Decît un termopan, șefu’

Publicat în Dilema Veche nr. 954 din 21 – 27 iulie 2022
image

Un prieten, care locuiește într-o frumoasă casă Art Déco, mi-a cerut sfatul cu privire la înlocuirea unei ferestre uzate de la spălătorie, care se deschide spre curtea de lumină a imobilului. Un meseriaș, care tocmai îi zugrăvise camera, opinase că fereastra ar trebui musai înlocuită cu un termopan, termen generic, cu o vastă întindere semantică, ce acoperă toate tipurile de tîmplărie echipată cu geam dublu sau triplu, termoizolant. I-am explicat că o casă veche merită păstrată și că orice cercevea sau toc din lemn se poate repara. I-am oferit chiar telefonul domnului Gigi, tîmplarul  genial care, vreme de zeci de ani, reparase exemplar ferestrele și ușile capitonate de la Casa Scînteii. Și totuși, nu ar fi mai bun un termopan, insistase prietenul, sensibil la mrejele progresului în termenii eficienței economice. Atunci, pentru că eram amici și riscul de a-l ofensa era minim, i-am expus cîteva dintre primejdiile la care se expune. Printre ele se numărau lipsa de interes a firmelor pentru înlocuirea unei singure ferestre, stricăciunile care puteau să apară la extragerea vechii tîmplării din perete, rectificările și zugrăveala care aveau să fie necesare ulterior, lăsînd la o parte faptul deloc neglijabil că ar fi mutilat o casă venerabilă, protejată de regulamente urbanistice. Apoi ne-am luat cu vorba despre alte subiecte, mai arzătoare, geopolitice.

Peste cîteva luni ne-am întîlnit din nou, la o serată. A venit la mine și m-a luat de braț, nerăbdător. Să vezi ce-am pățit cu geamul, zice el cu voce scăzută. Care geam, întreb, pentru că uitasem conversația. Termopanul, răspunde. Am antamat lucrarea cu meseriașul. Cînd a sosit, nu avea fereastra nouă, ci doar o rangă. Măsurăm după ce o scoatem pe cea veche, mi-a spus el cu prudență, să nu facem cheltuiala degeaba. A dat jos cercevelele, apoi a înfipt ranga între toc și perete. Lemnul a început să scrîșnească, apoi să se crape. Dar nu ieșea defel, straturi succesive de glet îl împiedicau. Atunci meșterul mi-a cerut un ciocan, cu care să doboare gletul tras de jur împrejurul ferestrei. La fiecare lovitură crăpa ceva alături, dar meșterul m-a liniștit că se rezolvă ușor, la finisare. A bocănit ce-a bocănit, pe jos se făcuse un strat de ipsos. A băgat iar ranga și, de data asta, fereastra s-a mișcat. S-a mișcat, dar nu a ieșit. Meșterul a înghițit o sudalmă, apoi s-a opintit din răsputeri și jur că s-a mișcat tot peretele, dar fereastra tot nu s-a desprins. Mă cam panicasem, văzînd cum își pierdea puterile, în timp ce fereastra veche dovedea o rezistență pe care nimeni nu o anticipase. Meșterul a luat ranga și mi-a spus că revine a doua zi, cu scule. A pus un celofan în tocul gol al ferestrei, să nu intre păsări, dar mie îmi era teamă de hoți. Nu am dormit toată noaptea, iar a doua zi, nu la opt cum spusese, ci la unsprezece, a venit meseriașul, cu un prieten voinic și cu o bormașină pe care, după puține pregătiri, a înfipt-o în perete, acolo unde ținea. Casa toată a început să vibreze, iar vecinii au început să iasă alarmați. I-am liniștit, spunîndu-le că înlocuiesc doar geamul de la spălătorie. Decît un termopan, șefu’, a strigat meșterul autoritar prin ușile deschise, observînd că eu foloseam prea multe cuvinte și o topică prolixă, neconcluzivă, care genera întrebări ulterioare. După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot. Secretul rezistenței sale deosebite stătea în intercalarea unor cupoane din lemn în zidăria peretelui și tocmai în aceste cupoane fusese fixată fereastra. La fel fusese fixată și în buiandrugul din lemn de deasupra ei, care ieșise și el din perete. Lîngă meseriașii care zîmbeau mulțumiți de izbîndă, prin praful care se așeza încet-încet, se căsca sinistru un gol ca de obuz, dinspre care radiau crăpături masive. Am simțit nevoia să mă așez. Conturul neregulat sugera necesitatea unor lucrări mai ample de zidărie, dar meșterii m-au asigurat că se umple cu spumă, care se umflă. Subțire peretele, șefu’, uite cum s-a spart. Au măsurat cu ruleta și au plecat să aducă fereastra nouă, termopanul, adică. Peste trei ore m-au sunat să pun celofanul, că nu mai au dimensiunea la depozit și merg a doua zi în altă parte. Noaptea a bătut vîntul și a plouat, așa că nu am prea închis ochii.

De dimineață au venit meșterii cu fereastra. Arăta foarte bine, era dreaptă pe toate părțile. Privind-o pe cea veche, am observat că era mai alungită decît cea nouă și am întrebat, timid, dacă ferestrele au aceleași dimensiuni. Nu aveau, s-ar fi putut face la fel, nimic de zis, dar numai la comandă și nu execută nimeni o singură fereastră la comandă. Au mai spart în lateral cu dalta, scoțînd cărămizi, apoi au poziționat fereastra cu niște pene din lemn și bucăți de zidărie căzute din perete. Cloțuri se numesc, mi-a spus el, mîndru că învățase cuvinte noi. Apoi au dat cîteva dibluri cu mare meșteșug chiar în rosturile zidăriei, căci cărămida avea goluri și diblul nu ar fi prins. Au fixat fereastra, au băgat spumă și mi-au zis să nu ating fereastra cîteva ore. Apoi au început să-și strîngă sculele. Și peretele? am îngăimat. Ce-i cu el? mi-a întors-o rapid meseriașul, semn că aștepta întrebarea. Cînd îl reparați? am întrebat. Noi facem doar termopane și zugrăveli, șefu’, pentru perete trebuie chemați zidarii. Apoi ne chemați pe noi să zugrăvim. Plus că e un perete prost, nu văzusem cum se crăpase? Trebuia chemat un zidar bun și meșterul mi-a făcut serviciul să-mi dea un contact. A fost o reparație dificilă și foarte costisitoare, în special la exterior, la fațada pe unde se putea ajunge doar pe o ușiță de la parter.

Văzând că vrea să-mi povestească și lucrarea de zidărie, l-am întrerupt și i-am spus ce se zice, îndeobște, în astfel de cazuri: bine că a terminat, o lucrare făcută e bun făcută, partea pozitivă este că acum nu mai are pierderi de căldură mari, nici nu se mai infiltrează apa, e și zugrăvit ș.a.m.d. Dar știi care e problema? a insistat amicul. Termopanul s-a și stricat între timp. Nu mai stă întredeschis. Oare trebuie schimbat iarăși?

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Ana de Armas foto profimedia 0712797429 jpg
Filmul „Blonda“, despre Marilyn Monroe, desființat de critici și de fani. Scena de sex oral cu JFK e „înfiorătoare și nebunească“ FOTO
Ținând cont de ororile îndurate în 36 de ani de viață, e o ușurare că Marilyn nu a trebuit să sufere și din cauza filmului „Blonde“, cel mai recent exemplu de divertisment necrofil, scrie New York Times.
Gazprom FOTO Shutterstock
Spionaj la Gazprom România. DIICOT: Patru angajați ar fi transmis secrete despre rezervele minerale din România
DIICOT vine cu precizări privind perchezițiile făcute la mai multe birouri Gazprom România sub suspiciunea infracțiunilor de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice și transfer neautorizat de date informatice.
20 jpg
De la eșecurile lui Putin, la iluziile lui Zelenski
O privire comparativă a evoluțiilor recente diferite, ale fostelor republici sovietice socialiste, cu capitalele la Moscova și Kiev, poate limpezi ceea ce pare a fi acum o ceață densă pe teritoriul Federației Ruse și un soare incert, pe cerul nu tocmai senin al Ucrainei.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia