Zanzibar, insula contrastelor

Sidonia BOGDAN
Publicat în Dilema Veche nr. 1015 din 21 septembrie – 27 septembrie 2023
image

Printre primele lucruri pe care le-am făcut ca adolescentă proaspăt ieșită din comunism a fost să-mi lipesc pe perete, în camera mea, un poster cu un peisaj exotic. Desigur, nu au lipsit nici trupele preferate, dar sentimentul meu ascuns de libertate îl reprezentau tropicele. Din prisma dimensiunii, acea reprezentare exotică domina tot ce mai era expus pe pereți. De mică mi-am dorit să văd locuri total diferite față de modul în care trăiam, iubesc senzația să calc din avion direct într-un univers care îmi ține treji toți stimulii, cînd timp mă aflu acolo. Vara aceasta, visul s-a împlinit: am primit cadou un concediu în Zanzibar, așa cum spun pliantele turistice – un univers al plajelor exotice și al naturii fascinante a Africii. Numai că experiența pe care am avut-o a fost cu totul alta față de promisiunile pe care le citești în ofertele turistice. În cele opt zile în care am stat pe insula Tanzaniei, am trecut prin toate stările posibile: de la acel sentiment de înmărmurire în fața frumuseții naturii africane, pînă la tristețe și supărare din cauza sărăciei extreme în care trăiesc localnicii. Cum este posibil ca un loc care adună turiști din toate colțurile lumii (am cunoscut americani, neozeelandezi, austrieci, femei din Emiratele Unite, italieni, francezi etc.), un loc de pe urma căruia marile companii hoteliere străine cîștigă un profit de sute de milioane de dolari anual, să nu aducă beneficii și localnicilor? Desigur, după un an de muncă, dacă dorești un loc exotic în care să te odihnești pe un șezlong, Zanzibar este, în mod indubitabil, o astfel de destinație. Textul meu nu are drept scop de a face morală oamenilor care aleg Zanzibar pentru odihnă. Nici de a sabota companiile de turism. Există diverse motivații pentru alegerea concediului și nu judec pe nimeni. Observațiile mele împletesc reflexul reporterului, care nu cred că va adormi total niciodată, cu cel al proaspătului absolvent al secției internaționale din cadrul unei facultăți de științe politice. Concediul în Zanzibar a însemnat nu numai apusuri care îți taie respirația sau snorkeling, ci și discuția cu Omar, un tînăr localnic care m-a abordat în timp ce mă plimbam în zona de reflux al oceanului ca să-mi arate vietățile rămase în mîlul apei și să-mi spună că ar fi mai bine pentru localnici să aleg în mod direct serviciile locale de turism decît cele oferite de hotel. Tot de la Omar am aflat că salariul mediu în Zanzibar este în jur de 150 de dolari și că insula se află într-o situație privilegiată față de Tanganika (denumirea colonială a Tanzaniei continentale), unde trăiesc majoritatea tanzanienilor, în jur de 60 de milioane, și unde sărăcia ar fi și mai mare. Asta explică exodul tanzanienilor, inclusiv al tradiționalilor masai, dinspre continent spre insulă pentru a reuși să cîștige bani din turism. Omar mi-a mai spus că diferențele de oportunități între tanzanienii de pe continent și cei de pe insulă (în jur de 1,5 milioane) nasc și idei secesioniste, unii insulari dorind să se desprindă de Tanganika, cu care s-au unit la momentul cîștigării independenței statului, pentru a putea trăi mai bine de pe urma turismului. 

Zilele următoarele, sursele mele s-au diversificat, am stat de vorba cu tanzanieni prin toată insula, iar criticile lor sînt asemănătoare: indiferent cîte lanțuri hoteliere străine ar face bani în Zanzibar, autoritățile locale sînt incapabile să aplice în mod just legile locale, să colecteze taxele din turism și să investească banii în folosul localnicilor. Asta transformă Zanzibar într-o anomalie: localnicii trăiesc într-o sărăcie extremă, iar printre pădurile de palmieri și cocotieri se ascund resort-urile de patru sau cinci stele în care luxul abundă și unde se adăpostesc turiștii. Cînd scriu sărăcie extremă mă refer la lipsă totală de infrastructură, la gospodării asemănătoare colibelor europene de acum 200 de ani, la condiții de viață greu de imaginat pentru un cetățean UE. De pildă, nu am văzut niciunde un frigider, nici în magazinele lor alimentare, nici în casele oamenilor. Am văzut mulți adulți cărora le lipseau dinți, dovada lipsei serviciilor stomatologice. N-am văzut o farmacie, o librărie sau o cofetărie. Rapoartele ONU susțin că, datorită industriei turismului, proporția gospodăriilor cu acces la rețeaua de electricitate a crescut de la 38% la 57% între 2009 și 2019, iar alte 6% au acces la energie solară.Potrivit unui raport de evaluare a sărăciei în Zanzibar, realizat de Banca Mondială, se estimează că turismul contribuie cu 27% la PIB și cu aproximativ 80% din veniturile sale în valută. Numărul locurilor de muncă legate direct sau indirect de sectorul turismului este estimat la 60.000 dintr-un total de 600.000 de persoane care par a fi angajate pe insule (acest lucru este dificil de măsurat din datele disponibile). Potrivit datelor OMT, turismul a reprezentat peste un sfert din veniturile în valută ale țării în 2019, fiind aproximativ 2.605 milioane USD. Pentru o îmbunătățire a situației lor economice, Banca Mondială recomandă dezvoltarea unui turism inclusiv în care să fie cooptați și mici întreprinzători locali, dar realitatea crudă numai impactul vizual direct ți-o poate oferi. Recunosc că am avut sentimente de vinovăție de alb privilegiat care, prin mofturile mele, prezervă un tip de mentalitate care îi condamnă pe tanzanieni să nu își depășească condiția grea dată de istoria vulnerabilă a țării lor. Tanzania a fost în anul 1961 colonie britanică, iar înainte de asta, una germană. Pînă acum o sută de ani, Zanzibar era insula care strîngea sclavi din toată regiunea continentală estică a Africii pentru a fi vînduți într-o piață celebră din Stone Town, devenită între timp un muzeu al sclaviei. La nivelul societății, reacțiile localnicilor față de colonizator încă persistă: să întinzi prosopul turistului pe șezlong, de pildă, nu înseamnă niciunde un serviciu hotelier, ci un tip de umilință care nu trebuie să mai existe niciunde în lume în secolul XXI. Zanzibar este un loc al paradoxurilor, plajele exotice transmit ceva din spiritul liber pe care îl miroseai în Vama Veche, jovialitatea oamenilor îți reamintește că stările sufletești bune nu depind exclusiv de bani sau de cariere profesionale fulminante, iar cognitivul uman are mecanisme formidabile de adaptare. Zanzibar îți mai arată și că politica globală nu este un concept abstract, ci ar trebui să ne intereseze pe toți. Eradicarea sărăciei africane, reducerea inegalităților dintre oameni, prezervarea mediului sînt teme pe care le înțelegi mai bine în timpul călătoriilor, iar Zanzibar e acel loc în care le descoperi pe toate.

Sidonia Bogdan este jurnalistă.

Foto: wikimedia commons

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.