Am fost mereu o insulă

Publicat în Dilema Veche nr. 1016 din 28 septembrie – 4 octombrie 2023
Bernardine Evaristo
Bernardine Evaristo

Zice Bernardine Evaristo în Manifest. Despre cum să nu renunți niciodată (Corint Fiction, 2023) despre cum și-ar „încuraja sinele mai tînăr să muncească mai mult”, deși știe și că nu și-ar fi urmat sfatul. Se referă, desigur, la a învăța și a experimenta, a acumula îndemînări care să-i fie de folos mai tîrziu în viață. „Mi-aș spune că studiul e bun pentru creier, cunoașterea te va ajuta să te orientezi în viață și este important să te preocupi de ce ai de făcut, să deprinzi autodisciplina și angajamentul”, explică ea în continuare, după ce revizitează, în capitole dedicate, creșterea și moștenirea socio-culturală dobîndită de la familie, situațiile de lucru și dezvoltarea profesională pentru succesul „peste noapte” care a venit după patru decenii de muncă asiduă în domeniul cultural, dar și relațiile amoroase care i-au construit și deconstruit credințe și limitări, sculptînd-o tot mai concret în procesul de transformare în cine este astăzi.

Ceva din bucata asta de text al ei m-a atacat personal pe mai multe planuri temporale: și pe versiunea mea actuală, conștientă că mi-am petrecut tinerețea fără să lucrez la mine și cu mine așa cum aș fi vrut, dar și versiunile mele de copilă, adolescentă și studentă – orgolioase în mod absurd, gata să se arunce din zbor dacă cineva indica un loc în avion pe care m-aș fi putut relaxa pînă la destinație, doar ca să-mi demonstrez independența în ochii celor din jur și astfel să mă îndepărtez de ei, crescînd în ai mei. Am fost mereu o insulă, cel mai probabil pentru că neîncrederea în ceilalți a fost prima convingere din întreaga mea existență și cea care a modelat ca o lecție recitată la orice oră cu ochii închiși, distorsionînd și sărăcind fiecare experiență de mai tîrziu.

Oricît m-am autoanalizat în ultimii zece ani, oricît m-aș fi disecat la psiholog în încercarea de a-mi vedea straturile ascunse și de mine însămi și oricît am citit, făcînd inimaginabilul efort de a mă împrieteni și cu non-ficțiunea cînd doar ficțiunea reușea să mă desprindă de realitatea de zi cu zi, încă n-am reușit să-mi dau seama exact dacă e un simț prostesc al mîndriei cel care mă împiedică să-mi aleg mereu the best interest și să o fac în detrimentul altora, chiar dacă ar exista și căi de mijloc ce mi-ar aduce mai multă împlinire, mai mulți bani, mai mult… ceva, orice. Dar refuz idei doar pentru că nu-mi aparțin și nu mă pot abține să privesc cu suspiciune clipele în care necunoscuții de pe net zic voalat că m-am îngrășat sau prea tare am slăbit, mă ajută ei dacă le dau un „pm” sau „dm”, sau îmi reclamă culoarea părului pentru că lor nu le-ar sta bine, dar au variante mai bune și pentru mine dacă-mi fac binele de a-i asculta, ori contestă vehement mutarea mea într-un oraș unde ei nu s-ar duce niciodată, decît poate-n vacanțe. Cine îmi dă mie voie să fiu cine vreau și să fac ce-mi doresc? 

Totuși, cum rămîne cu toate momentele cînd poate am primit sfaturi bune pe care, bineînțeles, am refuzat să le pun în aplicare? Știam atunci la ce spuneam nu cu aceeași nejustificată sclipire în ochi? 

Așa că, întorcîndu-mă la paragraful din cartea scrisă de Bernardine Evaristo după ce a primit premiul Booker pentru Fată, femeie, alta, eu n-aș călători în timp să-mi spun să învăț mai mult și mai bine, am făcut asta atingînd limitele superioare ale capacităților și posibilităților mele de-atunci. Oh, dar ce mult mi-ar plăcea să fac acest drum înapoi în anii ’90 ca să-mi ofer avîntul necesar pentru a mă relaxa puțin, doar puțin, atît cît ar fi fost nevoie ca să nu mai văd în jur doar potrivnicie și rele intenții. Știu acum că nu învățarea formală ar fi fost salvatoarea – deoarece văd deja toate minusurile pe care le implică existența ei exclusivă –, ci cunoașterea oamenilor și a locurilor, călătoriile și micile ori marile descoperiri, mișcarea fizică făcută constant, așadar autodisciplina sănătoasă și benefică, nu milităria cu sinele, navigînd crispată printre interdicții și temeri, mereu cu mîna pe o grenadă imaginară care să mă facă să dispar din centrul atenției nedorite. Nici măcar nu luam în calcul să o arunc spre amenințare, ci dimpotrivă: același simț al orgoliului care m-a sabotat de la începuturi mă făcea să fiu dispusă la autoanihilare, dacă prin asta dobîndeam sau recuceream ce se întîmpla să consider atunci libertate și independență, autonomie și siguranță.

Nu neg adevărul subiectiv al autoarei, cel citat la începutul textului meu, ci insist să-mi amintesc ce naște el în minte: dorința de a-mi încuraja sinele mai tînăr să muncească mai mult… la a învăța cum să trăiască și a experimenta în practică, nu doar teoretizînd între patru pereți, deseori imaginari.

Am fost mereu o insulă, dar în ultimul deceniu am început să primesc vizitatori și cred că m-am desprins, călătorind tot mai aproape de alte insule și maluri.

Anca Zaharia este redactor-șef la Revista GOLAN și scrie despre cărți pe ancazaharia.ro. Are în pregătire volumul de poezie Pămîntul Plath.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Becali
Becali, „palma“ luată ustură rău de tot! A ajuns de râsul țării în 45 de minute: „Sinistru!“
O anomalie pe care am transformat-o într-o chestiune normală în România, acceptând-o cu o ușurință deranjantă, a dat naștere la o situație ridicolă.
Toamna Romania ceata FOTO Shutterstock jpg
Prognoza meteo marți, 5 noiembrie. Cod galben de ceață în trei județe. Temperaturile sunt în scădere
Administrația Națională de Meteorologie (ANM) transmite că vremea va fi predominant frumoasă, dar temperaturile sunt în scădere. În dimineața zilei de marți a fost emis un Cod galben de ceață valabil în trei județe.
fructe pexels jpg
Fructul de sezon care combate constipația și îmbunătățește tranzitul intestinal
Constipația este o problemă comună care poate afecta pe oricine, având adesea cauze legate de o dietă săracă în fibre, lipsa de hidratare și un stil de viață sedentar.
adaseni (1) jpg
Județul cu cei mai puțini angajați din Moldova. Este al treilea pol al sărăciei în România
Botoșaniul are cei mai puțini angajați din Moldova și este una dintre cele mai sărace zone din România. Mai mult de jumătate din populația județului nu muncește, iar un sfert dintre locuitori nu au nici măcar zece clase, nivelul minim pentru a se putea califica. Mulți nu au niciun venit.
hot roman condamnat in Marea Britanie Foto Hamshire Police   Solent News jpg
Român condamnat la închisoare în Marea Britanie după ce a furat, într-o noapte, parfumuri de 13.000 de euro. „Nu avea nicio idee cât valorau”
Un român a fost condamnat după ce a furat produse din magazine în cinci țări europene diferite. A fost încarcerat în Marea Britanie după ce a furat, într-o noapte, parfumuri în valoare de 13.000 de euro.
Lacul Oasa, imagini aeriene Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (13) JPG
Lacul Oașa, „mărgăritarul” de pe Transalpina. Colțul de rai al lui Sadoveanu, ascuns în creierii Munților Șureanu
Lacul Oașa se numără printre marile atracții ale Munților Șureanu. Barajul său, construit în anii ‘70 la peste este traversat de Transalpina, iar în spatele său se deschide panorama lacului de acumulare în care se oglindesc crestele de peste 2.000 de metri.
Zahar FOTO Shutterstock jpg
Consecințele restricțiilor privind zahărul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: reducerea riscurilor de diabet și hipertensiune
Limitarea consumului de zahăr în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost legată de riscuri mai mici de diabet de tip 2 și hipertensiune arterială, potrivit unui nou studiu.
image png
Trucul banal care previne scurgerile și repară fisurile din tavan în doar 5 minute. Ai nevoie doar de un ingredient pe care sigur îl ai în casă
Scurgerile pot deveni o problemă serioasă, adesea cauzată de deteriorarea tavanului, țevi stricate, probleme de drenaj sau acumulări de umiditate. În astfel de situații, este esențial să găsim soluții rapide și eficiente. Un truc banal care a câștigat popularitate recent este utilizarea săpunului
Bullying bataie copii elevi FOTO Shutterstock jpg
Soluția Ministerului Educației pentru eliminarea discriminării în școli: elevii, obligați să-și schimbe locul în bancă. Ce spun psihologii
Elevii trebuie să-și schimbe locul în bancă cel puțin o dată în fiecare modul școlar. Este soluția propusă de Ministerul Educației pentru eliminarea discriminării pe criterii de etnie, performanțe școlare sau cerințe educaționale speciale.