Universitatea în era digitală

Publicat în Dilema Veche nr. 1018 din 12 octombrie – 18 octombrie 2023
image

În era digitală, universităţile sînt privite ca fabrici menite să producă cunoaşterea practică,  cu aplicabilitate imediată în realitatea concretă. Ceea ce se cere facultăţilor este să ofere deprinderile care să îi pregătească pe absolvenţi pentru viitorul de pe piaţa muncii. Cît despre cadrele didactice, acestea sînt prinse în patul procustian de raportări şi de indici  scientometrici.

În era digitală, universităţile au ales să abandoneze, treptat, menirea lor originară, aceea de a construi o comunitate intelectuală şi umană, pe temelia spiritului critic. Îndemnul maiorescian de acum un secol şi jumătate ar fi întîmpinat de apostolii religiei ştiinţifice de astăzi cu un zîmbet dispreţuitor. Profesorul este, în lumea noastră de astăzi, un furnizor de servicii. Asemeni curierului ce livrează mărfuri, el este destinat să alerge, neobosit, spre a nu rămîne  în urma marşului  de neoprit al  progresului.

În era digitală, universităţile îşi pierd, treptat, acel liant care le dădea posibilitatea să supravieţuiască, în pofida istoriei adesea necruţătoare: dezbaterea de idei este înlocuită, adesea, de dogmatismul ce invocă bunele intenţii spre a sufoca mediul intelectual. Ordinea ideologică şi birocratică este imperativul de la care nimeni nu se poate abate.

Şi totuşi, dincolo de toate aceste criterii ce se impun prin intervenţii statale, universitatea este mai mult decît o instituţie ce oferă studenţilor grăbiţi diplome şi îndoctrinare ideologică rapidă. Universitatea poate însemna spaţiul în care examinarea critică şi distanţarea de idolii vremii să fie valorile centrale ale educaţiei. În contrast cu presiunea  finanţării şi a uniformizării, universitatea poate încerca să fie un teritoriu al libertăţii şi al ostilităţii faţă de fanatismul cifrelor sau al ideilor. Universitatea poate întruchipa un ideal de formare umană şi intelectuală.

Să fie toate aceste exigenţe simple înclinaţii utopice? Realitatea unui limbaj din ce în ce mai primitiv nu poate fi ignorată. În România erei digitale, cuvîntul scris este, pentru cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri, doar cel aşternut pe ecranul de telefon. Cartea este un  reper ce nu mai are nici un corespondent în realitate. Vulgaritatea, mediocritatea şi agresivitatea verbală sînt semnele unor mutaţii pe care nu le mai putem ignora. Actul solitar al lecturii a încetat să mai fie un reflex natural de întoarcere spre sine. Universitatea este plasată în acest context modelat de forţele reţelelor sociale.

Şi ce mai poate fi universitatea în acest peisaj al imediatului ce şterge trecutul din memorie? Universitatea poate fi locul în care o anume demnitate a memoriei şi a cuvîntului să fie păstrată. Educaţia este cu mult mai mult decît un set de deprinderi tehnice, de vreme ce formarea intelectuală oferă acel cadru care să dea fiecăruia dintre noi accesul la liberul-arbitru. Educaţia umanistă ţinteşte nu spre imediat, ci spre durată. Ea este, spre a reveni la Maiorescu şi la linia junimistă, acea barieră pe care o ridicăm în fața barbariei, beţiei de cuvinte şi demagogiei patriotarde. În absenţa ei, umanitatea poate fi redusă la pasta docilă, modelată de Inteligenţa Artificială a lumii de mîine.

Cunoaşterea ce pare adesea uitată este parte din fluviul niciodată secat al tradiţiei. Iar universitatea este ea însăşi acest pod ce naşte o punte între ceea ce am fost şi ceea ce vom fi. Salvate de la pieire în bibliotecile virtuale, cărţile pot trasa drumul pe care universitatea să îl urmeze. Salvarea onoarei limbii şi a spiritului critic este una dintre misiunile universităţii, în timpurile pe care le trăim.

Refuzînd naivitatea optimismului orb, ca şi încremenirea pesimismului paralizant, calea ce ni se deschide este aceea a lucidităţii critice. Universitatea nu este un templu părăsit, abandonat uitării, ci un spaţiu în care pulsează vitalitatea atîtor generaţii. Fiecare pas pe care îl facem merge pe urmele paşilor de dinaintea noastră, de vreme ce doar continuitatea ne oferă energia de a imagina un viitor care să fie unul al oamenilor, iar nu al masei informe. Zidurile universităţilor noastre sînt copleşite de amintirea celor care au fost – promisiunile de mîine se ridică pe temelia visurilor lor de demult. 

Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Cea mai recentă carte publicată: Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii, Editura Humanitas 2022.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.