Lorin NICULAE

Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.

Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Mac a murit așa cum a trăit, ca un cavaler, confirmat în 2019 cu Ordinul Național „Steaua României”.

Așa cum mărturisește însuși autorul, „am vrut să surprind în această carte: locuri, oameni și simțiri.

per ca această carte să ajungă la cît mai mulți studenți, cercetători, consilieri, consultanți, primari și miniștri, și ca publicul ei să găsească temeiul de a practica o arhitectură bună pentru oamenii care nu au acces la ea.

Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.

Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.

La Olimp, totul e greu de reparat.

Fidel principiilor arhitecturii participative, De Carlo declanșează un proces de consultare cu viitorii utilizatori.

Un singur zîmbet poate cuceri lumea!

Așezată sub egida sustenabilității, participării și incluziunii sociale, Bienala oferă tuturor arhitecților din România posibilitatea de a intra în legătură cu confrații lor.

Asta dacă vor fi rămas suficiente indicii pînă acolo pe trenul inaccesibil ce străbate o Românie bătrînă, neajutorată, sub orice nivel.

Wright militează pentru subordonarea ideilor de bani, proprietate și guvernare ideii de ființă umană.

În sfîrșit, acordarea premiului Pritzker lui Siza în 1992 a însemnat o recunoaștere internațională cu un potențial financiar remarcabil pentru municipalitatea orașului Porto.

Ea dă legitimitate proiectării și generează soluția de arhitectură, validată prin deliberare.

Cea mai bună reprezentare a nivelului de participare cetățenească este dat de modelul „Scării participării”.

Importanța fenomenului SAAL este indisolubil legată de afirmarea școlilor de arhitectură din Portugalia.

Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară

RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți

Helsinki este un oraș fără noxe

Peste rîu, o familie din vecinătate a construit un pod.

De-a lungul timpului, orașul crescuse nemăsurat.

Este momentul ca statul român să conștientizeze pericolul reprezentat de un cutremur similar celui din Turcia și să ia măsuri urgente de creștere a nivelului de cunoaștere cu privire la răspunsul la seism al clădirilor existente.

La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?

Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?

„Uniți pentru a dărui” este cadoul meu de Crăciun pentru voi, dar din darul lui Giuliano!

Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci

Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei

Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.

Copacul avea să primească numele de Copacul izolat, căci rămăsese realmente singur în micuța vale ce despărțea armatele.

Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.

Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.

Desigur că atunci cînd alegi o cazare pe Internet te bazezi, în special, pe privirea care, într-o civilizație axată preponderent pe vizual, este valorizată mai mult decît ar trebui.

Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.

Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.

După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.

Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.

Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.

Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.

Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.

Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.

În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.

Casa veche putea găzdui rochia bunicii Magdei Isanos, într-o ladă uitată în pod, dar apartamentele minuscule care se construiesc și se vînd în București nici măcar debarale nu mai au.

Avem o imagine cuprinzătoare cu privire la rolul arhitectului în societatea post-renascentistă pe de o parte și în relație cu meșterii și constructorii pe de alta.

„O casă confortabilă va fi adecvată nevoilor aceluia care o locuiește.”

Ce să iei mai întîi cînd trebuie să pleci peste noapte, nu se știe unde, departe?

Satul Cabrillo luase naștere în 1937, sub forma unei așezări informale de barăci și rulote destinate muncitorilor sezonieri mexicani de pe o mare plantație de lămîi, și evoluase, prin adăugiri succesive, devenind un mic sat format din 90 de familii, izolat față de orașele învecinate Saticoy și Ventura, segregat spațial și social, cu surse de apă improvizate și canalizare deficitară.

Ideea proiectului de la El Gourna a fost lansată în 1946 de Departamentul Egiptean al Antichităților, care dorea relocarea sătenilor.

Văd mașina de gunoi cum varsă containerele în aceeași remorcă, amestecînd totul într-o pastă care merge la groapa ecologică.

Sculptura lui Boccioni nu are aripi, dar capturează aerul care i se opune, îl preia și îl deviază în faldurile și pliurile sale, iar aerul îl modelează, dîndu-i o formă unică în oricare moment consecutiv al percepției.