Mass comedia
Publicitarul care-şi face treaba bine
În textul meu de săptămîna trecută, „Ziceri de ici, de colo“, printre vorbele de duh spuse de diverşi domni pe micul ecran, am citat şi una a lui Bogdan Naumovici, din emisiunea Generaţia cu cheia de gît: „Dacă n-ar fi fost un proiect bun, m-aş fi ocupat eu atîta timp de el să-l promovez?“.
citiţiUn episod clasic din publicistica lui Caragiale
La sfîrşitul secolului al XIX-lea, republicanii români (pe care, de altfel, îi cam numărai pe degete) erau supuşi unor ironii teribile de către clasa politică sau presa conservatoare şi chiar de către opinia publică în ansamblul ei, monarhismul fiind pe atunci, se înţelege, un mod de viaţă autohton, greu de imaginat în postura unui sistem ce ar fi trebuit „reformat“.
citiţiZiceri de ici, de colo
La România TV, un lucru rar: o emisiune culturală. Realizatoarea, pe care am remarcat-o de acum cîţiva ani, cînd făcea emisiuni inteligente la Realitatea TV, Delia Tăbăcaru, vorbeşte împreună cu un domn despre o carte. Cartea în discuţie este foarte ofertantă – Gluma de Milan Kundera.
citiţiAvem o revoltă. Cum reacţionăm?
E o falsă premisă aceea că manifestaţiile recente au început pe Facebook. Paginile de Facebook dedicate evenimentelor au avut fani şi activitate abia la două-trei zile după ce începuse să se discute despre acestea, pe larg şi foarte pe larg, pe toate posturile TV. Fluxul de populaţie s-a alimentat de la sine, mînat de Dumnezeu ştie ce.
citiţiCobai care reacţionează previzibil
Auzisem de el de cînd a apărut, în 2010, cînd agenţiile de ştiri au scris despre dezbaterile şi chiar controversele pe care le-a iscat în Franţa. Zilele trecute am reuşit să-l văd şi eu pentru că l-au difuzat cei de la HBO. E vorba despre documentarul Jocul morţii, regizat de Thomas Bornot, după un scenariu de Christophe Nick.
citiţiRomânul este peste tot!
În general, mass-media românească este foarte puţin interesată de ceea ce se întîmplă în lume. Doar Uniunea Europeană mai captează din cînd în cînd interesul media pentru scurte perioade de timp, cînd mai are loc vreo criză financiară sau cînd un smintit se apucă să tragă cu arcul prin piaţă.
citiţiCui îi foloseşte?
Mai întîi au fost lupte în surdină, apoi război pe faţă. Sebastian Ghiţă contra lui Sorin Ovidiu Vântu. Apoi Sebastian Ghiţă contra lui Elan Schwartzenberg. Atacuri şi replici, bălăcăreli în public şi lovituri sub centură. Ghiţă începe să-şi recruteze armata de angajaţi, pregătindu-se pentru lovitura de stat.
citiţiCîte puncte de rating ai făcut de Revelion?
În ultimii zece ani, revelionul a devenit pentru televiziunile noastre o mare bătălie. O bătălie pe viaţă şi... pe rating. Fiecare televiziune îşi pregăteşte din timp oastea de vedete, muniţia de divertisment, strategiile surpriză (programele speciale) şi, la ora stabilită (21,30), porneşte atacul.
citiţiSă vorbim corect cu oamenii de televiziune!
E adevărat, de fiecare dată cînd Consiliul Naţional al Audiovizualului publică rezultatele unei noi monitorizări realizate de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, scriu şi eu despre greşelile de limbă de la televiziunile noastre. Deşi un astfel de articol este previzibil pentru că abaterile sînt cam aceleaşi, mă încăpăţînez să le arăt cu degetul.
citiţiRevistele şi serialele anilor 90'
Cînd Tavi Gevinson a decis că vrea să lanseze o revistă pentru adolescente, modelul său a fost Sassy, o revistă din anii ’90 a cărei abordare poate fi descrisă ca lipstick feminism. O simplă comparaţie între titlurile propuse de Sassy şi cele propuse de revistele pentru adolescente de azi îi dă dreptate lui Gevinson – reviste ca Sassy nu se mai fac.
citiţi 
Săptămînal, ca să ştiu după ce cărţi noi trebuie să alerg – „mare patimă cărţile, dom’profesor!“, vorba şefului de gară din Steaua... detalii
Cristian Vasile, Politicile culturale comuniste în timpul regimului Gheorghiu-Dej (prefaţă de Vladimir Tismăneanu, Humanitas, 2011). Un studiu... detalii
„FLUXUS în Germania. 1962-1994“, probabil cea mai importantă expoziţie de artă contemporană din ultimii ani de la noi. La Muzeul Naţional de... detalii
Cum se mai nasc eroii
După scufundarea navei Costa Concordia, comandantul Francesco Schettino a devenit personjaul negativ al întregii întîmplări, iar acuzaţia cea mai gravă a fost aceea că ar fi abandonat nava înainte ca toţi pasagerii să fie salvaţi. Italia a fost, bineînţeles, cuprinsă de o mare emoţie.
citiţiSă rîdem la revoluţie. Oscarul pancartelor
Dat fiind caracterul mic-burghez reacţionar al acestei rubrici, propun să vedem şi latura comică a evenimentelor. Se spun multe prostii zilele astea, unele colosale. Oamenii sînt prea serioşi, prea încruntaţi. Iar cei care se iau mai în serios decît e cazul, sînt cu totul amuzanţi.
citiţiAr trebui deschis balconul de la Universitate?
După 22 de ani, România s-a întors tot acolo: în Piaţa Universităţii. Eterna reîntoarcere, ai spune – doar că este fără prea multă religie, fără Eliade şi cu un singur mit: acela că locul în care s-a murit pentru libertate în decembrie 1989 reprezintă centrul nevralgic al unei ţări ce încă aşteaptă să se împlinească ceva-ceva din speranţele începutului.
citiţiÎntîlnirea - cînd mai vine cineva
Genu Ionescu privi pe geamul care dădea în strada destul de aglomerată. Lumea trecătorilor era liniştită în acea zi. Toţi păreau că se plimbă. Pe marele bulevard de lîngă Teatrul Naţional, nu se găsea nici unul despre care să poţi spune că se grăbeşte undeva. „Am aflat că piesele mele au ajuns subiecte de examen la facultate."
citiţi
