Rătăcind printre titluri

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
A mai trecut un tîrg jpeg

Nu am împărtăşit niciodată furia sau dispreţul scorţoşilor faţă de micile trucuri gazetăresc-ierarhizante de sfîrşit de an: topuri literare, anchete procustiene, „sinteze“ lucrate pe picior, „cartea (filmul sau piesa) anului“, „primele zece titluri ale deceniului“, „numiţi trei... cinci...“ etc. Sînt jocuri frivole, îndeobşte benigne, mai mult sau mai puţin mercantile, legate, cînd subtil, cînd grosolan, de politica şi interesele revistei, totul cu utilitate efemeră. Mici şarje de bonton şi picanterie. Pe scurt, condimente şi agremente pentru mesele festive. A le evalua absolutist, încordat, drept capete de lume, fără elementar-igienica precauţie relativizantă, asta deconspiră un spirit cariat de lipsa umorului, boala suspiciunii şi, la limită, tendinţe dictatoriale.

Ţineţi minte excelenta idee a Observatorului cultural de-a aduna peste o sută de literaţi care să aleagă romanul romanelor româneşti? Cifra, numele, portanţa semnatarilor şi varietatea orientărilor sfidau, fără drept de apel, orice cîrcotire. Ei bine, s-a(u) ales Craii lui Mateiu. Mare şoc mare, ce mai valuri, ce mai zbucium! De ce? Se terminase lumea? Dispăreau instantaneu în neant toate celelalte titluri posibile!? Erau automat îngropaţi toţi scriitorii în viaţă!? Unii au propus zece titluri. Alţii au propus două topuri, morţi şi vii, ca lumînările la cimitir ş.a.m.d. Oricum am lua-o, întîmplările de acest gen nu înseamnă decît un binevenit aport de oxigen în acvariu.  

În ce mă priveşte, nu am ezitat niciodată să particip la cele mai sinucigaşe iniţiative. Numiţi trei cărţi – proză, poezie, eseu – care definesc la vîrf literatura română post -’89, suna o poruncă acum cîţiva ani. Simplu, iute, fără fasoane: Orbitor, Ieudul fără ieşire, Omul recent. (Am adăugat, totuşi, piesele lui Vlad Zografi, pentru mine teatrul fiind încă indisolubil legat de literatură.) Acum cîteva săptămîni, cineva de la Mediafax a dorit un titlu de carte care m-a impresionat în preajma Crăciunului, plus două, trei recomandări pentru cititori. Am răspuns în cinci minute, îngăduindu-mi, însă, un ex aequo la prima chestiune, fiindcă efectiv ambele cărţi mă sorbiseră identic, în aceleaşi zile (Anne Applebaum – Gulagul, Clara Mareş – Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii). La a doua provocare, vezi bine că, nemaifiind vorba strict de ce mi se-ntîmplă, ci de ce aş recomanda unor segmente diferite de public, am depliat evantaiul în, măcar, trei direcţii: Amintirile Zoei Cămărăşescu, Biletul de ieşire din criză, de Adrian Vasilescu, şi Pact cu diavolul, de Lars Keppler. Atenţie: era vorba de perioada din preajma Crăciunului, nu de cărţi pur şi simplu apărute în 2011. Altminteri, cînd, în aceeaşi zi, Cristian Teodorescu mi-a cerut cinci titluri ale anului, Zoe a trecut pe 3, Ion D. Sârbu pe 5, „cartea anului“ fiind, pentru mine, Cartea roşie a lui C.G. Jung, urmată de Andrei Pleşu – Faţă către faţă (uite-aşa am nedreptăţit Despre frumuseţea uitată a vieţii). Pe locul 4 mi-am plasat revelaţia lui 2011, Cormac McCarthy, care m-a încîntat cu Căluţii mei, căluţi frumoşi, m-a oripilat cu Meridianul sîngelui şi m-a obligat să revăd cu alţi ochi No Country for Old Men.

Cele mai plăcute mi se par topurile de zece titluri. L-am reţinut în special pe unul cu lecturi formatoare din literatura universală. Nici aici nu am ezitat prea mult – Fraţii Karamazov, Război şi pace, Demonii, Anna Karenina, Mînăstirea din Parma (ex aequo Roşu şi negru, „vă rog să nu mă puneţi să aleg între ele“, am somat redacţia), David Copperfield, Muntele vrăjit, Memoriile lui Hadrian, Falezele de marmură, Parfumul –  chit că, după ce am trimis marfa, mi-au mai ţîşnit în minte vreo zece titluri inconturnabile.

Ce te faci, însă, cînd, după o vreme, descoperi că ai răspuns în două rînduri oarecum diferit la aceeaşi întrebare? În noiembrie 2011, i-am înşirat lui Alexandru Muşina pentru revista Corpul T cinci romane româneşti ale acestor două decenii de libertate: Mircea Cărtărescu – Orbitor, Dan Stanca – Aripile arhanghelului Mihail, Filip Florian – Degete mici, Petru Cimpoeşu – Simion liftnicul, Horia Ursu – Asediul Vienei. Numai că, acum, tot scormonind prin sertare pentru paginile de faţă, am dat peste o anchetă sinonimă, în Adevărul literar şi artistic de acum cîţiva ani, unde, alături de Cărtărescu, Filip Florian şi Dan Stanca, apar Mirii nemuririi, de Radu Aldulescu, şi Cruciada copiilor, de Florina Ilis. În care caz pot fi acuzat de fariseism? În nici unul. Pur şi simplu perspectiva se modifică, mai mult sau mai puţin, cu timpul. Cărţile îşi petrec altfel lumina şi umbra, trec, apoi, dintr-un raft în altul, din faţă în spate, forţa iniţială de impact slăbeşte, ori, dimpotrivă, capătă fatalmente alte proporţii, graţie noilor contexte. Iar anvergura autorilor, locul fiecăruia în ierarhie, se schimbă la rîndu-i.

Revenind la 2011, sper să nu-mi pretindă nimeni să fi ţinut la fel de mult la toate cele 240 de titluri vorbite pe micul ecran!

Am început anul sub semnul zglobiu al reeditării Aerului cu diamante la Humanitas, dar şi al frumuseţilor triste (prin sistematica inconştienţă românească faţă de tot ce înseamnă patrimoniu) din Lemn, albumul cu biserici din nordul Olteniei, realizat de Luiza Zamora şi Şerban Bonciocat. L-am încheiat conspectînd la birou documentele din Sub steag străin de Costin Feneşan şi citind în fotoliu schimbul epistolar dintre Gabriel Liiceanu şi Gabriel Cercel. 

În materie de roman românesc, Lucian Dan Teodorovici a însemnat în 2011 pentru mine, cu Matei Brunul, ce a însemnat în 2010 Radu Pavel Gheo cu Noapte bună, copii. La proză străină, alături de Cormac McCarthy, musai să citez insolitul, suculenţa şi umorul nebun al peripeţiilor bandei picareşti din Bărbatul de o sută de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut, de Jonas Jonasson. În plus, am devenit un constant admirator al franţuzoaicei de la CNRS care semnează excelente romane „maigret-iene“ sub pseudonimul Fred Vargas. Dacă i-aş fi citit Omul cu cercurile albastre cînd am fost astă-vară la Bruges, unde am dat la FNAC-ul din Piaţa centrală peste un raft cu vreo cinci, şase titluri în suită cu Tridentul lui Neptun, recent tradus la Editura Trei, le-aş fi umflat numaidecît pe toate.

Fireşte că Zen-ul lui Cărtărescu mi-a declanşat, ca de obicei, un joc de picioare frenetic, eu aflîndu-mă cu Jurnalul lui MC ca-n ringul de box. Ioana Pârvulescu (Lumea ca ziar) mi-a reaprins năprasnic dorul de exegeza caragialiană. Despre Franţa lui Cioran mi-a redat violent cheful de-a reciti Spengler. Albumul dedicat de Nicolae Noica arhitectului Liviu Ciulley, vol. II din Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească, coordonat de Mihai Dim. Sturdza, Dora Mezdrea cu vol. II din C. Noica în arhivele Securităţii, plus sinteza documentară Acţiunea „Recuperarea“ realizată la CNSAS, cu aiuritorul trafic de cetăţeni germani început sub Dej şi Drăghici şi dezvoltat „industrial“ sub Ceauşescu şi Pleşiţă – sînt, cred, alte cîteva titluri de referinţă pentru 2011.

În fine, un nevinovat exerciţiu de imaginaţie post-revelion: Ce ar fi scris I.L. Caragiale despre chestia cu calendarul mayaşilor? 

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.