Liceul avea coloane

Publicat în Dilema Veche nr. 952 din 7 – 13 iulie 2022
liceul sf sava bucuresti jpeg

Într-o zi, doamna Florea, profesoara noastră de engleză, ne-a dat o temă pentru acasă mai ciudată, care presupunea să descriem liceul nostru. Cu doamna Florea nu era bine să glumești, nici să nu-ți faci temele, așa că am început să scriu. Întîi am observat coridoarele deosebit de lungi, întunecoase și lambrisate în culori stinse. Deasupra lemnului, pe zugrăveala îngălbenită de timp, se aliniau portretele severe ale marilor personalități culturale și științifice. Cîteva lămpi amplasate prea sus împrăștiau puțină lumină pe coridorul unde ai fi dat aproape orice ca să nu te întîlnești cu anumiți profesori. Liceul avea patru scări, și anume prima, în relație cu holul mare de la parter și echipată cu oglinzi, era frecventată numai de profesori; următoarele două erau cele prin care și intram și ieșeam din liceu noi, elevii, și pe acestea două puteai evita anumite întîlniri, luînd-o pe la etajul superior și înfruntînd alte riscuri necunoscute; în sfîrșit, a patra scară era și cea mai misterioasă, căci ea ducea spre pod și niște săli de clasă cvasinecunoscute de la etajul al doilea.

De altfel, liceul ascundea multe mistere, în special în zonele mai puțin accesibile, și anume demisolul și podul. La demisol, dacă o luai spre dreapta, ajungeai în sala de sport, loc de pelerinaj după Revoluție, atunci cînd anumite materii nu se mai făceau deloc, iar timpul era cîștigat jucînd baschet. Dar, dacă aveai curajul să o iei spre stînga și să parcurgi culoarul cufundat în beznă, ajungeai chiar sub holul de onoare, iar acolo erau îngrămădite cele mai ciudate lucruri care, la lumina unei lanterne sau a unui bec chior, păreau de-a dreptul fabuloase. Printre ele se afla o banală bară de tracțiuni unde noi, băieții, ne antrenam în pauze, rupîndu-ne uniformele la subraț. Demisolul exhala un aer terestru, o energie telurică, iar aceasta se potrivea mănușă unor adolescenți ca noi. Parcurgînd scările în sens invers, ajungeai la ușile de acces în pod, unde accesul era interzis, dar ușile puteau fi deschise cu ușurință. Acolo, pe pereți, ca și în grupurile sanitare, erau încrustate cele mai felurite măscări, precum și mesaje deviante cu substrat politic, neconforme cu învățămintele socialismului științific.

Liceul nostru avea o fațadă principală, cu un frumos și impunător ordin ionic colosal, pe unde se făcea și intrarea profesorilor. Îl vedeam de fiecare dată cînd veneam la școală și, după ce treceam prin dreptul lui, străbăteam gangul și intram în curtea elevilor. În holul de onoare am intrat pentru prima oară la festivitatea sărbătoririi unui număr rotund de ani de la absolvire. Am fost impresionat de frumusețea lui, de mozaicurile care înfățișau creatorii învățămîntului românesc. Dar, pe cînd eram la liceu, în holul mare nu pătrundeau decît elevii care așteptau să intre la director, pentru cine știe ce fapte care se lăsau cu notă scăzută la purtare și cu mustrări către părinți, în ședințe. De altfel, în holul central coloanele aparțin ordinului doric, epurat și sever. Așa că, în compunerea mea la Engleză, nu am menționat nimic despre el. Am scris, în schimb, că lambriurile de pe holuri ar fi putut fi vopsite în nuanțe mai vesele, iar lămpile puteau fi colorate și înmulțite semnificativ. Apoi, podiumurile pe care erau instalate catedrele în clase puteau fi demontate, evitîndu-se astfel riscul unor glume proaste din partea elevilor care, în pauze, obișnuiau să poziționeze catedra chiar pe buza podiumului, astfel încît, la cea mai mică împingere a profesorului, aceasta se prăbușea cu vuiet mare, antrenînd catalogul și stiloul infam cu care se treceau absențele. Un astfel de eveniment nedorit i s-a întîmplat nemeritat chiar profesorului de matematică, unul dintre cei mai îngăduitori și înțelepți profesori. Dar, desigur, acest argument nu a fost menționat în compunere, ci unul mai subtil, legat de obturarea tablei și blocarea vizibilității.

La următoarea oră de Engleză, doamna Florea m-a desemnat să citesc compunerea și, pe măsură ce citeam, spiritul critic care o anima își ițea tot mai mult fața hîdă, iar eu îmi dădeam seama că mă încinsesem cam tare la scris și începeam să am emoții. La final, verdictul doamnei Florea, căci doamna Florea obișnuia să dea verdicte și doar apoi note, a fost că, într-adevăr, compunerea vădea un spirit de observație ascuțit și că lucrurile chiar așa și stăteau. Eu am răsuflat ușurat. Aveam notă la Engleză.

Acum, la 30 de ani de la absolvire, holurile sînt la fel de lungi, iar lambriurile și-au păstrat culoarea. Holul mare este la fel de frumos, iar ordinul ionic la fel de impresionant. Vizitînd din nou „Colegiul Național Sfîntul Sava”, am avut senzația că m-am întors în timp, iar revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992. Într-un sens, neschimbarea clădirii liceului mi-a sugerat perenitatea valorilor morale și estetice care au produs ordinele clasice, dar și clădirile pentru licee construite în România începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Iar dascălii din „Sava“ au știut să ne transmită acest ideal. Și acum, după 30 de ani, mi-am dat seama că greșisem în compunere, atunci cînd sugerasem vopsirea pastelată a coridoarelor, și că doamna Florea mă iertase, căci un profesor bun știe și cînd să fie sever, și cînd să ierte. Vă mulțumim, dragi dascăli saviști, pentru că ne-ați modelat și ne-ați dat atît de mult! La întîlnire, 30 de ani trecuseră peste noi și peste profesorii noștri. Nu toți au mai putut fi prezenți. Un colț al frontonului colegiului se știrbise. Dar rafinatele coloane ionice, cu frumusețea lor nepieritoare, erau tot acolo și, împreună cu ele, spiritul generațiilor de profesori care, atît pentru liceu, cît și pentru noi și societate, au fost și sînt coloane.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.