Comunismul este exotic

Publicat în Dilema Veche nr. 1015 din 21 septembrie – 27 septembrie 2023
image

...cel puțin în România, dacă nu cumva în întreaga Europă. Tipul comunist de organizare socială și politică a fost, de fiecare dată, impus prin mijloace violente de genul loviturilor de stat sau revoluțiilor pentru simplul motiv că nu răsare nicăieri organic, firesc, din evoluția liberă a vremurilor. Oriunde s-a instalat în Europa, comunismul a fost adus dintr-o străinătate, de altundeva. Îmi veți spune, poate, că rădăcinile comunismului, cu Marx și Engels, sînt totuși europene. Nu mă convingeți pentru că, pe de o parte, am mai văzut europeni cu idei antieuropene, am mai văzut europeni care urăsc Europa, am mai văzut europeni care socoteau că fericirea e condiționată de spulberarea modului de viață european. Împrejurarea că tăticii comunismului s-au născut în Europa, faptul că au scris într-o limbă europeană și realitatea că ideile lor bîntuie încă Europa nu mă conving, așadar, că proiectul comunist este european. Rapid, spun doar că una dintre trăsăturile uimitoare ale spiritului european este și aceea că-și produce propria negare cu fiecare afirmare: europocentrismul și eurofobia s-au născut, deopotrivă, în Europa. Trăsătura fundamentală a minții europene este că se poate contempla pe sine din afară, că se poate singură irita de propriile-i producții, că se glorifică și se disprețuiește în același timp. Așa că apariția ideilor comuniste, vehement antieuropene, pe continentul nostru nu le face deloc, axiologic vorbind, europene. 

În cazul nostru, cel puțin, e indiscutabil că regimul comunist a venit din afară și că primii promotori ai ideilor comuniste (ca și primii promotori ai ideilor socialiste, de altfel) nu aveau mare legătură cu România. Așadar, comunismul a fost, pentru români, un produs exotic, ceva ca un fel de virus adus cu avionul dinspre Răsărit. După mine, comunismul este exotic pentru ființa omenească în general, dar asta e o altă discuție. De altfel, regimul comunist și-a exprimat exotismul în toate planurile. Comunismul e exotic nu doar ca idee, cum spuneam, și nu doar ca înfăptuire, cum ne amintim toți, ci și în consecințele sale cele mai concrete. Ca unul care a trăit primii douăzeci de ani de viață în comunism, pot povesti multe în acest sens. Și oricine a trăit în comunism poate povesti. Căci trăsătura comună a tuturor românilor în comunism era sărăcia. Toți eram săraci. Chiar și bogații erau săraci!

De altfel, consecința direct palpabilă a comunismului în viața fiecărui om care a avut neșansa de a fi supusul unui regim roșu a fost sărăcia. Sigur, veți spune, nivelul general de bogăție al României nu a fost niciodată ridicat și eu admit imediat că sărăcia este, în detaliile ei, relativă. Dar faptul că regimul comunist sărăcește pe unde ajunge să se instaleze este, totuși, indubitabil. Nu fuseserăm noi bogați, e adevărat, dar regimul comunist a avut mare grijă să nici nu cumva să devenim. Ba mai mult, a avut grijă ca pînă și cei care aveau ceva cheag înainte să sărăcească rapid. Iar în ultimii 10-15 ani ai comunismului românesc, chiar ajunseserăm toți în sapă de lemn, cum se spune. 

Cînd ești sărac, tot ce e pe lume e exotic. Cînd nu ai mai nimic, toate îți sînt străine și capătă un fel de strălucire specială. În anii ’80, în România comunistă, banalități precum guma de mestecat Wrigley, Coca-Cola, blugii Levi’s, berea la cutie și alunele, mandarinele, adidașii cu trei dungi, țigările Kent (cel care avea Marlboro era un olimpian) sau „cafeaua boabe” erau produse exotice. După cum exotice erau deodorantele cu bilă, prezervativele, autoturismele altele decît Dacia, Lada și Oltcit, dar și orice călătorie în străinătate (una în Occident, ca de pildă la Paris sau la Roma, era de un exotism aproape insuportabil). Exotici erau, de asemenea, străinii toți. Dacă erau occidentali, erau exotici la maximum. Americanii  (vedeai un american o dată-n viață!) erau de pe altă planetă. Chiar și prieteni vechi „plecați” în străinătate, cînd reveneau în vacanțe în țară, ți se păreau exotici. Se lipise exotismul de ei. Îmi amintesc bine prima mea experiență exotică: aveam 5 sau 6 ani, era vară, eram cu cortul în campingul aflat atunci în capătul de nord al stațiunii Mamaia, unde întorcea troleibuzul, doar în slip, desculț, hălăduiam printre corturi căutînd copii să mă joc cu ei, și deodată am dat de niște rulote cu nemți din DDR. Pentru cei mai tineri, asta era Germania democrată, adică jumătatea comunistă a Germaniei. I-am privit ca pe niște marțieni. Blonzi, albi ca varul, pistruiați, copiii lor păreau niște sălbăticiuni fragede cuprinse de o agitație gălăgioasă care mă uluia. Sub soarele verii, eu eram ceva mai potolit. Cum știam limba foarte bine, am intrat în vorbă cu ei și am sfîrșit prin a ne juca împreună, iar la final ei mi-au dat gumă de mestecat. De-aia bună! Acum îmi dau seama, privind în urmă la toate experiențele copilăriei, adolescenței și primei tinereți petrecute în comunism, că toate au fost o inițiere în exotic. Lipsa normalității, a standardului civilizațional minim al timpului, a făcut ca cele mai banale experiențe, cum ar fi cele ale întîlnirii cu alți copii din alte părți, să fie experiențe ale exoticului. Adică irepetabile experiențe ale inaccesibilului.

Interesant este, însă, că deși construia o societate în care mai totul era exotic pentru simplul motiv că mai nimic nu se găsea, comunismul resimțea propriul exotism cu un soi de resentiment. Așa se face că, din anii ’50 și pînă în ultima zi a regimului Ceaușescu, propaganda oficială nu a obosit să spună continuu că, în România, comunismul a apărut cu naturalețea cu care iese fructul din floare și că ideea comunistă a cucerit inimile poporului român la fel de natural precum florile de cîmp cuceresc lanul. Obsesiv, prin toate mijloacele, iarăși și iarăși, ni se spunea că, în România, comunismul e firesc, e normal să fie, căci de cînd se știe ea, de la Burebista încoace, România (sic!) se pregătea să fie comunistă, doar-doar o reuși.

În consecință, operînd cu criteriul exotismului, s-ar putea spune despre comunismul românesc că a fost un regim exotic care a luptat din răsputeri împotriva exotismului.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Una din patru persoane imunizate cu serurile anti-Covid Pfizer sau Moderna a experimentat efecte adverse
Mai mult de un sfert dintre persoanele care s-au imunizat cu vaccinuri ARN mesager împotriva infectării cu virusul SARS CoV2 au suferit un răspuns imun neintenționat, potrivit noilor studii.
image
Un român a jucat de 49 de ori același bilet câștigător la pariuri sportive. Suma enormă la care a ajuns
Un bărbat din județul Prahova a avut marea inspirație de a alege o combinație de 28 de meciuri câștigătoare pe un bilet, dar nu s-a oprit aici. A copiat același bilet de numai puțin de 49 de ori.
image
Țara în care intrarea românilor e ca și interzisă. „Nu mai îmi trebuie nici gratis, e revoltător”
Doi tineri români cu un copil au fost umiliți pe un aeroport fără ca cineva să poată interveni în favoarea lor. Cazul lor nici măcar nu este unic, iar statul român nu reușește să rezolve o problemă cunoscută foarte bine de ani de zile, dar care arată limitele politicii externe a României

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.