Copacul care a străbătut o mie de kilometri pentru a se întoarce acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 968 din 27 octombrie – 2 noiembrie 2022
image

În timpul Primului Război Mondial, unul dintre fronturi a fost stabilit pe rîul Isonzo, între trupele italiene și cele austro-ungare. Cele două armate erau separate de un teren al nimănui, aflat în bătaia mitralierelor. Dincolo de acesta urmau rînduri succesive de sîrmă ghimpată care protejau tranșeele de asalturile inamicului. Dincolo de tranșee se aflau bateriile de artilerie, spitalul de campanie, atelierele de reparații. Frontul ocupase terenul în profunzime de cîțiva kilometri, pornind de la fîșia de teren dintre avanposturi, secerată permanent de mitraliere și detunată de obuze. Astfel, toate satele din împrejurimi, cu fînețe și ogoare, livezi și vii, fuseseră colonizate cu soldați, iar populația locală evacuată. Practic, peste modestele așezări rurale ale zonei se instalaseră două mari orașe ale ostașilor, cu străzi principale de aprovizionare și transport logistic, cu comandamente și popote, magazii de hrană și muniții, depozite de haine și pături, fierării și ateliere de dulgherie, grajduri și bucătării. Zi de zi, cele două orașe militare enorme, cel italian și cel austro-ungar, palpitau de freamătul a zeci de mii de tineri, majoritatea țărani, aduși să lupte unii contra celorlalți.

Iar ei luptau, căci așa veneau ordinele. Artileria pustia orașul inamic, distrugînd pădurile, dar și casele, bisericile și podurile. Zona cea mai lovită însă era fîșia îngustă dintre tabere, acolo unde se dădeau asalturile. Pe solul calcaros cădeau cele mai multe dintre obuzele mortierelor, gîndite să transforme piatra în șrapnel și să producă cît mai multe victime. Vegetația fusese distrusă cu desăvîrșire, cu excepția unui singur copac, protejat cu atenție de artileria ambelor tabere, căci el servea drept orientare. Aidoma unei fîntîni din care beau apă ambele armate, copacul servea ca reper astfel încît tunarii să nu-și doboare propriii camarazi. Copacul avea să primească numele de Copacul izolat, căci rămăsese realmente singur în micuța vale ce despărțea armatele. După fiecare asalt eșuat, soldații veneau să-și adune morții și, chiar lîngă ciotul copacului, poetul Giuseppe Ungaretti a scris celebra poezie San Martino del Carso care, în cuvinte puține și simple, sintetizează întreaga oroare a războiului: „Din aste case / n-au mai rămas / decît / dărîmături de pietre. / Din cîți / mi-au fost aproape / nici măcar atîta / nu mi-a rămas. / Dar din inimă / nici o cruce nu lipsește. / Mi-i inima / tărîmul cel mai sfîrtecat” (trad. Iulian Filip).

Deși ocupau poziții favorabile, trupele austro-ungare au fost silite să bată în retragere. Luptele interminabile, bombardamentele permanente, diminuarea efectivelor, bolile și penuria, rezultatul previzibil, au făcut ca o retragere organizată să fie mai mult decît necesară. Atunci soldații luară cu ei întregul oraș pe care îl organizaseră cu minuțiozitate. Plecară cu puștile, mitralierele, tunurile, dar și spitalul, popota, comandamentele, corturile, depozitele. Nu uitară, la plecare, să ia cu ei și Copacul izolat, nu pentru că le-ar fi trebuit la ceva acel ciot de lemn, ci pentru că, de-a lungul cumpliților ani de război, acesta le fusese reper și, deja, însemna foarte mult pentru ei. Poate că, la nivel simbolic, Copacul izolat era tot ce puteau lua cu ei din Italia, de la italieni, iar faptul că l-au putut lua era și confirmarea faptului că plecaseră fără să fie înfrînți cu adevărat. Așa se face că ungurii au purtat Copacul izolat la Seghedin și l-au pus la loc de mare cinste.

Dar Copacul izolat era la fel de important pentru italieni cît era și pentru ostașii maghiari, ba poate chiar mai important, după ce menționarea lui de către Ungaretti îl transformase într-un simbol al rănilor războiului. Trunchiul copacului, ucis de explozii, sfîrtecat de gloanțe, dar totuși întreg, vorbea despre sacrificiul sutelor de mii de tineri care muriseră pe fîșia îngustă dintre cele două orașe ale războiului. Astfel că, în 2013, pentru cîteva luni, în urma eforturilor mai multor organizații culturale italiene, Copacul izolat s-a reîntors acolo unde îi încolțiseră, firave, primele rădăcini. Și a fost, din nou, împreună cu o sută de mii de băieți italieni care, acum un veac, forfoteau prin orașul taberelor și cazărmilor, asupra căruia cădeau mereu obuzele inamice. I-a găsit pe tineri tot acolo, la fel de tineri, perfect aliniați și răspunzînd „Prezent!” pentru eternitate, în cel mai mare mausoleu militar din Italia, la Redipuglia.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.