Pădurea și parcul

Publicat în Dilema Veche nr. 946 din 26 mai – 1 iunie 2022
image

Există locuri binecuvîntate în care natura așază cu măiestrie relieful, apa, copacii, florile, fluturii, norii, soarele și albastrul cerului. Odată ajuns într-un astfel de loc ai senzația unei epifanii, timpul se oprește în loc și simți valoarea acelei clipe unice, știi că o vei purta în suflet toată viața. Faci o fotografie sau o schiță, chiar dacă nu poți surprinde decît un crîmpei foarte mic din ce ți se relevă cu o generozitate pe care, fără nici un dubiu, nu o meriți.

Astfel de peisaje au devenit, în timp, locuri de pelerinaj pentru turiști, la capătul unor trasee adesea istovitoare. Cu anii, poteca bătută de aceștia a devenit drum, iar la capătul lui, lîngă relief, apă, copaci, flori, fluturi, nori, soare și albastrul cerului, a răsărit un restaurant capabil să-i sature pe flămînzi și să ogoiască setea celor cu gîtul uscat. Peisajul, odinioară neîngrădit și liber, s-a transformat, printr-un soi de transmutație a elementelor rîvnită veacuri de-a rîndul de alchimiști, în domeniul cuiva. Au răsărit porți și garduri, accese secundare și cabine de pază. De la mese, turiștii contemplă minunăția naturii care se vede chiar și mai bine decît înainte, așezați comod în fotolii confortabile, adăpostite cu sagacitate la umbră. Din boxe se aude o melodie care rezonează cu foșnetul frunzelor, păcat că drumul e cam prost, strică bucșele, pivoții și amortizoarele, dar patronul promite asfalt și parcaje, a stabilit deja cu primarul, treaba e ca și făcută. Se vor putea organiza și nunți, botezuri, cumetrii, deja domeniul are aleile trasate și cîteva foișoare colonizează acele unghiuri intime, parțial ascunse vederii, rîvnite de îndrăgostiți și nu numai.

De la un an la altul, parcarea se lărgește, iar turiștii nu mai vin doar pentru peisaj, ci și pentru bucatele alese și toate lucrurile minunate pe care le poți face, odată ajuns acolo. Pentru că drumul este aglomerat, parcarea durează 15-30 de minute, și acelea cu nervi și înjurături, exact ca în București, nici o diferență, deci, dacă te încumeți să vii, măcar să stai toată ziua, să dilați acea clipă de epifanie și să o transformi în ditamai ziulica. Totuși, ce poți să faci o zi întreagă într-un peisaj, fie el și frumos, legat indisolubil acum de un restaurant și de o parcare semiamenajată? La aceste întrebări legitime ale turistului de week-end, patronul domeniului are răspunsurile, căci omul sfințește locul, se știe. Parcul de aventură cultivă abilitățile copilului și îl ajută să se dezvolte armonios, găsind și o utilitate practică acelor copaci falnici din codru, care cam stăteau degeaba. Podine și cabluri, tiroliene și scări împînzesc acum pădurea, iar copiii stau la cozi de minimum o oră pentru douăzeci de minute de traseu, pe răspunderea părinților. Aceștia din urmă se plimbă cu trenulețul pentru a vizita atracțiile locului fără a uza tenișii de firmă, făcînd fotografii cu telefonul și postîndu-le, în timp real, pe rețelele de socializare. Pe marginea aleii, peluzele sînt înțesate de păturele unde familii desculțe se bucură de iarba verde și de mîncarea adusă în portbagaj. Copiii stau pe telefoane, socializînd direct doar ocazional.

Pe la prînz, fluvii de mașini inundă drumul care se transformă, el însuși, într-o enormă parcare. Turiștii se bulucesc și ocupă micile petice de peluză care, cu două ore înainte, reprezentau granița de intimitate între două familii. Domeniul ajunge să arate ca plaja de la Costinești, singura diferență fiind că aici se mănîncă de-a binelea, nu ca pe plajă, iar oamenii sînt ceva mai îmbrăcați. Cîte o pasăre speriată țipă și își ia zborul, căci, oricum, rămăsese singură prin copacii echipați cu echipamente de siguranță. Vacarmul este uluitor, părinții își caută copiii pierduți, se strigă în megafoane niște nume, ca la aeroport.

La numai 500 de metri de parcul de aventură, vacarmul turiștilor este înlocuit de cîntecul mierlelor. Poți să te adîncești, în continuare, în pădure, să te bucuri de penumbră, de acea lumină filtrată de frunzele coronamentelor, de sclipirile apei, de animalele timide care se ascund din calea ta. Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale. Printre arbori ești aproape singur, căci doar foarte rar întîlnești cîte un om. Totuși, pădurea are atîtea de arătat încît pare că ești călăuzit și dus de mînă, iar natura îți arată fără cuvinte cum simplitatea poate fi bună și frumoasă. La capătul plimbării, un izvor cu apă rece îți alină setea și îți dă energia să te întorci în parcarea golită pe jumătate, părăsită la această oră de negustorii de baloane și vată de zahăr. Coșurile de gunoi debordează, iar diversitatea ambalajelor de pe jos arată forță economică, creativitate, inovare și știința vînzării.

În lumina blîndă a amurgului, după ce gunoaiele au fost încărcate, se fac fotografii pentru pagina de Internet a parcului, acolo unde se prezintă sălbăticia peisajului, modul în care te vei conecta cu natura într-unul dintre puținele locuri care au scăpat urbanizării. Iar turiștii nu știu ori nici nu le pasă că, dacă ai aflat despre un loc sălbatic pe Internet, acesta a încetat de mult să mai fie așa, iar comuniunea cu natura pe care ți-o va oferi un parc va fi doar cu natura umană a vecinului de pătură.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.