Oameni la plajă

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Obiectul iubit jpeg

Îl urmărim amuzați de mai bine de o jumătate de oră. Are în jur de 40, ușor grizonant pe la tîmple, aș zice că e instalator sau electrician sau chiar mecanic auto, oricum, un om care face ceva cu mîinile lui. A venit la plajă cu o sacoșă mare de plastic de la supermarket. În primele minute și-a căutat locul perfect pentru întins cearșaful. În cele din urmă, l-a găsit: la marginea umbrei unei umbrele din acelea care se închiriază cu două leva, în stînga și lîngă o doamnă singură, întinsă pe un prosop cu un Mickey Mouse, în dreapta. Însă doamnei singure nu i-a acordat vreo atenție specială și nu s-a așezat acolo intenționat. Pur și simplu căuta un loc bun. Mai în­tîi a delimitat un dreptunghi pe care să-și întindă cearșaful. Apoi, vreo zece minute a netezit nisipul cu piciorul încălțat în șlap. Și netezea, tot netezea… dar parcă nisipul încă mai avea mici dîmburi invizibile, șanțuri mărunte, inadmisibile. A mai netezit un pic și și-a scos cearșaful din pungă. L-a pus pe jos, îndreptîndu i cu precauție cele patru colțuri. Nu părea să aibă vreo cută. „Acum o să se dezbrace“ – mi-am zis. Întîi și-a scos tricoul, l a împăturit și l-a așezat cu grijă, discret, pe un colț al cearșafului. Apoi și-a scos șortul. „O să-l scuture de nisip“ – am zis, de data aceasta cu voce tare, apoi am izbucnit amîndoi în rîs. Și într-adevăr a început să-l scuture, și să-l scuture… pînă cînd ultimul fir de nisip netrebnic s a desprins de pe materialul sintetic. L-a pus, tot împăturit, lîngă tricou. Cu cei doi șlapi a fixat temeinic două colțuri ale cearșafului. La final, și-a admirat îndelung opera. Părea mulțumit pe deplin. După care, fără să privească în dreapta sau în stînga, doar înainte, s-a dus direct spre apă. În urma sa a rămas cearșaful întins impecabil, ca o mărturie de bună locuire a nisipului.

E aproape ora prînzului și soarele e ucigător. Ne-am adăpostit la Ginny, singurul beach bar cu muzică rock de pe mica și aglomerata plajă de la Sozopol. Rock-ul e vechi, de prin anii ’60-’80, Led Zep, Pink Floyd, primele albume Metallica, pe care le și uitasem. Stăm cocoțați pe scaune înalte de bar, sorbim din berea Zagorka, apoasă și vag amăruie (bulgarii n-au nici o treabă cu berea!), picioarele ne atîrnă chiar deasupra plajei. La douăzeci de centrimetri de tălpile noastre goale sînt capetele tunse scurt a două femei – mamă și fiică –, întinse regulamentar pe burtă, fiecare pe prosopul ei. Par că dorm, însă doar zac. S-au aciuiat aici, chiar în buza terasei, fiindcă e singurul loc unde umbra e pe gratis, nu costă două leva. Mama are peste 150 de kilograme, fiica un pic peste sută. Uitîndu-te la mamă, îți dai seama că și fiica va arăta la fel peste cîțiva ani. Nu-și vorbesc aproape deloc, doar își pasează sticla de apă fără să se privească și simți că există un soi de dușmănie între ele. Nu trebuie să fii bulgar sau să le înțelegi limba ca să-ți dai seama că aceasta vine dintr-o serie de frustrări și complexe comune care ies la iveală tocmai la plajă. Merg în apă pe rînd, ca și cum ar fi o obligație pe care o îndeplinesc cu conștiinciozitate. Fiecare dintre ele se ridică cu greutate de pe prosop, apoi își leagănă kilogramele care se revarsă, spre mare. Vacanța lor e un supliciu.

Privită de pe scaunele înalte de la Ginny, mica plajă încadrată de promontorii înalte pare populată de o colonie de foci care zac tolănite și se bucură de soare, din cînd în cînd își croiesc drum spre apă ca să înoate. Trupuri tinere sau cu carnea flască, suple sau îngroșate se îngrămădesc unele peste altele pe cei 500 de metri pătrați cu nisip. A merge la plajă ți se pare dintr o­dată că nu ține nici de evoluție, nici de civilizație, ci doar de niște instincte primare. Văzuți în ansamblu, oamenii de pe plajă îți par stereotipi și triști. Monotonia plajei e spartă doar de distracția cu „banana“. Din cauza valurilor mari, la fiecare tură se răstoarnă și-i vedem de la distanță pe oamenii care se agită în apă în jurul ei, încercînd fără succes să se urce înapoi pe barca gonflabilă. Se saltă unii pe alții și cînd, în sfîrșit, reușesc să revină pe poziții, „banana“ se răstoarnă din nou. Am senzația că cei care orchestrează toată distracția și tractează „banana“ o fac dinadins.

A trecut aproape o oră, vreo șase „banane“ s-au tot răsturnat, oamenii s-au întors de pe burtă pe spate, s-au uns cu alifii și au mîncat înghețată, cele două femei de la picioarele noastre au făcut cîteva drumuri spre apă, tot în dușmănie și fără să-și vorbească, cearșaful întins perfect e în continuare gol. S-o fi înecat posesorul lui? Nu, e imposibil, un salvamar bătrîn și slab ca un ogar fluieră cu înverșunarea unui polițist care vrea să dea amenzi orice om care ajunge dincolo de geamandură. Doamna singură de pe prosopul cu Mickey Mouse s-a plictisit să-l aștepte pe vecinul ei de cearșaf și a plecat la masă. În locul ei a răsărit un moș. Și-a aruncat șlapii neglijent, în nisip, s-a dezbrăcat în grabă și a rămas în chiloți gen tetra, de un alb îndoielnic. E bronzat pe parcă ar fi trecut peste el vreo 70 de veri pline de soare și nici o iarnă. Și e în formă. Se trîntește pe un prosop de hotel și împroașcă cu nisip cearșaful de alături. Mă gîndesc ce față va face grizonantul pedant cînd se va întoarce. Însă plecăm și noi, ni se face poftă de scoici. După masă, îl regăsim pe prietenul nostru în micul port. Stă liniștit pe o bancă și se uită la bărci. Și contemplă peisajul, și contemplă… După ora de baie, e ora de contemplație.

Iubesc marea din Bulgaria și de oriunde, ritmul vieții de aici, tot acest dolce far niente. Nu stau la plajă, fac cel mult o baie pe zi, cîteodată renunț la ea pentru că mi se par valurile prea mari, apa prea rece, alge prea multe. Sau pur și simplu mi-e lene. Însă tot acest timp irosit care cumva se scurge pe lîngă mine, prin mine și pe care îl cern și îl scutur ca pe nisipul de pe un cearșaf, dar și lumina aceea albă, apusurile și răcoroasele, promițătoarele începuturi de zi, îmi dau puterea să merg mai departe.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

usa hot apartament
O femeie din Alba Iulia s-a întors acasă după trei zile și a găsit un bărbat mutat în locuința ei
O femeie din Alba Iulia care s-a întors acasă după trei zile și a găsit un bărbat mutat în casa ei. Acesta intenționa să plece cu sume de bani și bijuterii din locuință.
Screenshot 2022 10 03 at 17 51 40 png
Intervenție antitero pe Aeroportul Iași. Avionul de Tel Aviv a revenit pe pistă din cauza unui pasager
Un avion care a decolat de pe Aeroportul Iași cu direcția Tel Aviv a revenit la sol, deoarece un pasager nu a ascultat indicațiile membrilor echipajului și a devenit recalcitrant, împreună cu alte două persoane.
poddddd jpg
Inspecție la podul suspendat de la Brăila. Grindeanu: „Insist să filmați graficul asumat de constructor”
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a făcut luni, 3 octombrie, o inspecție pe șantierul podului peste Dunăre. Constructorul i-a prezentat graficul lucrărilor și s-a angajat că obiectivul va fi gata în decembrie 2022.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia