⬆
Tema săptămînii
Pagina 4
Între Capșa și Facebook. Închipuiri protocroniste
Cum „toate au fost la timpul lor ceva exagerat”, zic să ne gîndim că, uneori, poate exagerăm online!
Dubla origine a demnității ca sursă a războaielor culturale
În fond, e vorba despre demnitate, nu-i așa?
„De ce, la Moscova, Diavolul împarte dreptatea?” – interviu cu Anton BREINER –
Tema evadării din sistem este prezentă și la Sașa Sokolov, în Școală pentru proști, însă sub o altă formă, căci aici vorbim despre o evadare în nebunie.
Demnitatea – între discurs asupra metodei și recursul la metodă
Ce pot oferi este o perspectivă lucidă (sper!) și binevoitoare asupra unei teme sensibile.
Care-i treaba cu demnitatea?
Pentru că nu există urmă de demnitate în înjosirea celuilalt.
Eutanasia, o moarte demnă?
Slovacia permite, de asemenea, eutanasia pasivă, cu condiția ca pacientul să-și fi dat consimțămîntul în mod volunta
Ce se întîmplă în America
În prezent, doar 35% din populația Californiei se identifică drept albă, astfel încît diversitatea este un fapt demografic incontestabil.
Sacralitatea laică a Universității
Tot în această cheie poate fi explicată și dorința nesățioasă a Bisericii de a acapara din nou adversarul său dintotdeauna, adică Universitatea.
Învățarea prin contaminare
V-aș provoca să continuăm exercițiul nostru de imaginație și să vedem cum se construiește o universitate.
Universitatea, azi
Pe lîngă modele epistemice, universitatea oferă, sau cel puțin ar trebui să ofere, și modele morale, deoarece modelarea etică este fundamentală în funcționarea oricărei societăți.
Universitatea – şcoală de meserii sau esenţa civilizaţiei?
Pe scurt, aşa arată o universitate la modul ideal.
Universitatea în era digitală
Zidurile universităţilor noastre sînt copleşite de amintirea celor care au fost – promisiunile de mîine se ridică pe temelia visurilor lor de demult.
Mulți sau buni?
Depinde de noi ce vrem să alegem. Mulți sau buni? Aceasta este întrebarea.
Scientometria mănîncă omenia
Cu cît mai puține informații, cu atît mai multe păreri. Și mai categorice.
Lumi în miniatură
În fond, asta mi-am propus și eu: să vizităm împreună locuri apropiate sau îndepărtate, să punem pe harta culturală piețele de ieri și de azi.
La răscruce de drumuri Agora, forul, tîrgul, piața și ajunsul la mall
La întrebarea „De ce nu mai iese lumea să tîrguiască în centru?”, istoria răspunde șiret, înlocuind pe nesimțitezona de interes cu cea de confort.
Piața este comunitatea însăși
Piața este loc de întîlnire și mediere a relației cu divinitatea. În forme originale, vedem însemnele religiozității comunității (imagini, obiecte, construcții, acțiuni de devoțiune).
Tulum, kaimak, yogurt
Zeița Abundantia își revarsă cornul și pe aleile celor mai sărmane piețe ale lumii.
Distrugerea piețelor trebuie oprită
În acest timp, în România se distrug piețe.
De la Piața din Botoșani pînă la Obor
M-am întrebat de unde vine totuși impulsul ăsta să mă duc atît de des la piață în ultima vreme. Și cred că am un răspuns
Bazaruri de ieri, bazaruri de azi
Cînd spunem bazar, ceea ce ne vine imediat în minte este Marele Bazar din Istanbul.
Fețe ale mîndriei
Bine remarcă Andrei Pleșu, „mîndria de a fi român e ceva care trebuie luat nu ca punct de plecare, ci ca scop de atins”.
Moralism și orgoliu
Inflamarea discursivă nu e decît un simptom al unui orgoliu inflamat.
Trufia limbilor
Secolele al VIII-lea și al IX-lea sînt marcate de confruntarea de orgolii între două culturi, arabă și persană.
Fețele deghizate ale rușinii
Toți oamenii trăiesc pe linia fină dintre rușine și mîndrie.
Glose pentru o posibilă istorie a orgoliului european
Orgoliul smereniei e la fel de periculos pentru umanitate ca oricare altă formă de orgoliu.
Am fost mereu o insulă
Același simț al orgoliului care m-a sabotat de la începuturi mă făcea să fiu dispusă la autoanihilare.
Triunghiuri ale mîndriei
Ego-ul lui Colm este de neclintit, ducînd la amenințări, violență și autosacrificiu.
Între exotic și exotism
Exoticul este o necesitate pentru cunoaștere și devenire. Exotismul – o frînă în calea lor.
Condimente și continente
Nu sînt nici Academia Română, nici Epicurious, ca să pot decreta ce facem de mîine cu cuvântul „exotic“ și cu exotismul.
Cum facem diferența dintre exotic și barbar?
Mîncărurile făcute de maică-mea. Doar ele pot susține, ca niște Atlași, cerințele definiției exotismului.
Comunismul este exotic
În consecință, operînd cu criteriul exotismului, s-ar putea spune despre comunismul românesc că a fost un regim exotic care a luptat din răsputeri împotriva exotismului.
Insula din insulă
Şi multe altele, o cacofonie de plante, arbori şi arbuşti, a căror asociere pare oarecum inoportună şi forţată.
Caracatiță în porumbiște și șaorma la stînă
Nepotrivit în farfurii, adică „gastronomicește exotic“, este, mai ales în mediul rural, și banalul busuioc.
O patologie dezirabilă
În percepția genialității s-a petrecut o schimbare de paradigmă.
Geniul, copilul divin și puer-ul etern
Cred că acest arhetip al geniului marginal și inadaptat social are două surse
Genii, gene și alte mutagene… morbigene
Nu în sensul bun al creativității, al reprezentării idealurilor și valorilor culturale perene, ci într-un sens deconcertant, opus: există oare și o „genialitate“ a răului?
„Geniul” dictatorului – în poezia encomiastică și subversivă din comunism
Națiune, fii deșteaptă!» (Cu dezolare): Și noi dormim, domnule!”?
Gen fără jenă
Iscă-se geniul pentru-a ne ține oameni în lumea de iască, neutru de goală ca o soacră simulacră.
Despre genialitate în era Inteligenței Artificiale
În aceste condiții, Inteligența Artificială însăși își pierde caracterul artificial.
Geniul, între Carpați și prăpastie
Indivizii geniali există, fără putință de tăgadă, poate în mai mică măsură decît cei care se cred astfel, indiferent de domeniul în care activează.
Cel mai perfect
Social media funcționează ca o instituție investită ad-hoc cu puteri legislative, judecătorești și executive.
Perfecționismul, mistuitoarea patimă a fake-ului
Social media a devenit șablonul totalitar pentru felul în care ar trebui să arate fericirea.
Să conjugăm verbul „a munci” – mai mult ca perfect sau viitor?
Viitorul aparține companiilor și managerilor care au capacitatea de a trata corect, personal și uman fiecare om cu care lucrează.