„Se construiesc vile foarte urîte” - interviu cu arhitectul și designerul de interior Mugur KREISS

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
„Se construiesc vile foarte urîte”   interviu cu arhitectul și designerul de interior Mugur KREISS jpeg

Am trecut prin diverse momente din punct de vedere arhitectural: chioșcuri albe de termopan, noi sedii de bănci din metal și sticlă, blocuri cu balcoane transparente cu sticlă și stîlpișori de inox, onduline pe acoperiș. Ca specialist, sînt sigur că mai puteți da și alte multe asemenea exemple și vă rog s-o faceți.

Din păcate, tot ce ați amintit mai sus încă există. Ați observat, probabil, că dacă înainte de 1989 lucrurile erau mai potolite, după acel moment totul parcă a luat-o razna. Și nu erau mai potolite din motive de bun-simț, ci din cauza lipsei de materiale, tehnologie și chiar culori. Primul lucru pe care l-am observat atunci este că toate magazinele și așa-zisele buticuri au început să aibă tîmplărie sau gratii… roșii. Roșul era prezent peste tot.
Din punctul meu de vedere, lipsa unor reguli clare la nivel oficial reprezintă cauza principală a diversității haotice care ne înconjoară. Larga varietate de produse derutează clientul neavizat – și, pînă la urmă, neghidat și necontrolat de nimeni în acțiunile lui. Dacă privești un oraș românesc de sus (în special, unul din provincie), vei avea impresia că ai în fața ochilor un paletar de tablă ondulată, în care sînt prezente culori care nu ar trebui să aibă de a face cu un acoperiș – verde sau albastru strepezitor, portocaliu sau roșu aprins. Peste tot se construiesc vile foarte urîte. Inoxul este nelipsit, la fel ca și ferestrele și ușile cu geamuri bulbucate, prezente în anumite regiuni, acestea făcînd ca acele case să pară că au ferestre luate de la autobuze sau tramvaie. Rea este, după mine, și folosirea fără discernămînt a tencuielii texturate, care se folosește negreșit în mai multe culori, de multe ori aiurea alese, creînd desene ce împart nefiresc fațada casei, neținînd cont de ferestre sau volume. Am mai observat puzderia de balcoane care se fac la o asemenea casă particulară. Dacă ai curte, la ce îți trebuie balcon? Mai ales unul spre stradă, unde sigur nu poți sta decît pentru a face cu mîna trecătorilor? Să mai zic? Cred că e de ajuns, ne-am lungi prea mult.

Dar în domeniul designului interior sau al decorațiunilor, care au fost curentele ultimilor ani,  pe care le-am putea numi exagerate?

Ca și în cazul exterioarelor, și interioarele caselor au trecut și trec încă prin diverse trend-uri. Iar teoria mea este similară cu ceea ce am spus mai sus: la un moment dat, varietatea produselor oferite de piață a fost atît de mare, încît a devenit derutantă. Fără ajutor specializat – căci, desigur, în mentalitatea multor oameni, nu ai nevoie de nimeni care să te sfătuiască în domeniul amenajării casei, că doar ne pricepem cu toții –, multe interioare ajung să arate absolut hidos. Nimeni nu are – și nici măcar nu își pune problema – controlul culorii, al alăturării materialelor, al închegării unui stil. Am trecut – și sper că nu vom reveni – prin moda jaluzelelor verticale, colorate în fel și chip, a scafelor din gips-carton puse în orice camere, indiferent de formă, destinație sau dimensiuni, a colorării pereților, grinzilor și stîlpilor doar de dragul modei… Ne confruntăm acum, de exemplu, cu ideea de stil „clasic”, în care se folosesc mobile care preiau și imită în mod grosolan piese cu adevărat clasice, în care auriul și argintiul sînt la putere, în care mulurile și profilele decorative din polistiren sînt folosite oriunde și oricum, neținînd seama dacă arhitectura interiorului se pretează la așa ceva… În multe case nu există cărți, dar oamenii doresc biblioteci în care să-și țină vazele, trofeele de la concursul de badminton sau suvenirurile din vacanțe… Asortarea pînă la ultimul cui este și ea un trend nefericit. Totul este perfect, doar că de la atîta perfecțiune se ajunge la o plictiseală vizuală de zile mari.

Există un mecanism care face pe multă lume să adopte la un moment dat cîte un stil (să-i spunem așa). Stilurile astea se schimbă, dar mecanismul care le generează, unul după altul, pare că rămîne. Cum apare și cum funcționează mecanismul acesta? E o chestiune de marketing?
Mecanismul este generat de două tabere: furnizorii și clienții. Furnizorii fac orice le stă în putință să își vîndă produsele, ceea ce e firesc, iar clienții cumpără ceea ce li se oferă, fără a-și pune întrebări prea multe. Și, culmea, abia cînd ajung acasă cu produsele, constată dezastrele, mai mari sau mai mici. Puterea exemplului este pe cît de eficientă, pe atît de perversă. Vezi ceva la cineva și vrei și tu la fel. Simplu. Doar că la tine s-ar putea să nu se potrivească acel ceva. Sau ajungi să ai o casă aproape identică cu exemplul urmat. De ce ar vrea cineva așa ceva? Eu, fiind un tip creativ, la această întrebare nu am un răspuns clar, dar am întîlnit destui oameni cărora nu le pasă că nu au o casă personalizată. Apoi intervine mentalitatea oamenilor, încă prezentă la noi, care nu văd rostul apelării la un specialist care să îi ghideze. Un arhitect sau un designer sînt la fel de importanți ca și un medic stomatolog sau un avocat. Te duci la specialist cu o problemă pe care nu o stăpînești. Și uite-așa, poate nu ajungi să cadă casa pe tine, să mori de depresie pentru că ți-ai vopsit tot interiorul în violet, să îți scoți dintele cu cleștele pentru cuie sau să calci alături de legi, nebănuind că ar putea exista vreo consecință.

Dincolo de moda zilei, există și inerții venite din perioade mai grele, de tipul ferestrelor mici (pentru a conserva căldura) ori mania caselor cît mai mari, cu spații inutile, doar „ca să fie acolo, că nu se știe”. Cum se împacă toate astea?

Acest tip de inerții există și dau de ele destul de des. Ferestrele mici, da, constituie cel mai frecvent exemplu; pierzi căldura, nu ai nevoie de atîta lumină, că doar ai lustră, te văd vecinii – sînt tot atîtea motive invocate, dar care se pot demonta și rezolva foarte simplu.
Încă nu înțeleg de ce se fac ferestre mici la băi, după modelul blocurilor comuniste. Nu e nevoie de aer și lumină în baie? Caloriferele funcționează chiar dacă sînt ascunse de măști sau nu sînt puse neapărat sub ferestre, sistemul de tîmplărie oferit în zilele noastre ne apără de pierderile de căldură, există încălzire prin pardoseală și parchet pentru orice tip de spațiu (inclusiv holuri sau spații umede), există jaluzele, perdele, storuri de tot felul care te apără de soare, de priviri indiscrete și se potrivesc oricărui stil ales… Ce să zic, există de toate, iar soluțiile sînt la îndemînă! Problema spațiului în exces este cea mai gravă, din punctual meu de vedere. Mulți oameni îți doresc mai mult decît au nevoie, iar ideea „să fie acolo” nu aduce nimic bun. Planul casei tale trebuie făcut în funcție de viața ta. Viața ta trebuie să încapă în casa ta, nu trebuie nici să fie constrînsă, dar nici să se rătăcească acolo. Birourile, camerele de oaspeți, dining-urile pot lipsi dacă nu ai ce face cu ele sau dacă oaspeții nu sînt prezenți cvasi-permanent în casa ta. S-au inventat canapelele extensibile pentru ei, iar de lucrat, poți lucra și în living sau în dormitor, nu ai neapărat nevoie de o cameră specială. Camerele în plus și, de fapt, nefolosite sînt plătite de trei ori: o dată cînd se proiectează, o dată cînd le construiești și încă o dată, pe termen lung, ca să le întreții. Toate ar trebui să se împace și, după cum le spun mereu celor care apelează la mine, drumul spre casa ideală trebuie să fie plin de întrebări la care trebuie găsite răspunsurile, altfel haosul pîndește de după colț.

În ce măsură cei care își construiesc sau renovează casa sînt flexibili, receptivi la sfaturile de specialitate? Aveți exemple de idei mai ușor acceptabile și idei la care oamenii sînt mai rezistenți?

Oamenii sînt de toate felurile. Dar, de obicei, cei care apelează la un specialist au ajuns la concluzia că sfaturile acestuia sînt folositoare și atunci le urmează. Nu merge mereu totul lin și fără discuții, e drept, iar soluția finală este întotdeauna mai aproape de un compromis decît de ideal.

Dacă soluția propusă de specialist nu este acceptată de către client, se poate ajunge la încetarea colaborării. Nu poți forța pe cineva să fie receptiv, după cum nici nu poți propune chiar orice, doar ca să-i faci pe plac clientului. Cel puțin eu nu fac așa ceva. Soluțiile periculoase ies din discuție (cum ar fi dărîmarea pereților nepotriviți), iar cele mai nevinovate sînt adaptate pînă cînd și eu, și clientul sîntem mulțumiți. Un designer nu trebuie să uite nici o clipă: casa este a clientului, nu a lui! Rolul lui este să ghideze, nu să impună! Dar nici să execute fără discernămînt tot ce i se cere.

Se poate spune că există mode bune și mode rele (sau proaste) în design, decorațiuni, arhitectură?
Am dat mai sus suficiente exemple care pot susține această idee. Partea bună este că, din fericire, modele trec, iar partea rea este că se propagă cu viteză amețitoare și durează necontrolat. Și am mai observant ceva: în funcție de țări sau regiuni, modele ajung cu decalaje de ani! Te trezești că ai ajuns într-un alt oraș și parcă te-ai întors în timp.
„Bun” sau „rău” sînt niște etichete foarte greu de aplicat, ca și „frumos” sau „urît”. Ele se modifică în funcție de personalitatea, gusturile sau pregătirea fiecăruia dintre noi. Vorba „Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie” este cît se poate de adevărată. Faptul că îți poți schimba părerea atunci cînd îți sînt prezentate niște justificări bazate pe o pregătire de specialitate este altceva și, în ceea ce mă privește, am avut proiecte pe care am reușit să le deturnez înspre direcția potrivită.

E un domeniu în care curentele pot lăsa urme foarte durabile, dar există și curente care trec pe nesimțite, de care uităm repede?

Istoria este plină de exemple. Încercări s-au făcut în toate domeniile, nu numai în cele artistice, unele reușite și care au rămas, altele care au fost date uitării. Orice noutate a fost privită cu scepticism la început și aproape orice curent a șocat inițial. Important este că toate au fost făcute ca un răspuns la o nevoie – evoluție tehnică sau estetică – și, pe măsură ce au fost aplicate, au rămas sau nu în joc, în funcție de cît de bune sau mai puțin bune au fost. Ca la un concurs: cineva trebuie să ia medaliile de aur, argint și bronz, restul se pierd.

Cît de tare țineți cont de mode în activitatea dumneavoastră?

Încerc să iau, să recomand și să aplic totul cu moderație. Pentru o casă, un stil mai degrabă atemporal este de preferat unuia care se va schimba cu siguranță, rapid și radical. Am ajuns la punctul în care îmi pot da seama ce va rezista și ce nu și încerc să expun acest punct de vedere și clienților mei. O casă nu este o bluză, pe care o poți arunca odată ce moda a trecut, e mai greu să îți refaci un interior o dată la cîțiva ani, doar ca să aplici culoarea anului sau tendințele în designul de mobilier. Și la fel ca și în moda vestimentară, trebuie să ajungi la înțelepciunea de a alege ceva ce ți se potrivește. Cum spuneam, viața ta trebuie să încapă în casa ta. Casa ta trebuie să fie ca o oglindă în care să te regăsești atunci cînd o privești.

Mugur Kreiss are vlog-ul de design https://www.youtube.com/channel/UC2pknywvONrmxDSwnIyCegw

interviu de Andrei MANOLESCU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

regiunile ucrainene unde rusii fac referendumuri foto france24
România nu recunoaște aşa-zisele „referendumuri" din Ucraina. Reacția MAE
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a comunicat că România reiterează condamnarea, în termenii cei mai fermi, a așa-ziselor „referendumuri” desfășurate în perioada 23-27 septembrie 2022 în regiunile ocupate ilegal de trupele ruse în Ucraina
meteo toamna foto pixabay
Vreme de plajă în ultima zi din septembrie. Ce regiuni vor fi măturate de ploi violente și grindină
Vreme deosebit de caldă se anunță în continuare, însă în vest, nord și centru temperaturile vor fi scăzute. După-amiaza și noaptea, în majoritatea zonelor lovesc ploile și vijeliile.
Forbes FOTO Shutterstock
Schimbări în topul 400 Forbes. Mark Zuckerberg nu se mai află printre primii 10 miliardari americani
Averea celor mai bogați 400 de americani s-a diminuat în 2022 pe fondul creșterii inflației și al scăderii piețelor, relatează Forbes.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.