Salvările, Fundația Margareta și nevasta lui Columbo
Descoperiri și redescoperiri din epoca „distanțării sociale”:
Traficul zilnic din București seamănă cu acela din duminicile perioadei cînd nu erau restricții, din viața anterioară, cum îi spun unii. Cu toate astea, aud mereu pe bulevarde, răsunînd sirenele salvărilor. Sînt parcă date la maximum, să știe toată lumea, oricît de izolată ar fi, că trece ambulanța. Să nu cumva să uite locuitorii adăpostiți în siguranța și la umbra propriilor apartamente de existența spitalelor, de unitățile ATI, de ventilatoare, de COVID și toate celelalte. Ca un memento mori. Odată, îmi închipuiam că sirenele salvărilor sînt menite să atragă atenția celor din trafic să se dea la o parte, să înlesnească adică, transportul bolnavilor, al cazurilor grave. Așa mi s-a explicat încă de cînd eram copil. Acum încep să înțeleg că sirena aia a fost de fapt inventată pentru fala șoferilor de ambulanțe, ca niște oameni foarte importanți ce sînt ei.
Am aflat că Fundația Regală Margareta a României e foarte activă zilele acestea. A organizat ample echipe de tineri voluntari în 14 mari orașe din România, oameni care ajută la aprovizionarea persoanelor în vîrstă sau cu dizabilități. Voluntarii răspund la comenzi și merg cu mașinile lor să le livreze cumpărăturile solicitate celor care nu pot ieși din casă. Oferă și sprijin emoțional sau psihologic și diverse alte servicii. Pot fi apelați la telefon, fiindcă mulți vîrstnici nu pot folosi Internetul. M-am gîndit imediat la Regina Maria care mergea prin spitale și-i vizita pe răniții din Primul Război Mondial ori pe bolnavii de tifos sau la regele Mihai, care mergea pe front în cel de-al Doilea Război Mondial și decenii mai tîrziu, în zilele Revoluției ne încuraja cu mesajele lui extraordinare. Iată că și acum familia regală ne sare în ajutor. Un mare și permanent exemplu pentru noi toți.
În ultimele săptămîni l-am redescoperit de pe Internet pe „bătrînul” Columbo, locotenentul de poliție din LA, omul cu trenciul mototolit care rezolva cu mintea crime complicate. Nu orice film sau serial vechi mai poate fi privit cu plăcere la zeci de ani după ce a fost lansat. Ei bine, Columbo mi se pare încă de-a dreptul savuros chiar și astăzi. S-au turnat nu mai puțin de 69 de episoade. Peter Falk era un actor formidabil, iar de clișeele lui devenite celebre nu te pictisești niciodată, probabil și pentru că, după cum am observat, de fiecare dată le joacă puțin altfel. Rămîne teribil felul în care îl miroase pe criminal și se agață de el pînă cînd „îl dovedește”, iar poveștile și scuzele legate de nevasta lui, care nu apare niciodată, sînt de-o finețe unică. Dar apropo, chiar zilele astea, am văzut pe undeva un afiș cu un îndem în engleză: Stay at home. Be like Columbo’s wife.
