Insula din insulă

Emanuel CIOCU
Publicat în Dilema Veche nr. 1015 din 21 septembrie – 27 septembrie 2023
image

Dacă mă uit pe geam, din casă, dincolo de crengile primului avocado originar din Guatemala, privirea îmi fuge în zigzag printre arbori şi arbuşti aduşi din toată lumea. La stînga, o lucuma din America de Sud, la dreapta, un pîlc de bananieri de provenienţă africană, iar alături, un smochin mediteraneean, mai încolo un arbust de guavă, căpşune de Hawaii, apoi la stînga, un mango Nam Dok Mai thailandez, urmat de un canistel sud-american; la dreapta, urmează un migdal susţinut de un rodiu şi flancat de un arbore de pîine hawaian, de la rădăcina căruia se ridică timid o plantă de piper negru adusă cu mari eforturi de prieteni din Maldive, via Germania. Mai apoi, ochiul întîlneşte un rînd de ardei iuţi amazonieni, intercalaţi cu papaya care a crescut spontan, lîngă gardul pe care se întind tufe de maracuya dulce, despărţite de un arbust caraibian de struguri de mare. Pînă la solarul descoperit, se mai văd doar vîrfurile unui mamey din America de Sud şi fructele colorate ale cireşului de Surinam. Mai mult intuiesc decît văd capsulele ţepoase care ascund seminţele colorate ale achiote-ului mexican, cafeaua Arabica de lîngă mărul Fuji japonez şi jujube-ul chinezesc de lîngă guava braziliană. Cassabanana nu se vede, dar sînt mulţumit că ţine puţină umbră leuşteanului şi parţial unei tufe de roşii portocalii ale căror seminţe le-am adus din România. Din solar se mai văd vîrfurile a doi avocado, unul crescut spontan, din resturile vegetale adunate pentru compost, celălalt dintr-un sîmbure de avocado Reed, cumpărat dintr-un supermarket, asemeni palmierului de curmale Medjool, care a călătorit tocmai din Israel pentru a încolţi în Tenerife. Şi multe altele, o cacofonie de plante, arbori şi arbuşti, a căror asociere pare oarecum inoportună şi forţată.

La vreo 300 de metri se văd casele primilor vecini, înainte ca privirea să se lase atrasă de munţii care ascund farul din Punta de Hidalgo, unul dintre cele trei colţuri, ciocul, ale insulei noastre în formă de raţă. În stînga, la mai puţin de 2.000 de metri se vede Atlanticul, în spate se vede impunător Teide, cel mai înalt vîrf muntos al Spaniei. Sînt pe insula mea din insulă, înconjurat doar de culturile de papaya, banane şi avocado, şi cu toţii de către Oceanul Atlantic.

Dacă privesc în urmă cu 40 de ani şi 4,000 de kilometri, la „insula” copilăriei mele, casa bunicilor din partea mamei, înconjurată de nimic altceva decît de către culturile de ardei ale CAP-ului din Mintiul Gherlii, unde în vacanţele de vară citeam Insula Comorilor cu piraţii ei, nimic nu prevestea acest salt pînă în insula în care a trăit piratul Amaro Pargo. Şi totuşi, dacă întîlnesc condiţiile propice, seminţele aduse de peste tot din lume pot prospera oriunde.

Cînd am ajuns aici, în urmă cu zece ani, nu aveam nici o idee sau plan de viitor, dar m-a speriat imediat lipsa de vegetaţie din sudul insulei, pămîntul dezgolit şi sterp. N-am apreciat nici o clipă exotismul plajelor şi apa sărată a oceanului, pentru că în nisip, udate cu apă sărată, prea puţine seminţe germinează. Instinctul m-a dus direct în nord, în căutarea verdelui şi a apei dulci. Aşa cum sîmburele de măr „ştie” că trebuie să aştepte primăvara pentru a încolţi, informaţia încapsulată în ADN-ul meu a ştiut că trebuie să caut resursele capabile să susţină viaţa. Şi m-am stabilit, asemeni primilor cuceritori spanioli, în San Cristobal de La Laguna, locul care le-a oferit, şi lor, asemeni mie, condiţii propice pentru a-şi continua viaţa. 

Am deschis un local vegetarian fără un plan anterior, doar pentru că lipsea unul de pe piaţa locală şi aveam experienţa şi tradiţia mîncărurilor de post româneşti. Sigur că meniul, care se schimba în fiecare zi, nu s-a redus la atît şi am explorat lumea reţetelor indiene sau arabe, africane sau sud-americane, încercînd să adaptez meniul la ingredientele locale. Am descoperi şi valorificat informaţii care aici lipseau sau erau ignorate cu desăvîrşire. De la indieni, că papaya verde se poate folosi ca o legumă; de la cretani şi mexicani, că Portulaca oleracea, buruiană pe care şi noi o numim depreciativ iarba porcului, e planta cu cel mai mare conţinut de Omega 3. Lucruri pe care, spre surprinderea mea, nimeni nu le ştie aici deşi multe provin din ţări de limbă spaniolă.

A fost nevoie de pandemie, de închiderea afacerilor, inclusiv de cea definitivă a localului meu, pentru a mă confrunta cu realitatea. În timp ce găteam ca voluntari pentru a produce mîncare pentru cei aflaţi în necesitate, mi-am dat seama de vulnerabilitatea alimentară a arhipelagului. De dependenţa lui de importuri. Aproximativ 80% din alimente sînt importate. A urmat războiul şi blocada cerealelor ucrainene care au influenţat preţul făinii și care mi-au consolidat convingerea că insulele au un sistem fragil, care se poate rupe oricînd. Lumea în sine se îndreaptă spre o criză alimentară, pe care actualul sistem nu o va putea susţine. Fertilizanţii artificiali, care au sintetizat guano-ul adus de Humbold din peşterile din Peru şi au creat condiţiile creşterii populaţiei umane de la 1 la 7 miliarde în mai puţin de un secol, au zilele limitate. Unul dintre cei trei compuşi (fosforul) e o substanţă deţinută în proporţie de aproape 80% de către Maroc şi care se va epuiza în aproximativ 100 de ani. Aşa că oamenii vor trebui să-şi reducă drastic populaţia sau să-şi schimbe radical actualul sistem alimentar. Iar noi, dependenţi de toată lumea, încă şi mai mult.

Aşa s-a născut această utopie, o asociaţie care caută soluţii pentru a menţine şi a dezvolta viaţa din arhipelag, această arcă a lui Noe, care e „moşia” mea, unde experimentăm adaptabilitatea unor noi plante, capabile să reziste la condiţiile locale şi la o previzibilă reducere a resurselor de apă, unde încercăm noi reţete şi căutăm nutrienţi. Planul e ambiţios, cît pentru o viaţă, de la producţia de resurse primordiale (sol, apă) la cea de plante şi nutrienţi, pînă la schimbarea şi adaptarea comportamentului alimentar din arhipelag, la ingrediente şi necesităţi. Folosim experienţa israelienilor şi a egiptenilor de a cultiva legume, respectiv de a creşte peşte în deşert, a australienilor de a exploata resturile de bananieri sau a chinezilor de a cultiva orez cu apă de mare.

De aici, de unde portughezii au adus bananele din Africa, pentru ca mai apoi să le ducă în India, iar spaniolii în Americi, de unde Columb a adus prima dată cartofii şi roşiile, care aveau să se răspîndească în toată lumea, îmi păstrez eu vie, de la înălţimea ferestrei mele, speranţa unui viitor alimentar pentru insula mea din insulă, pentru insulele din jur şi al continentelor de pretutindeni. 

Emanuel Ciocu este alimentaţionist.

Foto: wikimedia commons.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Una din patru persoane imunizate cu serurile anti-Covid Pfizer sau Moderna a experimentat efecte adverse
Mai mult de un sfert dintre persoanele care s-au imunizat cu vaccinuri ARN mesager împotriva infectării cu virusul SARS CoV2 au suferit un răspuns imun neintenționat, potrivit noilor studii.
image
Un român a jucat de 49 de ori același bilet câștigător la pariuri sportive. Suma enormă la care a ajuns
Un bărbat din județul Prahova a avut marea inspirație de a alege o combinație de 28 de meciuri câștigătoare pe un bilet, dar nu s-a oprit aici. A copiat același bilet de numai puțin de 49 de ori.
image
Țara în care intrarea românilor e ca și interzisă. „Nu mai îmi trebuie nici gratis, e revoltător”
Doi tineri români cu un copil au fost umiliți pe un aeroport fără ca cineva să poată interveni în favoarea lor. Cazul lor nici măcar nu este unic, iar statul român nu reușește să rezolve o problemă cunoscută foarte bine de ani de zile, dar care arată limitele politicii externe a României

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.