Ce mi-a plăcut la FILTM

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Obiectul iubit jpeg

Săptămîna trecută au avut loc două festivaluri internaționale de literatură, la Iași și la Timișoara. Eu am fost la FILTM, la Timișoara – un oraș în care nu mai ajunsesem de aproape zece ani și de mult timp nu m-am mai întors atît de entuziasmată de la un festival, indiferent de natura lui. În primul rînd, mi-a plăcut acea atmosferă prietenoasă pe care multe dintre festivalurile de la noi au pierdut-o pe drum, crescînd uneori prea repede pentru nevoile lor, profesionalizînd-se. La Timișoara am avut acea senzație de care mi-era dor, de familie alcătuită ad-hoc pe parcursul celor patru zile, citind și discutînd despre literatură. Senzația de participare afectivă, ești inclus în mod spontan, conversațiile se leagă de la sine pînă tîrziu după miezul nopții, la un pahar de vin în fața hotelului Central, pentru că legea antifumat ne obligă la spații exterioare și poate că e mai bine așa, ca să nu ne risipim care încotro, gașca e reconfortantă, cunoști oameni noi, însă parcă-i știi de cînd lumea. De pildă, în ultima seară, la petrecerea de final, mă pomenesc tot într-un spațiu de fumat într-un mic grup de voluntari, studenți la Litere și scriitori din Timișoara, și nu știu cum vine vorba despre cîini și stăpînii lor, fiecare are o poveste de spus, e ceva „literatură“ acolo, schițe de portrete, ne pasăm povestea de la unul la altul, presărînd-o cu episoade amuzante, rîdem cu toții, pînă cînd, după vreo jumătate de oră, cineva vine cu ideea că ar trebui să facem cunoștință. Ne dăm seama că nimeni nu cunoștea pe nimeni, însă acest fapt nu a împiedicat grupul să funcționeze, liantul social să existe. E un exemplu mărunt, însă cam așa se întîmplă lucrurile la FILTM.

Dincolo de partea academică din prima zi, de la Universitatea de Vest (păstrînd direcția de la Vest la Est, a fost conferința despre ce mai înseamnă literatura central-europeană), sînt trei seri de literatură, dezbatere și lectură publică – seara de deschidere, cu Ludmila Ulițkaia și Mircea Cărtărescu, așadar autorii vedete, o seară dedicată poeților și una prozatorilor. Toate se desfășoară în sala barocă a Muzeului de Artă, plină pînă la refuz în prima seară și constant plină în următoarele două. Eram curioasă cît de „prizată“ e Ulițkaia la noi și am văzut oameni care veniseră cu toate cărțile ei traduse, pentru autografe. Discuția nu iese din sfera literaturii, însă atinge mai multe paliere, rafinate și seducătoare, cu variațiuni și excursuri despre genetică (Ludmila Ulițkaia e de profesie biolog), totul pornește de fapt de la text, omul însuși se poate „citi“ din punct de vedere genetic și, în același timp, e singura ființă vie care poate „să producă“ texte. Estul și Vestul capătă noi valențe, mai mult sugerate, nu se ajunge la teme politice, cu toate că Ulițkaia este unul dintre intelectualii cei mai vocali și mai tranșanți împotriva regimului Putin. Cei doi scriitori se completează, inclusiv ca prezență – reținerea și modestia scriitoarei din Rusia, care îmi inspiră o profundă tristețe, spiritul ludic și empatic al lui Cărtărescu, care citește din Solenoid un fragment din basmul de la finalul cărții. Ai senzația unei sonate cîntate la două mîini.

Mi-a mai plăcut la FILTM onestitatea în sine a festivalului. Nu face mai mult decît își propune și nu propune mai mult decît face, știe cărui public se adresează, tocmai de aceea organizarea e atentă și eficientă. Nu mi-aș dori acest festival altfel sau cu mult diferit, cu bannere și afișe care să împînzească orașul, cu evenimente colaterale prost țintite. Deocamdată festivalul a găsit rețeta unui echilibru între evenimente, public și invitați, „dozajul“ dintre scriitorii străini și cei români este bine gîndit, din nou toți acești scriitori care vin la FILTM se completează, chiar dacă vin din zone diferite ale literaturii. Și din nou mi-a plăcut că festivalul se adaptează orașului și nevoilor lui, nevoii literaturii de calitate a oamenilor de aici, atît și așa cum este ea. Un oraș în schimbare, cu un potențial care are nevoie doar de astfel de întîmplări fericite care să-l pună în valoare. La fel ca literatura, orice oraș este în primul rînd o stare. Pentru mine, de pildă, Timișoara este în­tr-un fel într-o altă țară, în care ești surprins să descoperi că se vorbește, totuși, limba română. Poate și din cauza distanței care îl separă de București, dar și de Cluj sau de Iași, însă dincolo de aceasta, mereu am impresia că există aici ceva diferit care-mi îmi scapă, din cauza șederilor prea scurte. M-am obișnuit cu dulceața și lentoarea din Ardeal, unde mă mișc ca peștele-n apă. Însă la Timișoara mă simt un turist „străin“ și probabil că totul e legat de o altă atitudine sau de detalii. Cum ar fi minunata bere „de casă“ Sara care se fabrică aici (în cantități limitate, pentru că e o afacere de familie) și nu o poți găsi nicăieri la București. Și care îmi amintește de cea mai bună bere pe care am băut-o vreodată, la o crîșmă de la colțul străzii, în Berlin, unde patronul, un moșuleț care servea pe la mese și pe care nu dădeai doi bani, era însuși fabricantul berii. În același timp, FILTM îți lasă timp și chiar te încurajează să-i cunoști și pe oameni. Oana și Raluca, cele „două bufnițe“ care se pregătesc să-și deschidă o librărie pe care o declară de la bun început altfel: mai puțin comercială și cu un interes mai mic pentru vînzări, însă „cu cărți și autori care ne plac nouă“. Marilena, de la Editura Universității de Vest, cel mai cald om pe care l-am întîlnit în ultima vreme, care, cînd a aflat că am avut o mică indigestie, a alergat să-mi facă rost de un ceai și după aceea m-a sunat de cîteva ori ca să mă întrebe cum mă simt. Și Roxana, masterand la Litere și voluntar la FILTM, care predă deja română într-o școală „de la țară“, îi place ceea ce face și își dorește să rămînă în învățămînt. Și mulți alții ca ei.

Și nu în ultimul rînd, mi-a mai plăcut mult la FILTM faptul că este primul festival internațional de literatură – românesc – care de anul acesta are o secțiune specială dedicată literaturii pentru copii. Așa am ajuns eu la Colegiul Bănățean, unde am vorbit o oră întreagă cu copiii de a VII-a despre vampiri, pricolici, dar și despre comunism, despre ce însemna să fii pionier, să ai o „tovarășă“ în loc de-o doamnă învățătoare și să iei mită în pateuri cu brînză ca să nu-i scrii pe listă pe copiii care vorbesc în timpul orei.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Kim Kardashian (8) jpg
Kim Kardashian, amendată cu 1,26 milioane de dolari pentru promovare frauduloasă a unei criptomonede
Comisia americană pentru Bursă și Valori Mobiliare (SEC) a anunțat, luni, că vedeta Kim Kardashian a acceptat să plătească 1,26 milioane de dolari, după ce a fost acuzată că a promovat o criptomonedă pe contul său de Instagram fără a preciza că a fost plătită pentru acest lucru.
accident defileul jiului gorj jpeg
Șoferul care a murit lovit de o piatră în Defileul Jiului se întorcea de la mormântul lui Arsenie Boca
Șoferul care a murit pe Defileul Jiului, pe parbrizul căruia a căzut un bolovan desprins de pe versantul muntelui, era din județul Giurgiu. El se întorcea cu familia de la mormântul lui Arsenie Boca.
energie gaze rusia uniunea europeana Foto Shutterstock
Liderii UE vor cere Bruxelles-ului plafonarea preţurilor la gaze. „Sper să convingem Germania”
Liderii UE ar urma să ceară Bruxelles-ului să propună plafonarea preţurilor la gazele naturale, când se vor întâlni vineri, 7 octombrie, conform unui proiect consultat de Reuters.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia