Alte chipuri din Obor

Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Obiectul iubit jpeg

„Nu știți cumva unde a plecat omul ăsta de are motoreta din Vișina?“ E o doamnă în vîrstă (spre 85), micuță, care își ascunde o jumătate de chip sub o pălărie de soare albă, cu boruri largi. În jurul ei se învîrte inutil fiul (spre 65). Nu-i împărtășește îngrijorarea legată de motoreta din Vișina, abandonată la intrarea în piață, cu o lanternă pe post de far. „Mamă, nu te mai agita atît! Uite, hai să ne așezăm aici… e cald!“ Bătrîna e de acord să se așeze la o masă de la cîrciuma din gura Oborului. Își face vînt cu un pliant și se simte datoare să le explice celorlalți mușterii. „Avem un cumnat în Vișina… nu mai știm nimic de el de doi ani, că n-are telefon. E bătrîn, o fi murit? D-aia vroiam să întreb de el pe omul ăsta din Vișina, cu motoreta. Satu-i mic, trebe să se cunoască între ei… Ne scutește de un drum pînă la Vișina, pe căldurile astea.“ „Mamă, ți-am mai zis să stai liniștită, că merg eu pînă la Vișina, dacă e! Vrei să-ți cumpăr o apă?“ Femeia dă din cap energic în semn că nu vrea. Fiul oftează. Rămîn încremeniți la masă – mamă și fiu, ca un grup statuar, ea cu o privire vigilentă fixată pe motoretă, în așteptare.

„Nea Ștefane, salutări de la dom’ doctor!“, strigă un tip cu părul alb și cu șapcă, de la o masă, ca să se audă patru mese mai încolo. Nea Ștefan ridică leneș mîna în semn de salut și-și vede de berile lui. Are două. Una pe trei sferturi băută și răsuflată, a doua rece, neîncepută. Bea din prima, dar îi face cu ochiul a doua. Cea mai populară cîrciumă din Obor a devenit cea de la intrarea în piață, e neîncăpătoare. Aici, mai nou, se fac și se desfac prietenii, „mor dușmanii“ și apar alții noi, se regretă comunismul în grup și se înjură capitalismul feroce. Stai cîte o oră, două, tragi de cîte o bere și ai ce vedea și auzi.

„V-am văzut că sînteți copii elevați, v-am auzit vorbind mai devreme… mă scuzați dacă vă deranjez, dar să vă întreb și eu ceva.“ E o femeie fără vîrstă, foarte slabă, cu un piept aproape scobit și cu părul vraiște. Îmbrăcată prost, încălțată în șlapi, arată de parcă s-ar fi trezit din somn. De fapt, e pulbere. Am observat-o mai devreme, la o masă, bînd o bere cu un necunoscut, un moș cam ursuz, pînă cînd acesta s-a plictisit de ea, s-a ridicat și a plecat. A rămas vreun sfert de oră singură, cu gîndurile ei tulburi, apoi a început să caute un alt companion. „Vroiam să vă întreb… de ce credeți că merge totul așa de prost în țara asta? Adică România, o țară așa frumoasă… și să ne meargă atît de prost! De ce?“ Are o tristețe profundă în glas și în gesturi, o blîndețe. Sînt rămășițele unei bune creșteri și ale unei eleganțe de odinioară, distruse cu timpul de alcool. Bălmăjesc ceva despre politicieni corupți, hoți și lichele. Mă ascultă atent, clătinînd din cap cu aceeași blîndețe. „Da, da, aveți dreptate… totuși, de ce merge totul așa de prost? Nu i păcat?“ Așa cum mă așteptam, își spune povestea, în frînturi. Profesoară de română, la un liceu bun din București. Cărți citite. Generații de copii crescute, educate de ea. Și o fată „ca un soare“, cu facultate, cu carieră. Cum de-a lăsat-o să ajungă în halul ăsta? – mă revolt eu, dar nu zic nimic. În Obor, toate poveștile pot fi adevărate, la fel cum toate pot să fie un joc perfect de teatru, o minciună. Cînd își dă seama că a întins coarda și „ne deranjează“ se retrage cu discreție la masa ei. Aici găsește o precupeață și reia monologul de mai devreme, cel cu moșul. Precupeața o ascultă apatic. La un moment dat, dispare în direcția grătarului. Se întoarce cu un carton pe care tronează un mic. Se clatină, se împiedică și-l scapă pe jos, în mizerie. Se apleacă rapid și-l ridică, îl pune la loc pe carton, aruncînd priviri furișate în jur, ca să vadă dacă a observat-o cineva. Au văzut toți, dar ce le pasă? Mă simt sfîșiată de tristețe… un mic! De ce merge totul atît de prost? De ce?

„Să trăiești, nea Ștefane! Salutări de la Gigi!“ Nea Ștefan dă din cap și soarbe din a treia bere. Îl așteaptă a patra, rece, neîncepută, ca o promisiune a ceva bun. „Pleacă, bre, de aici… nu ți-am zis o dată să pleci? În morții mă-tii!“ Un angajat al cîrciumii îl îmbrîncește pe un homeless în afara terasei. Este pentru a treia oară cînd se învîrte fără sens și încearcă să pătrundă pe teritoriul ei, al veseliei și beției cuminți de după-amiază. Însă el nu mai are voie aici, e un exilat. Bîiguie ceva cum că a băut de dimineață cu niște băieți, „uite, la masa aia am stat!“, iar băieții i-au furat sacoșa. Toată averea lui. Avea acolo pernă, pătură, geacă, de toate. Nu mai are nimic. Bîiguielile lui incoerente se transformă într-un șuvoi de vorbe furioase. Chipul lui ce pare călcat de roata camionului e crîncen. Își scoate șlapul din picior și-l aruncă în direcția mesei la care a stat poate de dimineață, poate cu un an în urmă. „Pleacă, bre, n-auzi?“ Angajatul îl împinge cu scîrbă, e ușor ca un fulg. Se trezește din nou în lumea plină de marasm din afara crîșmei. Și o ia de capăt.

Iată-l că apare!“, exclamă bătrîna și se ridică vioaie. Tipul din Vișina se întoarce la motoreta lui, cu o lanternă pe post de far. Îl ia în primire, însă după cinci minute se întoarce dezamăgită la fiul care o așteaptă. „Nu era din Vișina… Doar a cumpărat motoreta de la cineva din Vișina, dar nu știe nimic!“ Se așază la masă oftînd. „Lasă, mamă, că mergem noi pînă la Vișina… sigur nu vrei o apă?“ Umbrele serii se lasă peste Piața Obor. A mai trecut o vară, nu s-a schimbat nimic. Aerul devine vălurit și prea dens, mă simt ca într-un acvariu, dincolo de pereții lui de sticlă se vede undeva, departe, orașul. Ne cresc tuturor branhii și respirăm ca peștii, bule mari cu cuvintele pe care le rostim se ridică leneș la suprafață. Ne vom adapta, vom supraviețui. Nea Ștefan e la a șasea bere, se uită cu jind la a șaptea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
Aliații lui Putin au criticat retragerea rușilor din Lîman: Sunt niște gunoaie
Susținători ai lui Vladimir Putin au criticat sâmbătă retragerea armatei dintr-un oraș din Ucraina, la o zi după ce președintele a afirmat că a anexat regiunea.
Sumudica2 jpg
Șumudică, dans oriental pe pista stadionului: Imagini prezentate de televiziunea saudită VIDEO
Marius Șumudică (51 de ani) are un stil inconfundabil, aproape la toate echipele sale.
Ruşii de la Gazprom încă mai studiază traseul South Stream
Gazprom a oprit livrările de gaze către Italia. Eni se așteaptă ca situația să persiste și luni
Italia nu va primi gaze de la Gazprom în acest weekend, a anunțat grupul italian Eni precizând că situaţia va continua probabil şi luni.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.