Disfuncţional

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Obiectul iubit jpeg

Sînt în camera unui hotel din Sozopol, în sudul Bulgariei. N-am reușit să mă conectez la Internet, deși pe booking, unde am făcut rezervarea, erai asigurat că există wi-fi free în întregul stabiliment. În realitate, trebuie să pîndești semnalul în holul de la recepție sau pe coridorul de la etajul 1. Seara, locul cu semnalul cel mai bun este acaparat de niște puștani ruși care comunică frenetic pe chat cu prietenii care au rămas acasă. De altfel, întreg hotelul este plin de ruși, uneori te simți ca-n filmele lui Nikita Mihal­kov, mai ales seara, cînd se retrag pe balcoanele camerelor, își întind la uscat prosoapele și încep să cînte. Dimineața se trezesc înfometați. Micul dejun este de la 8 la 10, dar dacă ajungi la 9,30, nu mai prinzi nimic. Rușii – ce provin, după aparențe, din clasa muncitoare săracă – înfulecă cîte trei porții de ouă jumări și de crenvurști. Deși e un bufet suedez, numărul de porții este gîndit în funcție de cel al oaspeților hotelului. „No more?“ – o întreb pe femeia de la așa-zisul restaurant, arătînd spre o tavă goală, cu resturi de ouă. Femeia ridică din umeri. Nu mă înțelege și nici nu se străduiește să o facă în vreun fel. Cafeaua nu este inclusă în micul dejun, costă o leva. E tare și bună, dacă reușești să găsești pe cineva care să binevoiască să pună în funcțiune filtrul care arată ca de pe vremea lui Brejnev. De cînd și în Bulgaria a intrat în vigoare legea antifumat, teoretic în cameră nu se fumează. Însă detectorul de fum a fost smuls din tavan, n-a mai rămas din el decît un cablu care atîrnă. O iau ca pe o încurajare, dar aleg să fumez pe balcon, și nu există scrumieră. Pentru că sînt din România, improvizez repede una din săpuniera de la baie. Tot nu are nici o utilitate, pentru că nu există săpun. În baie miroase a terebentină, mirosul vine dinspre vasul de toaletă. Te întrebi dacă pe țeavă nu cumva curge terebentină în loc de apă. La micul televizor care îmi amintește de televizoarele Sport de pe timpuri, poți vedea, seara, filme americane dublate în bulgară. Au o problemă cu engleza, dar și cu orice altă limbă străină, în afară de rusă. Însă am mai fost în Bulgaria, la Balcic, și știu că mă pot face înțeleasă într-un amestec de bulgară și română, avem multe cuvinte asemănătoare. Tot pe booking, scria că personalul hotelului vorbește trei limbi străine – engleză, germană și rusă. În realitate, se descurcă bine doar cu rusa. Hotelul nu are parcare – asta o știam, pentru că se află în orașul vechi, care teoretic e pietonal. Practic, e ocupat de mașinile localnicilor sau de cele ale șmecherilor. Dar se ridică mașini, e o ocupație pe care administrația locală o practică cu un mare zel, probabil că e o sursă bună de venit. Așadar, hotelul are un șmen cu o parcare privată – lași mașina acolo și plătești cu o reducere de 50%. Singurul obiect funcțional din cameră este aparatul de aer condiționat. Fără el, camera ar fi imposibil de locuit, căldura de aici e altfel, se simte că sîntem mai în sud față de marea noastră.

Orașul vechi, așezat pe o peninsulă, e încîntător, însă a fost transformat într-un imens bazar, pe alocuri kitsch. Înghețată, porumb fiert, clătite etc. – ca la noi, la Mamaia, în partea ei proletară. Terase pentru toate buzunarele, găsești cu greu o masă liberă, apoi stai cîte o oră să te bage în seamă vreun chelner. După ce te saturi de așteptat, te ridici și pleci, apoi pierzi o altă oră pentru a găsi o altă masă liberă. Te adaptezi rapid și înveți să mănînci în orele cînd lumea e la plajă sau seara tîrziu, cînd începe distracția de noapte. Sau mănînci de la market – este mai ieftin și găsești de toate. Un excelent tzatziki la pet costă, în banii noștri, 3 lei. Mă întreb de ce aceste produse din țara vecină și prietenă nu se importă și la noi, nu le găsești nici la Cora, nici la Carrefour.

Însă Sozopol are și multe lucruri bune de oferit – cum ar fi midiile, gătite în toate modurile posibile și la prețuri decente. Plaja, deși e mică, e curată și bine organizată, bulgarii (și rușii) își strîng gunoaiele și le duc la coșurile de gunoi. E plin de bărbați tatuați, tatuajul reprezintă un soi de statut. Brațe, piepturi și spinări pictate. Probabil că cei fără tatuaje sînt doar fraierii. În rest, toți bărbații par să aparțină clasei de jos, au mutre de bișnițari sau de șoferi de camion. Pe net citisem că la Sozopol e plin de artiști, dar n am identificat nici unul pînă acum, probabil că stau ascunși sau merg la plajă mai departe, la Arkutino.

Nu-mi displace locul. Nu e nici Mamaia, nici Vama Veche, dar are cîte puțin din fiecare. Una peste alta, marea bulgărească seamănă bine cu cea românească, e vorba în primul rînd de o mentalitate comună pe care o întîlnești atît în servicii, cît și la turiști. Dacă vrei să te simți bine, nu trebuie să te enervezi, trebuie să știi doar să te adaptezi și să vezi partea plină a paharului. Exact ca în România. La peste 25 de ani de la o schimbare politică majoră, cele două țări încă pot fi caracterizate perfect printr-un singur cuvînt – disfuncțional. Lucrurile ar putea să meargă înspre bine, însă nu merg, se împotmolesc undeva la jumătate. Oamenii au cele mai bune intenții, însă nu se străduiesc prea mult să prindă din urmă țări mai civilizate. Ne-am obișnuit cu toții așa, ca nimic să nu funcționeze cum trebuie, să improvizăm și să ne adaptăm. Astfel, o săpunieră poate fi transformată în scrumieră și totul va fi bine.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Craniul ursului preistoric se poate observa vizitând Peștera Ialomiței, recent restaurată. FOTO CS
Peștera Ialomiței din Bucegi, primul caz atestat de conviețuire dintre un pustnic și un urs
Peștera Ialomiței sau Peștera Pustnicului este cel mai vizitat obiectiv turistic din Munții Bucegi și, cel mai probabil, la acest lucru au contribuit și legendele care s-au țesut în jurul acesteia.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane FOTO Basilica jpg
Regulile spovedaniei, jocul de imagine al BOR. „Este doar o reconfirmare, nimic nu e nou”
Pe fondul scandalului provocat de Visarion Alexa, Patriarhia Română anunța că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a adoptat o serie de propuneri cu privire la spovedanie și duhovnicie.
Screenshot 2022 10 03 at 17 51 40 png
Intervenție antitero pe Aeroportul Iași. Avionul de Tel Aviv a revenit pe pistă din cauza unui pasager
Un avion care a decolat de pe Aeroportul Iași cu direcția Tel Aviv a revenit la sol, deoarece un pasager nu a ascultat indicațiile membrilor echipajului și a devenit recalcitrant, împreună cu alte două persoane.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia