Am fost mereu o insulă

Publicat în Dilema Veche nr. 1016 din 28 septembrie – 4 octombrie 2023
Bernardine Evaristo
Bernardine Evaristo

Zice Bernardine Evaristo în Manifest. Despre cum să nu renunți niciodată (Corint Fiction, 2023) despre cum și-ar „încuraja sinele mai tînăr să muncească mai mult”, deși știe și că nu și-ar fi urmat sfatul. Se referă, desigur, la a învăța și a experimenta, a acumula îndemînări care să-i fie de folos mai tîrziu în viață. „Mi-aș spune că studiul e bun pentru creier, cunoașterea te va ajuta să te orientezi în viață și este important să te preocupi de ce ai de făcut, să deprinzi autodisciplina și angajamentul”, explică ea în continuare, după ce revizitează, în capitole dedicate, creșterea și moștenirea socio-culturală dobîndită de la familie, situațiile de lucru și dezvoltarea profesională pentru succesul „peste noapte” care a venit după patru decenii de muncă asiduă în domeniul cultural, dar și relațiile amoroase care i-au construit și deconstruit credințe și limitări, sculptînd-o tot mai concret în procesul de transformare în cine este astăzi.

Ceva din bucata asta de text al ei m-a atacat personal pe mai multe planuri temporale: și pe versiunea mea actuală, conștientă că mi-am petrecut tinerețea fără să lucrez la mine și cu mine așa cum aș fi vrut, dar și versiunile mele de copilă, adolescentă și studentă – orgolioase în mod absurd, gata să se arunce din zbor dacă cineva indica un loc în avion pe care m-aș fi putut relaxa pînă la destinație, doar ca să-mi demonstrez independența în ochii celor din jur și astfel să mă îndepărtez de ei, crescînd în ai mei. Am fost mereu o insulă, cel mai probabil pentru că neîncrederea în ceilalți a fost prima convingere din întreaga mea existență și cea care a modelat ca o lecție recitată la orice oră cu ochii închiși, distorsionînd și sărăcind fiecare experiență de mai tîrziu.

Oricît m-am autoanalizat în ultimii zece ani, oricît m-aș fi disecat la psiholog în încercarea de a-mi vedea straturile ascunse și de mine însămi și oricît am citit, făcînd inimaginabilul efort de a mă împrieteni și cu non-ficțiunea cînd doar ficțiunea reușea să mă desprindă de realitatea de zi cu zi, încă n-am reușit să-mi dau seama exact dacă e un simț prostesc al mîndriei cel care mă împiedică să-mi aleg mereu the best interest și să o fac în detrimentul altora, chiar dacă ar exista și căi de mijloc ce mi-ar aduce mai multă împlinire, mai mulți bani, mai mult… ceva, orice. Dar refuz idei doar pentru că nu-mi aparțin și nu mă pot abține să privesc cu suspiciune clipele în care necunoscuții de pe net zic voalat că m-am îngrășat sau prea tare am slăbit, mă ajută ei dacă le dau un „pm” sau „dm”, sau îmi reclamă culoarea părului pentru că lor nu le-ar sta bine, dar au variante mai bune și pentru mine dacă-mi fac binele de a-i asculta, ori contestă vehement mutarea mea într-un oraș unde ei nu s-ar duce niciodată, decît poate-n vacanțe. Cine îmi dă mie voie să fiu cine vreau și să fac ce-mi doresc? 

Totuși, cum rămîne cu toate momentele cînd poate am primit sfaturi bune pe care, bineînțeles, am refuzat să le pun în aplicare? Știam atunci la ce spuneam nu cu aceeași nejustificată sclipire în ochi? 

Așa că, întorcîndu-mă la paragraful din cartea scrisă de Bernardine Evaristo după ce a primit premiul Booker pentru Fată, femeie, alta, eu n-aș călători în timp să-mi spun să învăț mai mult și mai bine, am făcut asta atingînd limitele superioare ale capacităților și posibilităților mele de-atunci. Oh, dar ce mult mi-ar plăcea să fac acest drum înapoi în anii ’90 ca să-mi ofer avîntul necesar pentru a mă relaxa puțin, doar puțin, atît cît ar fi fost nevoie ca să nu mai văd în jur doar potrivnicie și rele intenții. Știu acum că nu învățarea formală ar fi fost salvatoarea – deoarece văd deja toate minusurile pe care le implică existența ei exclusivă –, ci cunoașterea oamenilor și a locurilor, călătoriile și micile ori marile descoperiri, mișcarea fizică făcută constant, așadar autodisciplina sănătoasă și benefică, nu milităria cu sinele, navigînd crispată printre interdicții și temeri, mereu cu mîna pe o grenadă imaginară care să mă facă să dispar din centrul atenției nedorite. Nici măcar nu luam în calcul să o arunc spre amenințare, ci dimpotrivă: același simț al orgoliului care m-a sabotat de la începuturi mă făcea să fiu dispusă la autoanihilare, dacă prin asta dobîndeam sau recuceream ce se întîmpla să consider atunci libertate și independență, autonomie și siguranță.

Nu neg adevărul subiectiv al autoarei, cel citat la începutul textului meu, ci insist să-mi amintesc ce naște el în minte: dorința de a-mi încuraja sinele mai tînăr să muncească mai mult… la a învăța cum să trăiască și a experimenta în practică, nu doar teoretizînd între patru pereți, deseori imaginari.

Am fost mereu o insulă, dar în ultimul deceniu am început să primesc vizitatori și cred că m-am desprins, călătorind tot mai aproape de alte insule și maluri.

Anca Zaharia este redactor-șef la Revista GOLAN și scrie despre cărți pe ancazaharia.ro. Are în pregătire volumul de poezie Pămîntul Plath.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Cuvântul care le dă bătăi de cap tuturor românilor. Cum se spune, de fapt, corect: tăieței sau tăiței?
De cele mai multe ori, mulți români se confruntă cu diverse dileme atunci când vine vorba de folosirea corectă a anumitor cuvinte și în ceea ce privește ortografia lor. Nu puține sunt exemplele care le pot da mari bătăi de cap, și se întâmplă deseori chiar și cei care se bat cu pumnii în piept că nu
Mesaj galerie Farul foto FB jpeg
„Mircea, mereu cu noi!”. Gafa echipei de campanie a lui Geoană: mesaj înțeles greșit după ce a fost afișat de suporterii Farul Constanța
Un banner ridicat de suporterii Farului Constanta a fost interpretat de echipa de campanie a lui Mircea Geoană drept un mesaj de susținere pentru candidatul independent.
bhutan tara fara semafoare jpg
Aceasta este singura țară din lume fără semafoare. Atenție la mișcările pline de grație ale polițistului
Poate exista trafic fără semafoare? Întreaga lume ar spune că așa ceva nu este posbil. O singură țară din lume demonstrează contrariul și anume că se poate circula în siguranță pe șosele
Banner Andreea Marin
Ce a făcut Andreea Marin, cu o lună înainte de a împlini 50 de ani: „De ce o fi cu supărare pentru alții, nu știu…”
Andreea Marin, una dintre cele mai emblematice personalități din țara noastră, se pregătește să schimbe prefixul. Curând va împlini vârsta de 50 de ani și consideră că este necesar să își acorde ei mai mult timp, pentru sănătatea fizică și psihică.
Szocs jpg
cetatuia negru voda jpg
Unde se află mănăstirea supranumită „Meteora României“. Se crede că ctitorul ei ar fi fost fiul lui Basarab I
Într-un loc cu frumuseți inegalabile, departe de lume, la 22 de kilometri de oraşul Câmpulung Muscel, la o altitudine de 880 de metri, vei găsi Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă, numită și „Meteora României”. Este considerată cea mai aspră sihăstrie românească și este una dintre cele trei aşezăminte mo
image png
Profesor de la SNSPA, despre cursa pentru Cotroceni: Nu m-aș uita la „calitățile” candidaților, nu au așa ceva, dar m-aș uita la anturajul lor
Cătălin Stoica, profesor de sociologie la SNSPA, a explicat pe Facebook metoda pe care o recomandă celor care nu știu pe cine să voteze.
Sistem Patriot   Foto X(ex Twitter) jfif
Ucraina caută noi sisteme de apărare antiaeriană pentru a combate rachetele intercontinentale ale Rusiei
Ucraina intensifică discuțiile cu partenerii săi internaționali pentru a asigura noi sisteme de apărare antiaeriană, a anunțat președintele Volodimir Zelenski, în cadrul unui discurs susținut vineri seara, citat de agenția Ukrinform.
62500327 jpg
„Familii cu inima frântă”. Turistă de 19 ani moartă, după ce a băut „shot-uri” gratuite în vacanță. Alte cinci persoane au decedat
O tânără australiancă, în vârstă de 19 ani, a murit, după ce a băut „shot-uri” gratuite în vacanță în Laos. Bilanțul turiștilor decedați a ajuns la șase.