Gunoi de oraș

Publicat în Dilema Veche nr. 928 din 20 – 26 ianuarie 2022
Gunoi de oraș jpeg

Îi privesc mereu cu admirație pe bucureștenii care își răpesc din timp și confort pentru a arunca gunoiul în bidoanele acelea uriașe, colorate diferit, amplasate strategic pe marginea străzii, pentru a putea fi colectate ușor de serviciul de salubritate. Ei vin cu sacoșele și aruncă, pe rînd, în tomberonul dedicat, borcane care cad cu zgomot și se sparg ori ambalaje din plastic. Sînt oameni care au înțeles că schimbarea începe de la fiecare dintre noi, asta dacă ne dorim, cu adevărat, schimbare. Apoi vine seara și văd mașina de gunoi cum varsă containerele în aceeași remorcă, amestecînd totul într-o pastă care merge la groapa ecologică. Cum de se întîmplă așa ceva, cînd, în Vest – în Italia, de exemplu –, situația este diametral opusă?

Acolo gunoierii nu amestecă nimic și au aspectul unor funcționari zeloși care salvează, cu rîvnă, planeta. Strictețea lor îi înfricoșează pe orășeni, iar amenzile date pentru colectarea improprie a gunoiului curg în valuri. Plătești amendă dacă pui gunoiul în tomberon la ore nepotrivite, dacă pui un sac în tomberonul greșit, dacă se rupe sacul, dacă nu ai legat sacul, dacă sacul nu este cel recomandat, dacă aduci tomberonul cu gunoaie nediferențiate pe jumătate plin și nu plin ochi, dacă uiți și nu îl recuperezi din stradă la timp. De fapt, este mult mai greu să nu iei amendă decît să o iei, iar abilitatea gunoierilor de a identifica infractorii colectării diferențiate, cu sprijinul poliției locale, descurajează orice neatenție. În Veneția, toți cei 15 locatari ai unui imobil respectabil din cartierul Academiei au trebuit să întîmpine colindul poliției pentru a face dovada că nu au în perete un smart-TV Panasonic cu diagonala de 152 cm, așa cum indica ambalajul stocat necorespunzător, adică nelegat fedeleș, lîngă tomberoane.

Iar asta este nimic pe lîngă efortul de a colecta, corect și diferențiat, gunoiul. Pentru un ochi superficial, nedeprins cu chițibușurile mizeriei, a avea cinci categorii de gunoi nu e mare lucru, așa cum se întîmplă în sudul Italiei, unde „meridionalii”, disprețuiți încă de mulți lombarzi, friulani și venețieni, deprind ABC-ul curățeniei. La Brindisi și Napoli, bunăoară, nu trebuie să fii un geniu ca să înțelegi că deșeurile umede organice se depun în tomberonul maron, în sac alb, reziduurile uscate în bidonul gri, hîrtia și cartonul în sacul albastru, plasticul în sacul galben, iar sticla și metalul în tomberonul verde. Atenția trebuie să se îndrepte spre excepții, căci carcasele de CD nu merg la plastic, așa cum hîrtia plastifiată sau bonurile de casă de marcat nu merg la sacul albastru. Nici jucăriile din plastic nu trag la galben, ca să nu mai vorbim de substanțele inflamabile care trebuie duse în puncte speciale de colectare, asemenea bateriilor. Mai greu este să colectezi corect în nordul super-civilizat italian, acolo unde manuale, care te învață cum să sortezi corect gunoiul, se află în orice bucătărie, deasupra cărții de bucate. În cele 20-100 de pagini scrise mărunt, se află Cunoașterea însăși, pentru că doar de acolo poți afla unde este corect să arunci ambalajele compozite, acelea dubioase, gîndite de fabricanți anume ca să îi încurce pe oameni: hîrtia plasticată, tetrapack-ul, tăvițele din carton și metal, dopurile cu tablă și cauciuc ș.a.m.d. Numărul categoriilor de colectare crește pe măsură ce ne apropiem de Austria, astfel încît ele ajung în Trentino să inspire un respect pios oricui le citește: uscat nediferențiat, umed nediferențiat, sticlă, hîrtie, carton, ambalaje din plastic, cutii de conserve, bidonașe din aluminiu sau fier (goale și curate!), tetrapack, nylon, gunoaie cu periculozitate orășenească, ulei prăjit, gunoaie voluminoase, fier, bidoane de plastic, lemn, plastic dur, navete și coșuri, paie și crengi mici, deșeuri inerte, electrocasnice și telefoane celulare, țesături curate.

Gospodinele italiene cu o certă experiență de viață, așa cum sînt numite, foarte politicos, băbuțele, trăiesc cu teroarea că ar putea greși încadrarea și adesea ezită să le facă vizite nepoților din altă provincie, pentru că acolo manualul gunoiului este altul, iar viața este, totuși, prea scurtă ca să înveți două-trei feluri diferite și foarte eficace de a separa ambalaje. Culpabilizați de gunoieri și municipalități pentru consumul lor nesăbuit, în urma căruia rezultă prea mult gunoi, italienii muncesc jumătate de normă ca să facă curat după ei înșiși, avînd convingerea că, în acest fel, aerul pe care îl respiră este mai curat.

Și, într-adevăr, chiar așa și este, în ciuda faptului că în Italia, ca și în România, gunoaiele sortate cu minuție și stres de italieni conștiincioși ajung la centrele de reciclare, unde sînt vîrîte cu stivuitoarele în TIR-uri frigorifice ce iau calea României, pentru că este mult mai convenabil să exporți gunoi în România decît să reciclezi gunoi în Italia. Ideea este să scapi de el, să nu mai fie acolo și să rămîi și cu bani, mulți, la sfîrșitul zilei. Per total, clima rămîne la fel, nesalvată, căci aerului cristalin din Trentino îi corespunde, ca într-o oglindă cu deformări grotești, miasma puturoasă azvîrlită peste București de gropile de gunoi din jurul capitalei Românei, unde sute de TIR-uri descarcă zilnic mizerie adusă de la mii de kilometri, din Franța, Italia, Germania, ba chiar și din îndepărtata și izolata Anglie. Din cînd în cînd, prin mirosul de plastic și haine arse își croiește drum, parșiv, și mai ales noaptea, miasma de organe umane extirpate, deșeuri biologice și alte scîrnăvii transformate în cenușă și trimise direct în plămînii locuitorilor tristei urbe a lui Bucur ciobanul.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: adevarul.ro

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.