„O viaţă bună“ la televizor?

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Obiectul iubit jpeg

De ceva vreme am renunțat aproape de tot la televizor. Dacă în urmă cu doi ani îmi spunea cineva „Nu am televizor!“ sau „Am televizor, dar nu l-am mai deschis de cîteva luni!“, îl priveam ca pe o ciudățenie sau îmi imaginam că e doar spirit de frondă. Oare cum își petrece serile lungi în care n-ai chef de citit și nici altceva de făcut? Oare cum de supraviețuiește week-end-urilor ploioase? Pe de altă parte, noi, cei care am prins un pic de comunism în anii ’80, ne-am obișnuit ca televizorul să fie un element central al casei, un liant între membrii familiei, chiar dacă transmisia era doar de două-trei ore pe zi. Iar după 1990, în momentul în care „s-a dat drumul“ la televizor, ne-am lipit pur și simplu de el. Tot așa, înțeleg și apetitul exagerat al unor doamne trecute bine de 50 pentru seriale (serialul preferat, orice episod pierdut este o dramă) și pentru emisiuni mondene („înainte“ nu exista ideea de VIP, faptul că acum poți vedea oricînd diferite „personalități“ la TV, ba chiar, la o adică, te poți trage de șireturi cu ele, reprezintă pentru aceste doamne un mic miracol). Nu m-am considerat niciodată dependentă de televizor, însă faptul că am renunțat atît de ușor la el, sau mai degrabă la anumite posturi pe care înainte le urmăream destul de constant, m-a făcut să înțeleg că orice învăț are și un dezvăț. Ei bine, aș minți dacă aș spune că am renunțat chiar de tot. Îmi amintesc de telecomandă tîrziu după ora 10 seara, mi se pare că zapping-ul are ceva liniștitor care îți fragmentează gîndurile, că există filme perfecte „de adormit“ (cu cît mai superficiale și mai comerciale, cu atît mai bine), însă și mai bune sînt programele de tipul Discovery, animalele care își văd de viața lor în junglă și mai ales planete care orbitează în jurul unor stele îndepărtate cu care tu, o făptură neglijabilă de pe Pămînt, chiar n-ai nimic de împărțit. Mai toxic poate fi faptul că nu pot să dorm fără un televizor deschis prin preajmă, cel puțin o parte din noapte, pînă cînd acesta se închide singur. Însă povestea asta ține de anxietate și o poate explica mai bine un psiholog. Ecranul acela rămîne o fereastră deschisă spre o lume în care niște oameni se împușcă unii pe alții, trăiesc drame, sînt vii, așa că tu, anxiosul, nu te mai simți atît de singur în somnul tău.

Nu mă mai uit deloc la posturile „ge­­­­ne­ra­liste“ românești, care pentru mine ar putea să nici nu mai existe, la show-urile din prime-time oricît de bine făcute ar fi ele, la orice emisiune cu capete vorbitoare și un bla-bla-bla care îți încarcă într-un mod inutil memoria și, mai ales, la emisiunile de știri. Îmi iau informația de care am nevoie, într-un mod selectiv, de pe Internet și sînt convinsă că e mult mai sănătos așa. După doi ani în care am anulat orice români (cu sau fără talent, cu sau fără voce) care în timpul sărbătorilor „au petrecut“ în grup, au băut și au mîncat peste măsură și au ajuns la spital, am ignorat cu bună știință „accidentele cumplite“, infractorii, crimele, „teroarea albă“ din timpul iernii și „canicula care face victime“ din timpul verii, îmi dau seama ce orori sau pur și simplu stupidități se revărsau zilnic în casa mea dintr-un ecran. Ca un făcut, și atacurile de panică cu care mă luptam la un moment dat s-au mai rărit de atunci. De multe ori nu sîntem conștienți de modul în care toate aceste informații vizuale amestecate ne umblă prin creier și ce pot ele să producă.

Totuși, tot făcînd zapping, am descoperit două posturi din afara realității la care mă uit uneori din amuzament, deși aș putea spune că mă relaxează. Unul dintre ele este Paprika TV, un post de gătit. N-am nici o treabă cu gătitul, nu vreau să învăț rețete pentru că sînt oricum un dezastru în bucătărie și nici nu mă uit „de poftă“, cum fac mulți. Însă mi se pare fascinant faptul că se poate întîmpla orice în lume, pot cădea Turnuri Gemene, se pot scufunda bărci cu refugiați, se pot bombarda orașe și pot începe noi războaie, în vreme ce pe acest post se toacă impasibil și constant ceapa, se tranșează carnea, se frămîntă cu spor aluatul și se toarnă cu grație glazura peste prăjitură. Un alt post unde, practic, răul din lume nu există se numește Fine Living Network. S-ar traduce prin „rețeaua unui trai bun“. Ce însemană, în viziunea lor, „o viață bună“? Să trăiești și să mănînci sănătos, să faci yoga, să călătorești, să joci golf, să cumperi și să renovezi case. Oare așa să fie? „Viața bună“ se rezumă numai la asta? Dincolo de caracterul „burghez“ al programelor, dincolo de imaginile perfecte ale acelui Occident la care am visat cu toții înainte de 1990, ce se întîmplă pe acest post mi se pare cu totul ireal, o ficțiune. De pildă, în emisiunea Vînătorii de case, cupluri realizate, fericite și zîmbitoare de americani (cu sau fără o droaie de copii) fac cu nonșalanță credite pînă la un milion de dolari (nu se explică niciodată ce sacrificii implică astfel de credite, dacă implică) ca să cumpere case în Caraibe, în Hawaii sau pur și simplu în surburbii rezidențiale ale marilor orașe. Este visul american în cea mai pură și colorată formă a lui, ca o bulă imensă de săpun. Copiii mor de foame în țările din Africa, mai cade bomba, încă un atentat terorist a avut loc în Orientul Mijlociu sau mult mai aproape de noi, în Europa, și ea (soția) intră în viitoarea ei casă, perfectă, și spune: „Nu-mi place parchetul!“, „Blaturile ar trebui schimbate și vreau electrocasnice din oțel inoxidabil!“, „Baia e prea mică!“ Iar tu, telespectatorul, uiți complet de lumea reală, te plimbi împreună cu ea prin casa aia, urci și cobori scările și vizitezi pe rînd cele patru dormitoare, iar la final îi dai dreptate: „Hm, frumoasă casa asta, dar baia e într-adevăr foarte mică!“ Accepți convenția pentru că, din cînd în cînd, ai nevoie de o astfel de „nișă“ în care să te strecori, ai nevoie să-ți imaginezi „o viața bună“ și așa, artificială, superficială, însă atît de confortabilă încît singurele tale probleme sînt parchetul care trebuie înlocuit și blaturile din bucătărie care nu corespund.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

romica tociu lacrimi 2 jpg
Romică Țociu, despre ,,războiul“ cu Alexandru Arșinel: „A fost o conjunctură nefavorabilă“
Fost angajat al Teatrului de Revistă Constantin Tănase, pe vremea când Alexandru Arșinel era director, Romică Țociu a trebuit să facă față momentului în care a fost dat afară din motive despre care presa scria la acea vreme că ar fi doar „invidie“ între actori.
meteo  frig foto pixabay
Vremea se schimbă radical. Frig pătrunzător după temperaturile tropicale, unde se anunță lapoviță și ninsoare
După căldura tropicală, vremea se schimbă radical. Temperaturile încep să scadă, iar ploile se vor extinde în mare parte din ţară. La munte va fi foarte frig și vor cădea precipitații mixte.
Prospecţiuni Niş Petrol la Cenad FOTO Ştefan Both
Percheziții DIICOT la Gazprom România. Adresele la care au descins mascații, în Timișoara și în București
Mai multe birouri ale NIS Petrol, filiala din România a Gazprom, sunt vizate de percheziții DIICOT. Anchetatorii au descins luni, 3 octombrie, la cinci adrese din Timișoara și la trei din București.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia