La răscruce de drumuri Agora, forul, tîrgul, piața și ajunsul la mall

Cora SAURER
Publicat în Dilema Veche nr. 1017 din 5 octombrie – 11 octombrie 2023
image

Călătoriile în marile locuri ale istoriei, precum Atena sau Roma, au devenit mai la îndemîna drumeților din ziua de azi. Imaginația lor însă trebuie deșteptată cu cîteva povești despre aceste locuri, mai ales dacă ne gîndim la moștenirea lăsată de istorie consumatorului contemporan, prin acele răscruci de drumuri care au dat agora, forul, tîrgul sau piața. 

Agora, jos, la poalele colinei

Vorbind despre patrimoniul comportamental și de consum moștenit de la Grecia și Roma antică, trebuie să ne amintim că ele plasează locul marilor decizii politice și religioase la înălțime, cu toată conotația interpretativă aferentă. Privim de pe Acropole, vedem agora la picioare, iar o plimbare pe colinele romane ne conduce spre o fugară contemplare a forului aflat la răscrucea drumurilor ce coboară de pe Capitoliu și Palatin. Locul de întîlnire al unei pestrițe societăți, deși limitată în arhetipuri, este amplasat jos, la poalele colinelor. Sintaxa spațiului antic a impus ca aceste locuri de adunare și de schimburi comerciale să se situeze la baza înălțimilor orașelor, la răscrucea drumurilor ce coborau de pe colinele de unde plebea era dominată religios sau politic de către potentații cetății. Edilii romani aveau nevoie să creeze după modelul grec, pentru ca demos-ul, cetățenii să poată discuta politică și rezultatele sportive sau cele ale luptelor de gladiatori. O parte din cartierele Plaka și Monastiraki din Atena de azi, familiare multora dintre noi, sînt fosta agora ateniană, iar forurile romane (republican și imperial) dau dovada că orașul era organizat în antichitate întru plăcerea patricienilor, pentru întîlnirile din oraș. 

Orașul, deloc de invidiat pentru zgomotul și forfota din timpul zilei și nici pentru aglomerația de oameni cu treburi, ne ocupă privirea istorică. Greu sau ușor de imaginat polis-ul grecesc și urbea romană antică, pline de lume care mișuna prin tîrg, ducea grăbită coșuri, împingea roabe sau mîna care cu boi la Atena ori micii căluți de Tarquinia la Roma, la căruțe și cărucioare pentru a livra patricienilor atenieni și romani la ușă tot ceea ce însemna rodul pămînturilor pe care aceștia din urmă le dețineau în exteriorul orașului? Spațiul urban era înghesuit, străzile erau înguste și grădinile erau în afara orașului. Locul de confluență a intereselor care se discutau cu voce tare era o zonă cu dale de piatră, o zonă centrală liberă de construcții în interior, dar înconjurată de ele. Piața nu era foarte mare, maximum de vreo doi kilometri lungime, unde lumea, adică bărbații, se putea întîlni. Primele locuri de schimburi comerciale, dar și de replici ca tribuni politici, unde toți își puteau striga marfa, ca vînzători ambulanți de idei sau de bunuri, agora, forul, tîrgul ne-au format maniera de a ieși în oraș, de a ne întîlni. Acest mod de viață este încă prezent într-o oarecare măsură și azi, sărind sprințar peste secole. Locuitorii Timișoarei anilor ’70-’80 mai au în memorie locul liber, cu dale, din fața Operei, unde se întîlneau bărbații orașului pasionați de fotbal (druckerii și kibiții), să schimbe păreri, să își strige pasiunea pentru o echipă sau alta. Această imagine rămîne trăită simbolic pentru o altfel de agora. Locul lor de întîlnire din oraș nu presupunea aici un schimb de produse, ci un schimb de idei. 

Imigranți, curierat și forum

În Roma antică, patricienilor le erau livrate produsele la reședințe precum am evocat deja, iar comercianții aduceau damelor de pe colina palatină somptuoase stofe sau prețioase parfumuri în domus, acasă, la domiciliu, curierat la fel de rapid ca și cel al agilelor companii de astăzi. Atenienii erau – și încă mai sînt – atașați ruralității. Atena s-a constituit prin aglutinarea satelor din jurul ei, dar agora a devenit rapid expresia arhitectonică și simbolică a unui schimb de idei, fundamentarea istorică a democrației europene. Gîndindu-ne la Roma, marea majoritatea a locuitorilor de aici erau însă imigranți, veniți din toate colțurile peninsulei și numai pentru a-și găsi un rost în cetatea eternă. Plebea locuia pe verticală, în blocuri, numite pe atunci insulae, cu patru-cinci etaje, care nu numai că nu dispuneau de grădini ca să își cultive de-ale gurii, dar nu aveau nici lumina zilei, nici sursă de apă, nici aerisire convenabilă, nici bani să cumpere lemne. Ieșirea în oraș era în ambele contexte urbane obligatorie pentru asumarea existenței cotidiene efective, mersul la cumpărături la parterul caselor din centru, care mai toate dispuneau de un mic magazin și de o tejghea, taberna, unde mulțimea de oameni care nu aveau suficiente mijloace de a găti se putea restaura. Dacă ne gîndim la modul tradițional de existență publică fie în Transilvania, fie în Principate, ne putem ușor imagina cum s-au păstrat obiceiurile de a ieși la tîrg sau în oraș, la piață sau la birt. Cei înstăriți dădeau ospețe, cei mai strîmtorați primeau oaspeți la un blid, iar ulicarniții mergeau la han. 

Piața ca loc de schimb comercial a fost istoric creată la Roma, de un forum boarium, tîrgul de boinumit macellum, ce ne-a dat măcelăria. Aceste locuri de comerț specializat, forum holitorium, pentru legume și fructe, forum vinarium, pentru vin și ulterior pentru vînzările cu licitație, forum suarium, cel pentru carnea de porc, și forum hordiarum, pentru orz, au stat la baza existenței forului roman, care a devenit ulterior republican și imperial, odată cu monumentalizarea lui, cu crearea de spații triumfale și de venerație a diverșilor zei. Ne interesează istoric și antropologic existența acestor foruri pe specialități comerciale, ele au generat legi, manifestări structurale de comerț și interacțiune, cu o supraveghere serioasă și cu o evidență de care dispunem documentar încă în ziua de azi. Amplasamentul tradițional al unora dintre ele, pe lîngă malul Cefizei în Atena (azi cursul de apă este acoperit și mai tot timpul sec), sau în imediata apropiere a primului port și al primului pod peste Tibru, la Roma, pe unde veneau comercianții greci și fenicieni să își aducă produsele la tîrg sau la extremitățile forului (piața de porci), ne arată că, ulterior, forul, ca loc de negoț unde fermierii din jurul Romei (fermieri care, spre bucuria tuturor, mai există încă) veneau să vîndă marfa direct localnicilor a devenit, odată cu creșterea populației, un loc de comerț en-gros, cu intermediari care își luau partea pentru tranzacții și care au degajat centrul inițial de comerț independent trimițînd fermierii producători spre cartiere, unde s-au creat mici locuri de schimb, locale, apropiate de clienții particulari. Dacă ne gîndim că piețele mari din orașe ca Timișoara sau Cluj tot în imediata apropiere a rîurilor se află, iar vioiciunea cu care se redeschid în ziua de azi așa-numitele piețe volante pe cartiere, pentru a lăsa loc samsarilor în spațiile construite, ne situăm la două mii de ani distanță în timp, dar în imediata înțelegere a funcționării modului de existență a acestor trading places

Atenienii au strîns puterea poporului în agora, preoții romani au construit templele cu importante funcții ceremoniale, pontifex maximus a fost adus jos, în tîrg, iar potentații zilei au construit monumente, o arhitectură impozantă, cu arcuri și portice, sub care comerțul de lux al stofelor și al parfumurilor și-a găsit imediat locul încă de acum două mii de ani.  

Urbanizarea spațiului și mall-ul

Centrele orașelor noastre se strămută, din gathering places, spre trading places, ca locuri de întîlnire cu consumație, cu schimb virtual de mondenități. Urbanizarea spațiului și limitarea distanței dintre case ne-a obligat istoric să găsim în timp o posibilitate ca acest schimb de mărfuri, de bunuri cultivate să aibă loc într-un cadru propice, pentru ca atît vînzătorul, cît și cumpărătorul să poată beneficia de o prosperitate financiară și a vizibilității. Tradiția noastră locală ce dispunea în mediul predominant rural de un spațiu imediat, din jurul casei, unde se  putea produce și consuma tot ceea ce avea nevoie familia pentru supraviețuirea elementară, fără ca roadele să fie duse prea departe, s-a pliat pe necesitatea inventată a unui nou loc de schimb: mall-ul. Nu mai admirăm monumentalele construcții din jurul pieței, ci ne concentrăm entuziasmul cititorului de feed news încercînd să identificăm, învățăcei dezorientați, deplasarea noastră in corpore la mall cu plimbarea strămoșilor prin agora, iar templele sacre ale romanilor cu altarele consumerismului modern. La întrebarea „De ce nu mai iese lumea să tîrguiască în centru?”, istoria răspunde șiret, înlocuind pe nesimțitezona de interes cu cea de confort. 

Cora Saurer este specialistă în plurilingvism, trăiește, scrie, traduce și predă în Berna, dar umblă prin toate piețele lumii, trăgînd cu urechea la ce și cum se vorbește.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.