Noutatea tehnologică nu e atît că „se cunoaște” ce fac rușii în jurul Ucrainei, ci mai ales că nu mai e nevoie de guvernele american, britanic etc. pentru a confirma sau verifica cele mai multe dintre informații.
Ceea ce îndurăm din lume îi constituie oare și regula sau, de fapt, reprezintă numai o aproape generală excepție de la o regulă încă ascunsă a naturii umane?
Un regim care își asasinează disidenții, unde competitorii politici sînt otrăviți, care înăbușă vocile critice ale jurnaliștilor independenți, care marchează cu semnul infamiei – „agent străin” – ONG-urile independente și critice.
Mărturisesc că nu pricep de ce susțineți că v-am înțeles greșit atunci cînd am afirmat, într-un articol din Dilema veche, că excludeți morții sau nenăscuții din conceptul (ideea) de umanitate.
Corpul de funcționari din administrații și agenții e infestat de impostură – de oameni care nu sînt pregătiți pentru funcțiile și sarcinile ce le revin.
A apărut o născocire ciudată în satele dimprejurul nostru. Vin la noi călători și negustori care vor să ne-o vîndă și nouă, la schimb cu cîteva oi și capre.
Trebuie incriminate sever acele afirmații care stîrnesc ura și teama față de corpul medical, care produc teorii conspirative ce susțin, în principiu, că medicii vor răul pacienților.
Literatura e o formă de ocol, o modalitate rafinată de a amîna scadențele, spunînd între timp fel și fel de povești, iar unii dintre oameni încep să scrie mai tîrziu acele povești.
Știm să explicăm foarte bine evenimentele odată ce acestea s-au produs și au devenit istorie, dar rămînem adesea incapabili să anticipăm, să prevedem ceea ce abia urmează.
Deficiențele educației științifice cuplate cu lipsa de încredere în instituții îi fac pe oameni mai întîi permeabili la fake-uri și la teorii conspiraționiste.
O oarecare teamă de UE îi reține pe marii noștri „liberali” de la o derivă iliberală fără menajamente, la care ar adera pe jumătate din oportunism, pe jumătate din convingere.
Cine a spus că democrația e „în criză”? Judecînd după entuziasmul cu care pînă și netrebnicii și impostorii (pe lîngă ceilalți) de pe planetă se declară democrați, am spune că niciodată n-a dus-o mai bine și n-a fost mai apreciată.
Mai vîrstnicul partener era învățătorul junelui – într-o artă, în călărie, în muzică, în complicațiile politicii și, dacă era cazul, în filozofie sau ceea ce numeau ei astfel.
Nu pot privi lumea și pe mine însumi și ca eu, și ca un altul în aceeași măsură, căci atunci n-ar mai exista nici eu, nici altul, ca entități distincte.
Mulți antivacciniști, obsedați din diferite motive de convingerea că vaccinurile sînt malefice sau că noul coronavirus poate fi tratat cu leacuri naturiste, ajung să considere partidele mainstream drept contrare intereselor lor, ba chiar drept „trădătoare”.
Unii, zilele astea, au ghinionul să se sufoce prin secțiile ATI, alții defilează sub ferestrele respectivelor secții, cerînd zgomotos ridicarea restricțiilor de circulație.
Omul cu calităţi personale distincte se vede nevoit să le camufleze, atunci cînd devine membru într-un grup pentru a obţine anumite drepturi sau avantaje.
