„Nu sîntem vînători de audienţă“

Vlad URSULEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
„Nu sîntem vînători de audienţă“ jpeg

Reportaje, interviuri, articole fabuloase care primesc premii peste premii. Toate „made in“ Casa jurnalistului. Şcoală pentru jurnalişti, alternativă la presa mainstream… ce este, pînă la urmă, Casa jurnalistului?

Sîntem o comunitate de reporteri independenţi care lucrează cu un set de instrumente pe care le dăm unor jurnalişti care s-au săturat să lucreze în interiorul sistemului mass-media cu toate constrîngerile şi mizeriile care se petrec în acest mediu. Pentru că, paradoxal, majoritatea presei de la noi practică ceva care, de fapt, nu e jurnalism. Noi am pornit acum patru ani, ca un grup de jurnalişti, reporteri, tocmai din imposibilitatea de a construi ceva în redacţiile prin care trecuse fiecare dintre noi. Era şi perioada crizei economice, cînd nu mai primeam salariile sau le primeam cu întîrziere de cîteva luni. Ne întîlneam, discutam despre ofurile noastre, dar şi ale profesiei, cu toate problemele de atunci. Jurnalişti profesionişti, vîrfurile jurnalismului din România, nu puteau să-şi plătească chiria! Erau chestiuni de supravieţuire la nişte oameni care, teoretic, n-ar fi trebuit să aibă asemenea probleme. Aşa că am început să mă gîndesc la această „casă“ tocmai ca să pot rezolva, în primul rînd, problema locativă a unor jurnalişti. Pe de altă parte, întîlnirile noastre începeau să contureze şi alte aspecte: constatam că jurnaliştii erau foarte împărţiţi, era o concurenţă foarte mare, erau coarne în coarne. Ne-am dat seama însă că, de fapt, avem aceeaşi luptă: patronii, colegii corupţi, dar şi o mare parte a societăţii care era „contra“ ideii de jurnalism. Aşa am pornit, ca un nucleu de oameni care doreau să-şi facă meseria pe bune.

Şi aţi ajuns, în timp, chiar şi să formaţi jurnalişti?

Mai mult de atît, încercăm să formăm o gîndire liberă. Să reducem la miminum constrîngerile pe care le-ai avea într-o redacţie, constrîngeri inevitabile cînd ai o structură redacţională clasică și cînd eşti într-o piramidă de putere într-o redacţie. Dacă peste asta adaugi corupţia şi lipsa de profesionalism din presa din România, atunci da, e imposibil să te dezvolţi ca jurnalist.

Mi-ați spus că sînteţi o comunitate de jurnalişti care lucrează cu un set de instrumente. Despre ce fel de instrumente este vorba?

Principalul instrument de acum este programul de rezidenţă care e targetat pentru jurnalişti care au ceva experienţă, dar care n-au avut încă şansa să dea un material-bombă, ceva de impact la care să poată lucra o perioadă mai lungă de timp, să se ducă în profunzime şi să aibă un ecou social semnificativ. Am creat acest program în care oamenii vin cu proiecte, noi le alegem pe cele mai bune şi le dăm, pentru perioada documentării, practic tot ce au nevoie ca să nu mai aibă nici o altă preocupare, decît realizarea acelui material. Cazare, întreţinere şi, cel mai important, expertiza şi ajutorul comunităţii. Ideea e să-i învăţăm să-şi ducă ei subiectele de la zero, să ajungă să ţină toate frîiele – ceea ce e foarte greu de realizat într-o redacţie „clasică“.

Sînteţi aşadar o alternativă la presa mainstream?

Cît priveşte publicul, nu, pentru că noi nu avem acelaşi target. Tehnic, 90% din România se uită la TV ore întregi, zilnic. Or, la TV ai un prag foarte mare de intrare. Noi nu vrem să mergem în direcţia aceea, mai ales că e clar că Internetul va spulbera aceste lucruri, în timp. Încercăm să construim un sistem paralel media care să-l înlocuiască încet pe cel existent. Nu sîntem vînători de audienţă. Noi nu avem publicitate, nu avem nici un beneficiu material direct din audienţă.

Pentru că vorbim despre finanţare… Voi funcţionaţi pe bază de donaţii. Supravieţuiţi, sau trăiţi din donaţii?

Pînă recent supravieţuiam, acum chiar am început să trăim decent. Nu e o ruptură totală între publicul pe care îl ai şi banii pe care îi primeşti. De fapt, contează doar oamenii care au înţeles ceva cu adevărat din ce încercăm şi facem noi. Recent am triplat numărul de donatori printr-o campanie de crowd founding şi, în acest moment, avem cam 500 de oameni care dau în fiecare lună sume ­mici care se adună. Astfel, finanţatorul nu poate pune presiune editorială.

Jurnalism din pasiune, jurnalism pentru jurnalism… Sînteţi rampă de lansare pentru jurnalişti care pleacă mai departe?

Mai degrabă am fost o cale de scăpare din presa mainstream. Noi nu avem angajaţi, fiecare îşi caută şi alte surse de finanţare, aplică la proiecte internaţionale, lucrează cu publicaţii, majoritatea din „afară“, facem şi proiecte independente în paralel. Încercăm ca fiecare om din comunitate să fie independent. Noi sîntem un instrument sau o motivaţie, fundamentală, pentru meserie, astfel încît, dacă dispare Casa, oamenii să continue să facă un jurnalism de calitate. Asta este, pînă la urmă, miza.

Dvs. ați lucrat în presa… mainstream. De ce ați plecat de la România liberă?

Am trecut prin presa mainstream cu mare precauţie. Deşi am terminat Facultatea de Jurnalism, aveam aşteptări… undeva la zero, pentru că aveam o părere proastă despre presa din România. Dar, alături de mai mulţi colegi, pornisem cu această idee: să intrăm în mainstream ca să încercăm să schimbăm lucurile din interior, să facem materiale cît mai de calitate, prin asta să ne sporim influenţa în redacţii şi să vedem dacă se poate, la un moment dat, să avem o masă critică suficient de mare ca să întoarcem, să „deraiem“ spre un jurnalism autentic. Ceea ce a găsit, fiecare dintre noi, în diferitele redacţii a fost un sistem construit fundamental pentru trafic de influenţă. La bază, de asta şi există majoritatea publicaţiilor: ca să fie vehicul de trafic de influenţă pentru patroni şi pentru toată reţeaua de intermediari. Practic, asta înseamnă să ai o funcţie înaltă în presă: să fii tu un intermediar mai înalt în acest transfer de bani între diferite grupuri ale societăţii care „învîrt“ lucrurile. În anii ’90, redactorul chiar avea funcţia de cărat banii cu geanta, acum e mai finuţ, dar în fond asta face. De asta avem azi aceste personaje despre care te întrebi cum au ajuns acolo, în vîrful „ierarhiei“ jurnalistice. Mulţi au pornit ca jurnalişti buni, ca reporteri de investigaţie buni, doar că, de la un punct, dacă eşti în acel nămol, acela e standardul la care ajungi şi tu. Din aproape în aproape.

Eu am intrat la România liberă, la secţia de cultură, în ideea că acolo mizele sînt mici şi voi putea lucra fără să-mi spună cineva unde trebuie să merg. Am pornit cu subiecte culturale şi, încet, am început să tratez subiecte sociale şi politice. Am intrat pe zona de investigaţii, am scris articole care prindeau prima pagină, adunau trafic, cîştigau premii, aduceau notorietate pentru publicaţie.

Şi atunci, ce nu v-a convenit?

Libertatea totală însemna, de fapt, să te fofilezi. Eu n-am reuşit să molipsesc redacţia, oamenii se uitau la mine ca la o anomalie, nu se duceau la esenţa produsului. Apoi a venit criza economică. A fost concediată aproape jumătate din redacţie, iar cei mai buni jurnalişti de investigaţie au fost puşi la un birou ca să traducă ştiri din străinătate. Traficul însemna cît mai multe articole, să torni conţinut cu găleata, rapid şi cu cît mai puţini oameni. Pentru mine nu mai avea nici un sens.

Credeți că problemele financiare provoacă compromisuri în presă?

Nu cred că le provoacă, le agravează sau sînt un instrument de constrîngere, dar constrîngerile financiare sînt peste tot în lume. Pe de altă parte, dacă eram constrîns financiar în SUA ca să fac un compromis, dacă eram, de exemplu, la New York Times, în următoarea secundă dădeam cu ei de pămînt, plecam la Washington Post, pe o poziţie mai mare, iar cei de la NYT ar fi fost mai mult decît  discredidaţi. Or, în România, n-am tăcut, dar nici nu m-am dat cu fundul de pămînt. Pentru că, dacă aş fi făcut-o, lumea ar fi reacţionat: „Da’ ce-ai păţit, coane, că n-ai păţit nimic!“

Nu e vina jurnalistului că are constrîngeri economice, problema e că nu are alternativă, nu există un context social care să valorifice jurnalismul de calitate. Iar noi asta încercăm să creăm acum: o mitologie a jurnalismului care există în alte ţări, să valorizăm, să dăm încredere oamenilor că presa e ceva important pentru care merită luptat. Să se înţeleagă că e mult mai mult în joc să-ţi pui viitorul în pericol pentru asta. Dar trebuie să ai o motivaţie destul de puternică pentru a putea lua atitudine. Şi noi încercăm să construim de la zero această motivaţie.

Am citit reportaje fabuloase scrise de voi, cei din comunitate. Au însă ele vizibilitatea pe care o merită?

Nu cred că o chestie abstractă, cum ar fi un material jurnalistic, merită ceva în sine. Dar avem materiale care bat spre un milion de oameni care le-au citit. Materialele ajung la oameni. Problema e că cea mai mare parte din acei oameni care le citesc n-au încă instrumentele şi educaţia media care să-i facă să înţeleagă toate implicaţiile şi cum să-şi reorganizeze viaţa cu noile informaţii. Articolele noastre sînt accesibile, le poate citi oricine, dar dacă tu nu eşti pregătit să-ţi reorganizezi viaţa cu informaţii noi, să ai o cultură informaţională, atunci e cam degeaba. Nu văd o problemă numerică, de public, cred că acum, dacă scopul nostru ar fi să atingem zece milioane de oameni într-o lună de zile, am reuşi. Dar n‑ar avea nici un sens să mergi pe o audienţă care nu percutează.

Pentru o presă de calitate ai nevoie şi de un public educat?

În primul an cred că jumătate din activitatea noastră era să vorbim cu publicul nostru care creştea şi să-i explicăm concepte media. Să arătăm cînd se întîmpla vreo mizerie în presă, să-i explicăm, fără să aruncăm cu piatra, să arătăm cum funcţionează o manipulare media şi cît de greu e să construieşti un material bun, care e scopul social al unui material. În continuare, o bună parte din activitatea noastră e să educăm oamenii, jurnaliştii. Practic, comunitatea noastră a crescut odată cu publicul şi, în momentul acesta, deşi e imposibil de cuantificat, orientativ, cred că sînt pe undeva pe la zece mii de oameni care chiar înţeleg lucrurile astea, care urmăresc fiecare material pe care îl publicăm, care sînt pregătiţi să acţioneze cînd semnalăm o nedreptate sau cel puţin să problematizeze puţin viaţa lor.

Sînteţi nişte visători?

Absolut! Dar am observat că, dacă porneşti de la vise, în sensul de „cum ţi-ai dori să arate lumea“, şi apoi te gîndeşti, din aproape în aproape, raţional, ce se poate face, chiar dacă, poate, nu atingi scopul, identifici potenţiale direcţii care să ducă acolo. Identifici paşi şi te apuci să faci ceva ce îţi stă în putere. Iar asta nouă ne stă în putere.

a consemnat Stela GIURGEANU 

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul Europeande Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.

Foto: A. Retinschi

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Zeci de percheziții și rețineri în Vurpăr Sibiu în urma unui scandal cu răngi și topoare Foto captură video jpg
10 persoane reținute în urma unui uriaș scandal, cu răngi și topoare, în județul Sibiu VIDEO
O acțiune în forță a Poliției Județene Sibiu a fost declanșată luni dimineața, 3 octombrie, în urma unui scandal de amploare, cu răngi și topoare, care a avut loc în luna septembrie, în comuna Vurpăr.
Joaquin El Chapo Guzman FOTO EPA
„El Chapo“ divulgă identitățile celor mai influenți traficanți de droguri: „Întotdeauna a fost doar politică“
La cinci ani după ce a fost extrădat în SUA, baronul mexican al drogurilor Joaquín „El Chapo" Guzmán divulgă identitățile persanelor influente din spatele traficului de droguri.
Klaus Iohannis FOTO Presidency.ro
Elevii întorși din străinătate vor beneficia de grupe de acomodare și cursuri de limba română
Preşedintele Iohannis a promulgat, luni, un act normativ care vizează completarea Legii educaţiei şi prevede că unităţile de învăţământ vor putea organiza grupe de acomodare pentru preşcolarii şi elevii care nu au fost înscrişi pentru o perioadă de doi ani în sistemul de învăţământ din România.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia