Şcoala de acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Obiectul iubit jpeg

Recunosc, n-am mers niciodată la școală „de plăcere“. Nici nu putea să fie altfel, fiindcă știam că școala era, în fond, o obligație. Așa cum părinții noștri mergeau în fiecare zi la serviciu, tot așa noi, copiii, aveam obligația de a merge zilnic la școală. Acesta era ritmul vieții noastre – trezit invariabil la aceeași oră, la 7, ceas deșteptător rusesc care suna în dușmănie, 6-8 ore „de program“, fiecare cu „slujba“ lui, muncim și învățăm, apoi timp liber petrecut de regulă acasă, în familie, cu cele două ore de televizor seara și, pe măsură ce apropia vacanța de vară, așteptările legate de „sejurul“ de 12 zile la mare. Privind în urmă, realizez acum cît de searbădă era acea formă de existență, parcă a nimănui. Îmi amintesc că atunci cînd întîlneam cîte o mamă casnică, o priveam ca pe o ciudățenie a naturii. Și nu se plictisește toată ziua, acasă? Oare ce face în acele ore lungi, nesfîrșite, în care noi, ceilalți, muncim și învățăm? Însă s a schimbat regimul și nici la liceu nu am mers „de plăcere“, ba dimpotrivă, anii de liceu i am urît cel mai mult. Nimerisem din întîmplare la o clasă de matematică-fizică. Aș vrea să cred că am rămas cu ceva după zecile de ore de trigonometrie și analiză matematică, după demonstrațiile care umpleau două table întregi, după experimentele la chimie care mereu erau doar teoretice, după planul înclinat și pendulul pe care trebuia să ni le imaginăm, pornind de la desene din manual, să intuim cum acționează forțele și mai ales de ce. Însă îmi dau seama că n-am rămas cu nimic. Poate cu o oareșce logică în gîndire. Uneori, am coșmaruri în care se face că am întîrziat la școală sau că am teză la mate sau, în cel mai cumplit, trebuie să dau Bac-ul din nou și nu știu nimic. Cînd mă trezesc, răsuflu ușurată cînd îmi dau seama că „s-a terminat“ și că acel timp nu se va mai întoarce niciodată. De cînd am devenit adult, mă simt un om liber. Fac ceea ce îmi place, de cele mai multe ori fără un „program“, însă sînt un caz fericit. Pentru cei mai mulți dintre oameni, școala nu reprezintă decît o formă lejeră de acomodare cu adevărata înregimentare.

Totuși, am învățat multe la școală. Am învățat să scriu compuneri frumoase și am citit multă literatură, uneori „pe sub bancă“. Însă cele mai multe dintre lucrurile care mă definesc acum le-am învățat acasă. Acasă am citit Legendele Olimpului de atîtea ori, pînă cînd am învățat toți zeii și eroii pe de rost și a fost prima mea lecție serioasă de „cultură generală“. Acasă am priceput niște aplicații practice ale fizicii și chimiei, din cărțile lui Jules Verne. Tot acasă m-am inițiat fără să știu în antropologie și etnografie, ascultînd poveștile lumii la picup. Și am început să înțeleg diferite subculturi, uitîndu-mă la filme „occidentale“ la video-ul prietenei mele de la etajul 2. Acasă am ascultat, obligată oarecum de taică-miu, muzică clasică, tot la picup („Dacă ascultăm discul ăsta acum, dup-aia ascultăm și povești!“), de știu acum să fac diferența între un Mozart și un Beethoven. Și tot acasă au început să-mi placă Beatleșii la nebunie. Și multe altele. Însă mă întreb: e oare suficient? Trebuie să pornești în viață cu un bagaj mai mare de atît?

Pentru noi, cei care nu am avut nici o alternativă la învățămîntul clasic „de stat“, „școala de acasă“ poate să pară o utopie, deși cumva am avut parte și de ea. Însă nu se numea homeschooling, nu se numea în nici un fel, erau doar lucrurile pe care le învățam și le făceam „de plăcere“, ca să le compensăm pe cele care erau obligatorii. Totuși, de ce aveam nevoie (și) de școală? În primul rînd, ca să învățăm să interacționăm și să socializăm cu alți copii. Școala reprezintă o comunitate necesară „în procesul de creștere și dezvoltare“ (uite că am găsit o formulare „de lemn“ pe care doar la școală o poți învăța!), căci funcționează după toate regulile general valabile ale societății. Aici înveți să ți faci prieteni, îți dai seama ce înseamnă o gașcă și „grupurile de interese“, înveți să cîștigi sau să pierzi, te prinzi cam care ar fi nedreptățile și lucrurile strîmbe din lumea în care trăiești. La școală îți formezi un mecanism de autoapărare, devii diplomat – de pildă, îți acoperi colegii care chiulesc –, faci compromisuri. Dacă ești timid, ieși treptat din carapace. Dacă ești prea histronic, vei vedea că există și alții care „strălucesc“ mai tare. Te prinzi că oamenii ăștia cu care vei avea de-a face toată viața, asta e, se împart în tipologii și îi poți recunoaște, știi de unde să-i iei. Tocilarul. Perdantul. Profitorul. Colegul fără scrupule. Liderul și „periuțele“. Rebelul. Fata cea bună care ajută mereu și preferă să rămînă „în umbră“. Fata cea rea, viitoarea „femeia cea rea“ din telenovele. Și mulți alții. Fără să fi mers la școală, multe personaje din cărțile mele n-ar fi existat. Așadar, dragi părinți, dacă vă țineți copiii acasă, ei vor rata toate aceste lucruri. Vor trăi sub un clopot de sticlă și, sub atenta voastră supraveghere, vor fi educați și manierați, însă naivi și inadaptați. Vor intra în viață, ca adulți, fără să știe, de fapt, nimic. Și, printre altele, vor pierde și șansa unică în cei doisprezece ani de școală, de a întîlni un profesor adevărat, dedicat, cu har, cu știința și dorința de a se apropia de copii, de a-i încuraja pe cei care pot și de a-i ridica pe cei care nu pot. Un profesor, fie el de română, de mate sau de sport, care poate să le schimbe viața într-un mod fundamental. Și sînt destui, ei vă așteaptă acolo, la școală, de cele mai multe ori la școlile din învățămîntul de stat. Nu-i ignorați. Am cunoscut cîțiva în ultima vreme, mai ales profesoare de română, și i-am observat și pe copiii lor, în comparație cu alți copii. Au o altă îndrăzneală, o altă lumină în ochi. Sînt pur și simplu altfel. Ar fi fost probabil doar niște copii obișnuiți dacă ar fi rămas acasă și n-ar fi mers la școală.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Accident in Bratislava FOTO Twitter jpg
Accident grav în Slovacia: un șofer beat a ucis cinci oameni într-o stație de autobuz VIDEO
Cinci persoane au murit la Bratislava după ce un şofer în stare de ebrietate a intrat cu maşina într-un grup de studenţi într-o staţie de autobuz, a anunţat luni ministrul slovac de interne, denunţând o "tragedie" care a survenit cu o zi înainte de începutul noului an universitar, informează AFP.
svante paabo nobel medicina 2022
Nobel 2022: Paleogeneticianul suedez Svante Pääbo, câştigătorul premiului Nobel pentru medicină
Paleogeneticianul suedez Svante Pääbo a fost desemnat, luni, laureatul premiului Nobel pentru medicină pe anul 2022
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Danemarca: S-a oprit și scurgerea de gaz la Nord Stream 1
Presiunea pe cele două linii ale gazoductelor Nord Stream 1 și 2 s-a stabilizat.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia