Școala, Arhitectura și Mac
Cînd am făcut eu facultatea de Arhitectură, Mac Popescu era decan și, abia mulți ani mai tîrziu, aveam să aflu că Mac nu era numele său, ci poreclă sau alint, iar pe decan îl chema de fapt Emil Barbu Popescu. De atunci, de cînd am intrat eu în „Școala de arhitectură”, denumire dăltuită în piatră deasupra portalului de acces în corpul vechi, Mac Popescu a fost o figură emblematică a Școlii, din posturile de decan, prorector, rector și președinte. Înalt, robust și sigur pe el, Mac Popescu sugera pragmatism, dar eu cred că sub acest înveliș stătea un visător pe care pragmatismul îl ajuta să-și materializeze visurile. Iar acestea, ca și întreaga lui viață și carieră, s-au legat indisolubil de Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. În anii plini de avînt proletar, Mac a oferit spiritului nonconformist al Școlii un Club al arhitecților, celebrul Club A, unde nu veneau doar arhitecți, ci toți studenții din București care doreau să guste o libertate devenită din ce în ce mai rară. Diplomele internaționale au fost încă un vis devenit realitate, iar profesorii invitați în jurii, veniți din cele mai renumite universități ale lumii, au conferit prestigiu Școlii și au certificat calitatea unui învățămînt superior de arhitectură și urbanism la cele mai înalte standarde. Din 2021, la etajul 1 funcționează atelierul experimental „Mac Popescu”, un centru high-tech în care studenții au ocazia să inoveze folosind cele mai recente tehnologii de modelare digitală. Transformînd aspirațiile în realitate, Mac i-a dat dreptate lui Shakespeare, care spunea că sîntem făcuți din materia visurilor noastre.
Toate aceste fapte remarcabile, dar și multe altele, au fost făcute de Emil Barbu Popescu cu modestie și dezinvoltură, cu aerul că sînt ceva firesc pe drumul Școlii. El spunea că meritele sale nici măcar nu trebuie evidențiate, cîtă vreme a făcut doar lucrurile pe care le-a crezut de cuviință, pe care le-a considerat bune și pe care le-ar fi făcut oricum.
Acum, Mac s-a dus. A plecat discret, cînd toți prietenii așteptau să-și revină, aidoma oșteanului Toma din Răceala, de Marin Sorescu: „(...) Te-au rănit! De fiecare dată, te alegi cu o rană. Ești însemnat ca un răboj, încrustat ca un toiag.Toma: Aș! O simplă răceală (...)”. Mac a murit așa cum a trăit, ca un cavaler, confirmat în 2019 cu Ordinul Național „Steaua României”. Iar Școala „Ion Mincu”, căreia Mac i-a dedicat viața sa, va continua să articuleze cu coerență o viziune asupra învățămîntului superior de arhitectură și urbanism în care libertatea de creație, inovarea, experimentul care conduce la cunoaștere și valorile moștenite modelează spiritul unor absolvenți de care societatea românească are mare nevoie.
Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.
