Olimpul litoralului românesc (1)

Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
image

Între toate stațiunile litoralului românesc, Olimp are ceva aparte, inefabil, un je-ne-sais-quoi care mă atrage irezistibil, ori de cîte ori mă gîndesc unde să merg la mare în concediu. Poate că această chemare se datorează faptului că acolo mergeam cînd eram copil, la hotelurile Sulina sau Galați, pe care le încurcam mereu, sau pentru că acolo am scos din mare o saltea plină cu copii, pe care curenți rapizi o trăgeau spre larg. Dincolo de posibilele argumente de ordin psihologic, presupun că mă fascinează contrastele acestui loc care circumscriu o plajă atît de mare de posibilități, încît tabieturile mele își găsesc mereu o oglindire, indiferent de cît de agitate sînt valurile mării.

Întîi și-ntîi, Olimp este o stațiune mică. Nici nu ai intrat bine dinspre Costinești, că ai și ajuns în Neptun. Dacă nu ești atent riști să nu o observi deloc. Cu toate acestea, dacă vrei să te plimbi pe malul mării, poți ajunge în 23 August și chiar pînă în Costinești, ținînd spre nord poteca sălbatică de sub faleză. An de an, stațiunea cucerește hectare întregi de mare, iar, recent, un mega-șantier lucrează la cea mai ambițioasă extindere de uscat de după 1989. În ceea ce mă privește, mie îmi place sălbăticia, îmi plac plantele uscate de lîngă apă, algele și scoicile aduse la țărm și acel miros amestecat de viață și moarte, în care viața este imensă și mult mai puternică. Vară de vară, spuneam, omul toarnă betoane și iarnă de iarnă marea le revendică, erodînd cimenturile și dezvelind armăturile deja ruginite, mîncate de sare. Nimic nu scapă: stîlpii de iluminat public de pe diguri se prăbușesc, retezați de o decrepitudine inexorabilă, stabilopozii sînt mutați metri întregi și prăbușiți de pe diguri, iar plajele înguste se tot micșorează. La 7 metri înălțime, în zona sălbatică a falezei roșii, pot fi văzute pungi de plastic și chiar biciclete aduse cine știe cum de valuri și, străbătînd poteca îngustă de scoici dintre mare și mal, îți poți da seama de urgia furtunii abătute din larg, căreia țărmul nu i se poate opune. Cazematele de la 23 August sînt din ce în ce mai dezvelite din coaja lor de nisip, iar betoanele masive par că plutesc ireal, în surplombe amețitoare, deasupra țărmului erodat.

Totuși, în fiecare început de vară, oamenii încep să roiască, cu lemne, paie, cuie, funii, bidinele și vopsea ca să „dea o față“ stațiunii, pe principiul străvechi, agregat în creuzetul misteriosului amestec dobrogean de Apus și Orient, potrivit căruia ce nu poți repara, sigur poți vărui. La Olimp, totul e greu de reparat, mai ușor este să faci ceva nou, și asta se vede în lentoarea reabilitării ansamblului de hoteluri Panoramic, Amfiteatru și Belvedere, dar și în viteza cu care noi structuri de primire turistică, unele de foarte bună calitate, apar în stațiune. De altfel, poate că marea calitate a arhitecturii stațiunii mă cheamă an de an acolo, începînd cu arhitectura socialistă și terminînd cu cea care abia se proiectează. În afara ansamblului celor trei hoteluri-fanion, a căror calitate compozițională generatoare de spațiu public nu a putut fi întru totul alterată de gesturile echivoce  ale recentei amenajări, care a transformat zona într-un mall kitsch en plein air, într-un templu al consumismului inundat de lumini strălucitoare și multicolore, dar învăluit deplin în bezna tradițională a stațiunii, exemple diverse de talent și pricepere există peste tot. Restaurantul Ambasador, cu atrium-ul său și peretele de fațadă mobil, a scăpat de binefacerile modernizării pînă recent, iar adaosurile primite par endemice și ușor de înlăturat, pentru a reda restaurantului noblețea spațiilor, formelor și materialelor ascunse pe sub plastice și coviltire. Vilele de pe faleză, destinate în trecut nomenclaturii, par să-și fi păstrat clientela și acum, fiind, mai mereu, nelocuite, așa încît, trecînd pe lîngă ele, poți observa calitatea compoziției arhitecturale, jocul savant de materiale, în care piatra și lemnul au un rol important. Cu siluetele lor alungite și orizontale, flancate de mesteceni și pini, ele sînt un omagiu tîrziu adus lui Frank Lloyd Wright, arătînd o lecție a arhitecturii frumoase bine învățate de arhitecții români ai epocii care, cu dăruire față de profesie, ne-au lăsat o moștenire culturală față de care nu putem fi indiferenți.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic