Bazaruri de ieri, bazaruri de azi

Laurențiu BRĂTAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1017 din 5 octombrie – 11 octombrie 2023
image

Bazar, etimologie și amestec social

Bazar e un cuvînt de origine persană și, în mod surprinzător, DEX ne spune că în limba română ar fi ajuns pe filieră franceză, nu turcă. Dicționarele etimologice sînt ceva mai nuanțate și lasă o pistă și variantei etimologice turce. În turcă există un alt termen pentru bazar acoperit (kapalîçarşî, adică piață acoperită), însă există și termenul pazar, care înseamnă loc de piață, nu neapărat acoperită. Bazarul desemnează, în general, o piață acoperită din Orientul Mijlociu, arabii folosind denumirea souq.

Cînd spunem bazar, ceea ce ne vine imediat în minte este Marele Bazar din Istanbul. Ceea ce nu e complet lipsit de sens, căci Turcia e una dintre destinațiile preferate de vacanță pentru turiștii români, iar turcii se laudă că Marele Bazar ar fi unul dintre cele mai vizitate monumente din lume. Nici acest lucru nu e chiar lipsit de sens, dacă ne gîndim că, în afară de turiști, bazarul este pur și simplu un loc de cumpărături pentru orașul cu peste 17 milioane de locuitori. Și, cînd ajungi acolo, simți pe propria piele hărțuirea la care ești supus de negustorii care vor să-ți vîndă la suprapreț tot felul de lucruri de care nu ai nevoie. În trecut, însă, bazarul era locul de întîlnire a diverselor clase și pături sociale. Aici se amestecau bogații cu săracii, oamenii de rînd cu cei cu sînge imperial. El e format din sute de alei labirintice, cu zone bine delimitate de vînzare a fiecărei categorii de produse. Delimitarea avea o rațiune simplă: ea permitea negustorilor să ia în mod eficient măsuri de protecție și pază, angajîndu-și paznici care erau plătiți de toți negustorii din breaslă.

Pînă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, bazarul din Istanbul era format din staluri de dimensiuni fixe, aliniate de o parte și de alta a aleilor. Fixe (și corecte) erau și prețurile produselor, iar negustorii nu-i agresau pe cumpărători pentru a le vinde mărfurile și nici măcar nu încercau să vîndă cu disperarea cu care o fac azi, căci funcționa un sistem de protecție socială bine pus la punct. Negustorii dintr-o anumită branșă erau organizați într-o breaslă, toți membrii contribuind la bugetul acesteia. Cei ce vindeau mai puțin erau ajutați de breaslă, așa că nimeni nu avea interes de a-i hărțui pe cumpărători. De altfel, etica islamică nu încurajează neapărat profitul, iar lăcomia vînzătorilor nu era ceva comun în bazar. Lucrurile aveau să se schimbe odată cu occidentalizarea societății otomane și cu pătrunderea în bazar a negustorilor proveniți din minoritățile etnice, ceea ce va duce la modificarea regulilor de a face comerț, care de-acum încolo se vor baza pe etica mercantilă.

Ca un fapt divers amuzant, printre turiștii ce ajung prin Orientul Mijlociu – și care în mod inevitabil trec și prin bazaruri – circulă legenda că negustorii cer prețuri mari deoarece cutuma cere să negociezi, iar negocierea trebuie să se facă la un pahar cu ceai și cu mult taifas. Și că altfel negustorul e tare jignit de indiferența și graba turistului. Legendă e bine spus, căci există aici o urmă de adevăr istoric: într-adevăr, în bazar, odinioară, stăteai la taifas cu vînzătorul cînd mergeai la tîrguieli, însă practica a dispărut în cea mai mare parte. Acum, taifasul e doar o capcană pentru a fi convins să dai un preț de două-trei ori mai mare pe ceea ce vrei (sau nu vrei) să cumperi. Tîrguiala – da, asta merită s-o faci, dar nu pentru că ar fi o cutumă a bunului-simț oriental, ci doar pentru că altfel vei fi înșelat la fiecare pas. Cultura pălăvrăgelii îndelungate și plăcute mai există, dar în locurile neturistice și, evident, la stalurile care vînd produse scumpe, în special covoare. În rest, nici un localnic nu stă o jumătate de zi la povești cu vînzătorul cînd merge să-și cumpere un săpun ori o pereche de papuci, oricît de Șeherezadă ar fi acesta.

Desigur, de aceste neajunsuri ai parte în capcanele pentru turiști – locuri turistice foarte pitorești și foarte vizitate de turiștii străini. Marele Bazar și Bazarul Egiptean (cel specializat în condimente) sînt cele mai mari capcane turistice ale Istanbulului, însă, dacă mergi la piețele din partea asiatică a orașului, unde turiștii străini nu ajung de obicei, sînt șanse extrem de mici să fii hărțuit ori înșelat la preț.

Persia, țara de origine a cuvîntului bazar

La fel și cînd mergi mai adînc în Orient, unde turiștii străini sînt rari. Persia ne-a dat cuvîntul bazar, iar Iranul e țara în care bazarurile sînt instituții extrem de puternice. Bazarurile din Teheran și Tabriz au jucat un rol important în succesul Revoluției Islamice din 1979. Bazarul e, prin excelență, un loc conservator, așadar e logic că negustorii din bazar sprijină puternic regimul islamic. În același timp, bazari, cum sînt ei numiți, sînt o forță financiară de temut: au fost momente în istorie în care aceștia au paralizat economia iraniană prin greve.

Însă bazarurile pot fi și adevărate capodopere arhitecturale, nu doar instrumente de luptă politică. Bazarul din Tabriz e cel mai întins bazar acoperit din lume, a fost renovat începînd cu anul 2000 (lucrările au durat peste zece ani), iar din 2010 face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Cel din Teheran însumează cca zece kilometri de alei, e un adevărat oraș în oraș.

Toate marile orașe iraniene au bazaruri impresionante din punct de vedere arhitectural, de regulă amplasate în imediata vecinătate a moscheilor, căci în islam credința face echipă bună cu negoțul, ele nu se exclud ideologic, ca în creștinism. Bazarul Mare din Esfahan se află chiar lîngă Masjed-e Jameh (termen care desemnează moscheea congregațională, adică moscheea în care se ține principala rugăciune a săptămînii, vineri la prînz).

Bazaruri cu suflet, bazaruri fără suflet

Bazarurile acoperite sînt foarte prezente și în Levant. Siria și Liban au bazaruri celebre. Cel din Alep e de un șarm aparte, însă părți întregi din el au fost distruse de război. Așa cum a fost distrus și cel din Beirut, în timpul războiului civil libanez (1975-1990). A fost reconstruit de curînd, dar din păcate arată ca un mall luxos, ce nu mai are nimic din șarmul oriental pe care cu siguranță l-a avut odinioară. Cel mai bine păstrat bazar libanez e poate cel din Tripoli (oraș majoritar sunnit, din nordul țării), iar o restaurare de calitate a fost făcută la cel din Saida.

Mergînd la est de Iran, bazarurile istorice încep să nu mai fie acoperite cu structuri din cărămidă ori lut. Ele sînt fie o zonă comercială extinsă, formată din zeci sau sute de străduțe, cu clădiri joase, în care forfota cotidiană e sufocantă, fie mari întinderi de tarabe, acoperite cu structuri provizorii sau complet neacoperite, alternînd cu spații în care negustorii își înșiră mărfurile pe jos, direct pe pămînt. În India, cuvîntul bazar desemnează aceste sute de străduțe ce definesc zona comercială centrală a unui oraș. Iar în Asia Centrală găsim mai degrabă varianta a doua.

Numai că peste Asia Centrală a trecut tăvălugul sovietic și, odată cu el, sistematizarea arhitecturală, care de multe ori a însemnat distrugerea patrimoniului și a sufletului locurilor. După tăvălugul sovietic a mai venit încă unul, tăvălugul post-sovietic al dictaturilor central-asiatice.

Turkmenistanul e una dintre cele mai izolate și dictatoriale țări ale planetei. Saparmurat Niiazov, dictatorul ce-și construia statui din aur care se învîrteau după soare, era obsedat să ducă Turkmenistanul într-o epocă de aur (ne sună foarte cunoscut!). Una dintre componentele acestei obsesii a fost – cum altfel? – cea arhitecturală. Iar una dintre victimele din capitala Așhabad a fost bazarul istoric al orașului, Tolkucika, unul dintre cele mai pitorești din Asia Centrală. Niiazov l-a făcut una cu pămîntul și a construit în loc o structură complet aseptizată, fără viață și fără suflet. O parte a negustorilor își desfășoară activitatea aici, însă foarte mulți s-au mutat alături. E mai ales cazul negustorilor de covoare, care-și întind mărfurile direct pe pămînt, lîngă cei de capre, oi și cămile. Evident, noul bazar a primit și un nume nou: Altyn Asyr, adică Epoca de Aur.

Bucureștenii din sectorul 4 știu și ei ce înseamnă să schilodești o piață, căci primarii Piedone și Băluță au mutilat pînă acum două: Piața Sudului și Piața Progresul. Nu pretinde nimeni că o piață trebuie să fie o fosă septică pentru a avea farmec, dar de aici și pînă la a o transforma într-o sală de operații e cale lungă, pe care prostia guvernanților nu o poate înțelege.

Mutilarea poate avea însă și altă cauză: cedarea în fața mercantilismului. Economia de piață s-a manifestat în formele ei cele mai hidoase în Erevan, unde o singură piață istorică pare că mai supraviețuiește. Piața Centrală (Pak Șuka, adică piața acoperită) era inima capitalei armene în materie de piețe agroalimentare. Acum cîțiva ani fost transformată în supermarket. Pur și simplu, aneantizată. Singura care a supraviețuit este GUM (Piața Armenească). Cînd intri în GUM, intri în altă lume. Tarabele arată ca peștera lui Ali Baba, încărcate cu fructe uscate, înșirate precum ghirlande de nestemate. O cireașă într-o smochină, într-o piersică, într-o pară, într-un măr, totul învelit în fîșii de pestil de rodie ori struguri (pastă de fructe, întinsă în straturi foarte subțiri și uscată) și garnisite cu nucă. Cînd și această piață va fi transformată în mall, probabil că odată cu ea vor dispărea multe minunății ca acestea. Trist, foarte trist...

Laurențiu Brătan este critic de film și călător pasionat de Orient. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.