Toţi oamenii jurnalistului

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
Toţi oamenii jurnalistului jpeg

● Vlad Mixich, Fanaticii. Portretele a zece oameni cu vocaţie, Editura Humanitas, 2011. 

Din cînd în cînd mă văd nevoit să constat lipsa unor genuri de pe piaţa noastră de carte. Genul non-fiction, spre exemplu, este foarte limitat la noi, iar jurnaliştii, care prin alte părţi publică lungi reportaje, anchete sau biografiile unor personalităţi istorice, politice, culturale etc., la noi lipsesc din librării sau sînt prezenţi fie cu volume de publicistică, adică interviuri sau editoriale, fie cu speculaţii pe marginea Revoluţiei. Cauzele sînt multiple, probabil cea mai importantă fiind chiar lipsa unor publicaţii unde genurile, toate genurile jurnalismului să poată fi practicate în mod regulat şi profesionist. Or, la noi, exceptînd mediul online, presa n-a oferit prea multe şanse jurnaliştilor să continue tradiţia unor reporteri precum Brunea-Fox sau Geo Bogza, pentru a da numai aceste exemple intrate în literatură. Criza, şi de audienţă, şi de credibilitate, în care se află presa românească acum se datorează, în primul rînd, propriului parcurs din ultimele două decenii: oscilant, oportunist, improvizat, superficial.     

Editura Humanitas, care pare să deţină monopol pe genul non-fiction la noi, i-a publicat însă în ultimii ani pe Iulian Comănescu, Cristian Pătrăşconiu şi Alexandru-Brăduţ Ulmanu, iar acum – în seria intitulată Premiul „Milan Kundera“, sponsorizată de scriitorul francez care a donat editurii valoarea în bani a Premiului „Ovidius“ primit anul trecut din partea USR – şi pe mai tînărul Vlad Mixich, jurnalist cu studii de medicină, distins între timp cu premii şi burse, activînd în principal pe HotNews.ro, dar şi în singurele publicaţii care mai sprijină genurile jurnalismului adevărat: Esquire, Decât O Revistă şi, fireşte, Dilema veche. Într-o scurtă introducere, Vlad Mixich motivează titlul ales pentru această galerie a celor zece „oameni cu vocaţie“ definind termenul „fanatic“, în general, conotat negativ, exclusiv prin alianţa dintre pasiune şi credinţă: „Oamenii pe care îi veţi întîlni în paginile următoare sînt uniţi prin devotamentul lor pătimaş faţă de o idee, un vis sau un proiect“. Cum mai adaugă jurnalistul, cei zece au însemnat ceva în România ultimului deceniu – fireşte, aceştia nu sînt singurii –, demersul său este cu atît mai lăudabil cu cît nu stăm prea grozav la capitolul modele, iar eroii populari de la noi sînt, aproape fără excepţie, prefabricaţi de mass-media.

„Fanaticii“ lui Vlad Mixich sînt personalităţi diferite, şi modul în care jurnalistul le conturează portretele variază de la un caz la altul, salvînd, astfel, volumul de la monotonia aceluiaşi tip de abordare. Ce rămîne constant este modul flexibil cu care Vlad Mixich se apropie, se adaptează şi îşi urmăreşte personajul, felul discret în care foloseşte şi strecoară informaţia în text, dinamica relatării, atenţia acordată detaliilor, dar, mai ales, disciplina cu care rămîne obiectiv. Se simte admiraţia pe care o are faţă de un personaj sau altul, dar portretele lui Vlad Mixich nu sînt stilizate, nu sînt emfatice, jurnalistul jucînd bine rolul umbrei care consemnează, mai de aproape sau din depărtare, fiind atent şi prezent, dar discret, fără a se pune în fason, fără a sta prea mult în cadru. O performanţă, dat fiind că, în toate cazurile, Vlad Mixich îşi însoţeşte personajele „pe teren“, uneori pe parcursul mai multor zile sau de-a lungul mai multor întîlniri. Altfel spus, calitatea acestor portrete este absenţa comentariului jurnalistului. Cum nu este intruziv, nici nu moralizează, mulţumindu-se să surprindă şi să extragă în urma acestor întîlniri şi însoţiri firea omului, felul de a fi şi de a crede în ceea ce face, lăsînd însă, de fiecare dată, lucruri nelămurite, învăluite în continuare în farmecul şi misterul personal. Asta îmi place cel mai mult la Vlad Mixich, lipsa vanităţii de a crede că poate dezvălui cu totul un personaj, oricît de mult s-ar apropia de el. De altfel, acestui bun-simţ jurnalistul îi datorează însăşi încrederea cu care personajele îl acceptă în apropierea lor şi i se confesează. Şi, cu o singură excepţie, Vlad Mixich nu le-a înşelat aşteptările.

Spuneam că portretele sale surprind firea oamenilor. Actorul Marcel Iureş apare drept un tip retras, timid şi modest (chit că în adolescenţă a cîntat într-o trupă rock, a filmat roluri de villain la Hollywood şi este cititorul pasionat al Revoltei maselor de Ortega y Gasset), sensibil la aparenţe şi suprafeţe, croit parcă după filozofia Zen, împăcat cu sine şi blînd, dar exact şi aspru în judecăţi. Lui Cătălin Dorian Florescu, scriitorul elveţian de origine română, pe care îl însoţeşte cîteva zile în turneul de promovare a romanului Zaira, Vlad Mixich îi surprinde perfect, în ciuda handicapului locomotor, vitalitatea şi determinarea, dar şi sensibilitatea şi umorul. Pe Theodor Paleologu, jurnalistul îl urmăreşte de-a lungul unei lungi şi tensionante zile de vot din toamna lui 2008, cînd proaspătul politician candida pentru un loc în Colegiul 9. Cezar Paul-Bădescu spunea că textul nu e lipsit de „candori“ şi e adevărat, doar că acestea nu-i aparţin atît jurnalistului, cît tînărului politician ezitant şi ticăit care, printre altele, îşi rătăceşte buletinul taman în ziua votului. Mihai Ghyka face figura unui Jerry Maguire al multinaţionalelor, energicul Mircea Dinescu îşi dezvăluie, într-un foarte frumos reportaj de atmosferă, dimensiunea bucolică a fiinţei, iar handbalista Cristina Neagu pare pierdută de bunăvoie în angrenajul echipei Oltchim din Rm. Vîlcea. Trei texte, complicate din cauza iţelor politice ţesute în jurul personajelor, dar bine documentate, sînt cele dedicate Institutului Cantacuzino şi cercetătorului Cătălin Ţucureanu (cel mai revoltător text prin relevarea neimplicării politice în finanţarea institutului), SMURD-ului şi sirianului Raed Arafat, Justiţiei şi Monicăi Macovei, acesta din urmă fiind remarcabil prin felul, emoţionant pe alocuri (jurnalistul caută permanent în ochii şi privirea femeii), în care surprinde singurătatea politicianului român de bună-credinţă.

Cel mai problematic portret este însă cel al lui Dan Puric, singurul text, de altfel, în care jurnalistul nu consonează cu subiectul său şi în care îşi propune nu să descopere un om, ci să afle un răspuns: cum s-a produs convertirea? Contrastele sînt aici mari, căci Dan Puric se află într-un conflict pe tema retrocedării cu primarul orăşelului natal; matematicianul Liviu Ornea, tovarăş de armată, şi actorul Andi Vasluianu, fost elev, sînt ambii în dezacord cu evoluţia şi discursul actual al actorului; Vlad Mixich consemnează deopotrivă adoraţia lui Robert Turcescu şi referirea lui Andrei Pleşu la „sindromul de guru“ al lui Dan Puric, precum şi reacţia actorului... Jurnalistul nu-şi judecă însă în mod direct nici de data aceasta personajul (pe care-l însoţeşte la repetiţii, la conferinţe şi emisiuni TV), dar e suficient să-i consemneze vorbele şi reacţiile pentru a-i arăta impostura intelectuală, al cărei succes îl explică astfel (aceasta fiind una dintre puţinele „intervenţii“ pe aceste portrete): „Dan Puric e un fenomen. Fascinează. Dar nu fascinează prin talent, prin erudiţie sau genialitate. Ci prin credinţă. În DEX, credinţa este definită ca fiind convingere, siguranţă, certitudine. Certitudinea lui Dan Puric este creştin-ortodoxă. Fiind o certitudine, ea nu are nuanţe, simţul măsurii sau temeri. Are în schimb putere. Puterea credinţei care poate aprinde cărbunii mulţimii. Şi care, fiind o specie rar întîlnită în lumea de astăzi, fascinează. Şi aproape că nici nu mai e important dacă Dan Puric crede în stricăciunea paşapoartelor biometrice, în conspiraţiile oculte sau în vaccinurile malefice. E suficient să creadă. Şi asta fascinează mulţimea.“ Jurnalistul află şi răspunsul la întrebarea privind momentul convertirii actorului, dar misterul nu se dezvăluie pînă la capăt nici de această dată. Poate şi din această cauză Dan Puric este singurul personaj nemulţumit de portretul făcut.

În chip de concluzie, Vlad Mixich este al 11-lea om cu vocaţie din carte şi eu cred că înseamnă ceva pentru jurnalismul românesc. Urmăriţi-l!

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Regula nouă din cafenele care te va enerva. Clujul dă tonul. „Toți freelancerii o ard cinci ore pe un latte și o apă plată“
Clujul are cea mai mare densitate de cafenele și restaurante din țară, evoluție determinată de apariția unei noi clase de mijloc formate în mare parte din IT-iști. Administratorii cafenelelor clujene au introdus o regulă împotriva celor care i-au ajutat să se dezvolte. Se întâmplă în toată țara.
image
Cele mai periculoase insecte din lume. Au modelat istoria omenirii și au dus la moartea a milioane de oameni
Aparent sunt inofensive, dar în realitate sunt ucigașe. Este vorba despre cele mai periculoase specii de insecte din lume. Una dintre acestea, aparent comună, a reușit să modeleze istoria umanității ducând la prăbușirea civilizațiilor.
image
Cel mai sângeros joc din istorie. Sportul milenar era disputat pe viață și pe moarte. Căpitanul echipei învinse era decapitat
Pok a Tok sau Tlachtli a fost primul joc de echipă inventat vreodată. Dar și cel mai sângeros. De multe ori miza jocului era viața sau moartea. Se juca folosindu-se o minge grea din cauciuc și semăna cu o partidă de volei. Era deosebit de brutal, mai ales pentru cei care pierdeau.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.