Trufia limbilor

Laura SITARU
Publicat în Dilema Veche nr. 1016 din 28 septembrie – 4 octombrie 2023
Foto: wikimedia commons
Foto: wikimedia commons

Culturile sînt organisme vii și, precum acestea, se nasc, cresc, evoluează în ritmuri diferite și, în final, ajung la inevitabila prăbușire. Dar pe drumul de la leagăn la mormînt, cum frumos spune scriitorul sudanez al-Tayyib Salih, culturile trăiesc și simt: sînt trufașe și orgolioase de realizările lor, suferă de complexe, încearcă să se impună și să domine sau să demonstreze că merită un loc mai bun într-un clasament al culturilor prestigioase. Cultura arabă nu face excepție. Mă voi referi la cîteva episoade din drumul către supremație parcurs de cultura arabă și la sentimentele care au însoțit și animat acest parcurs. 

Însoțirea cu islamul petrecută în secolul al VII-lea prin găzduirea lingvistică a revelației coranice schimbă semnificativ destinul limbii arabe. Dintr-o limbă cu răspîndire regională, nu lipsită de producții culturale coerente, araba dobîndește un statut cu totul neobișnuit, făcînd saltul către statutul de limbă sacră, purtătoare a unui mesaj religios cu veleități universale. Convertirea treptată la islam a popoarelor cucerite de arabii peninsulari a extins și diversificat compoziția culturală a unei societăți aflate în stadiul de coagulare. Deși sprijinită puternic de atuul religios, în această reașezare a echilibrelor culturale regionale, limba arabă și cultura arabilor peninsulari au fost puternic contestate de popoarele cucerite și islamizate. Cea mai cunoscută mișcare contestatară ia naștere în mediile culturale și politice persane care, deși islamizate și bine integrate în noile structuri de putere constituite în jurul cuceritorilor, refuză să recunoască statutul de cultură superioară pe care și-l arogă cultura arabă. Secolele al VIII-lea și al IX-lea sînt marcate de această confruntare de orgolii între cele două culturi, arabă și persană, interpretată de mulți și ca încleștare politică, în care și unii, și alții luptă pentru influență și poziționare cît mai sus în ierarhia statală. Šuʻūbiyya, cum se numește acest fenomen născut în cultura persană, un soi de naționalism avant la lettre (termenul fiind un derivat de la cuvîntul popor, ar. šaʻb), fascinează prin cantitatea și calitatea deopotrivă a resurselor intelectuale aruncate în luptă de ambele părți implicate. Oameni de cultură persani, savanți, poeți sînt angrenați în această punere la punct a arabilor și a culturii lor nomade, lipsite de rafinament

„Noi sîntem drepți ca-naltele visuri, ca o frunte de munte [...] nu ne grăbim nicicînd să pedepsim cu pietre. // Știm s-alungăm dușmanul, să-i rînduim mișcarea / Ne mulțumim cu lauri și nu cu prăzi și vetre”, declamă poetul persan Bassar ibn Burd (714-785), făcînd referiri explicite la obiceiurile arabilor de a pedepsi prin lapidare și de a lupta pentru recompensă, nu pentru glorie. Acestui atac, din care avem mai sus o palidă mostră, arabii îi răspund concertat, organizat, dezvoltînd adevărate sisteme defensive bazate pe teorii lingvistice menite să demonstreze fără putință de tăgadă superioritatea limbii arabe și a produselor culturale derivate. Argumentele construite în școlile de limbă de la Basra și Kufa nu sînt neapărat originale, pentru că le întîlnim și în alte cazuri în care identitățile sub asediu, ca să întrebuințăm expresia lui Jacques Berque, se apără producînd anticorpi, menținîndu-ne în metafora culturii ca organism viu. Astfel, aflăm că limba arabă are sunete specifice care nu se regăsesc în nici o altă limbă, că este o limbă cu un lexic extrem de bogat, capabil să producă texte de înaltă calitate stilistică, că posedă categorii gramaticale care o deosebesc de alte limbi și îi conferă un caracter unic. Pusă la colț și nevoită să se apere, limba arabă produce așadar prin lingviștii perioadei de aur a culturii arabo-islamice (secolele IX-X) o serie de teorii ale unicității limbii, printre care și specificitatea sunetului ḍāḍ (o consoană emfatică), ce nu ar putea fi pronunțat de non-arabi. Aceste teorii sînt de bună seamă menite să excludă cultural și să marginalizeze grupuri de vorbitori, apropiindu-se de ceea ce unii lingviști contemporani numesc fundamentalism lingvistic. Pornind de aici, mai este doar un pas pînă la acuzarea străinilor de coruperea și stricarea limbii. Iar această stricare (fasād) a limbii arabe se produce cu deosebire în zonele de contact, în orașe și cetăți, unde arabii cuceritori s-au amestecat cu populațiile cucerite, sînt de părere lingviștii arabi clasici. În mijlocul acestei inflamări culturale și lingvistice, este găsit antidotul: întoarcerea la beduinul arab peninsular care a continuat să păstreze puritatea limbii grație mediului și modului său de viață și după extinderea domeniului islamic. Cultura arabă își descoperă rădăcinile nomade de care este foarte mîndră și aduce în atenția tuturor poezia din perioada preislamică, care urmează să întruchipeze de-acum înainte, alături de textul coranic, unul dintre reperele sale principale. Ieșită învingătoare din această primă confruntare identitară (să-i spunem de orgolii?), cultura de expresie arabă se așază comod și își menține locul pentru cîteva secole în poziția de cultură dominantă a islamului clasic.

Laura Sitaru este conferenţiar la Secţia de limba arabă și decan al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.