Andrei MANOLESCU

America era un fel de vis, o lume extraordinară care ne apărea în filme. Un teritoriu al basmelor moderne pe care Cortina de Fier l-a făcut cu atît mai fabulos și mai inaccesibil.

Cei care au comis fapte ieșite din comun, chiar dacă ultrasecrete, vor totuși ca odată și odată să se știe ce au făcut.

„Bucureștiul, răspunde, te rog, Bucureștiul!”. Așteptam înfrigurați legătura, privind fascinați nestăvilita curgere a Dunării din fața noastră.

Șantierul nostru pare a fi perpetuu și ne însoțește întreaga viață. Nimic nu e definitiv.

Eu n-aș recomanda nimănui din România să cumpere ceva gata construit, la cheie.

Cînd e clar că ai pierdut, chiar dacă nu-ți convine, inteligent și chiar profitabil ar fi să încerci să ieși din scenă cît mai elegant.

La un moment dat, ne-am hotărît să pornim pe jos, pe șosea, spre Herculane. Speram să apară totuși camionul, să ne întîlnim pe drum.

Condițiile astea fac inevitabilă respectarea unor minime reguli de igienă și disciplină care uneori pot fi asemănătoare celor cazone.

Era tot o toamnă galbenă, ca acum, și ne bătea gîndul să facem rost de niscaiva lemne de foc pentru iarnă.

A fost și un fel de ancoră a noastră peste timp, o legătură cu normalitatea trecutului, fără de care probabil că deriva noastră după atîția ani de comunism ar fi fost și mai gravă.

Prima oară am nimerit în satul Peștera de la poalele Pietrei Craiului din greșeală, în urmă cu vreo 30 de ani.

Povestea face parte din mai ampla strategie de soft power pe care o are China.

În ştiinţa de înalt nivel se petrec unele fenomene pe care le credeam posibile doar în zone mult mai puţin ştiinţifice.

„Un ceas”, a răspuns ciobanul laconic, făcînd cu mîna un semn care indica o ușoară curbură a traseului.

Singura explicație normală era că îngropaseră altă pisică.

Am folosit ideea de „val pandemic” drept pretext și am pus accentul pe „val”.

Viața ta trebuie să încapă în casa ta, nu trebuie nici să fie constrînsă, dar nici să se rătăcească acolo.

Nimeni nu poate demonstra că albastrul pe care-l vede un individ e aceeași culoare pe care o vede și un altul.

O inversare a timpului, legată de teoria relativității, ar putea fi demonstrată dacă s-ar descoperi în vreun experiment acele particule ipotetice numite tahioni.

Promit și anul ăsta cam tot ce promit de fiecare dată, cu mici variații de adaptare la moda vremurilor.

Sîntem tot mai infectați, dar în același timp tot mai relaxați.

Își descrie îmbătrînirea cu un optimism debordant. Povestește cu umor stupoarea cu care, la un moment dat, a descoperit că nu mai e distribuit în roluri de june prim.

Unii presupun că oamenii de la munte, chiar dacă mai aprigi decît cei de la șes, ar avea totuși un simț civic sau moral ceva mai dezvoltat.

Trebuie să recunosc că, încă de la apariția ei, așa-numita „linie de demarcație Huntington” mi-a fost neplăcută.

Unele treburi m-au purtat din nou, la vreme de pandemie, pe drumurile Germaniei. O țară în care Jeremy Clarkson spunea că „nu ți-ai face vacanța”.

Care ar putea fi legătura între granițele statale fixate de om și limitele de circulație ale unui virus?

Poate una dintre cele mai importante libertăți e chiar cea de mișcare, de călătorie.

Zilele acestea avem așadar o ocazie unică: putem să-i deosebim pe nesimțiți și pe iresponsabili de ceilalți.

În 1918, ca și astăzi, la ordinea zilei erau distanțarea socială, izolarea și carantinarea.

Gripa spaniolă îi deruta pe oamenii de atunci, tot așa cum ne derutează astăzi coronavirusul, dat fiind că în unele cazuri se manifesta ca o răceală sau ca o gripă obișnuită, în altele provoca pneumonie cu efecte grave, chiar letale.

Așa-numita „uzură planificată” nu e doar o bănuială neîntemeiată a consumatorilor nemulțumiți.

„Gazonul”, cel care părea definitiv inaccesibil sărăciei noastre, a intrat de-a dreptul în cultura populară.

S-au inventat boli și s-au lărgit limitele de la care s-a stabilit că poate începe riscul.

Aș descrie însă lucrurile mai degrabă firești pe care le-am observat, retras într-o zonă rurală.

Puterea metreselor regale în istorie nu e de neglijat. De-a lungul timpului a existat un fel de tradiție a acestor amante, ba chiar o adevărată instituție la curțile monarhilor europeni.

Generația mea a învățat în școală o istorie falsificată de propagandiștii regimului ceaușist. Unele lucruri ne-au intrat în minte și n-au mai ieșit de acolo.

Mi-aș dori să cred că teoria asta cu alegerea oamenilor competenți în vremuri grele e valabilă, deși nu sînt convins că se întîmplă mereu așa.

Mulți dintre noi avem probabil de mici însămînțată în minte frica de bolile contagioase.

Cred că Radu Cosașu e cel care a deslușit la un moment dat secretul ideologic al difuzării acestui serial în România comunistă.

Cazurile de oameni care au gîndit altfel sînt nenumărate în istoria omenirii.

Trăirile emoționale sînt ca niște indicatori pe un bord care indică o avarie.

Profesorul de română din liceu aducea cu Bourvil, cam pe departe, ce-i drept, dar n-am găsit alt actor mai potrivit pe care să-l distribui în rolul ăsta.

Eram jurnalist la Europa Liberă, iar instituția voia să facă o faptă mai puțin obișnuită.

Va crește desigur și obișnuința și dependența comunicării, lucratului și socializării prin intermediul smartphone-ului sau al laptop-ului.

Nu mai există obiceiul de a se face coifuri din ziare, cînd e cald, mai ales pe stadioane.

M-ar bucura încetarea sau măcar reducerea disputelor inutile și artificiale, bazate pe ură, pe neînțelegerea celeilalte părți, pe lipsa de gîndire, pe spiritul gregar, și care se strînesc din te miri ce pretexte caraghioase.

Echipa noastră era veselă, formată din indivizi care știau ce-s greutățile muncii de teren, dar și distracțiile.

Avem probleme cu coronavirusul, evident, dar avem probleme și cu panica, poate chiar și cu dependența de veștile proaste.

Traficul zilnic din București seamănă cu acela din duminicile perioadei cînd nu erau restricții, din viața anterioară, cum îi spun unii.

Am înțeles că atît OMS cît și Ministerul Sănătății de la noi au spus că nu există nici un fel de dovezi științifice privind eficiența dezinfectării străzilor, în lupta împotriva pandemiei de coronavirus.