Oameni la plajă

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Obiectul iubit jpeg

Îl urmărim amuzați de mai bine de o jumătate de oră. Are în jur de 40, ușor grizonant pe la tîmple, aș zice că e instalator sau electrician sau chiar mecanic auto, oricum, un om care face ceva cu mîinile lui. A venit la plajă cu o sacoșă mare de plastic de la supermarket. În primele minute și-a căutat locul perfect pentru întins cearșaful. În cele din urmă, l-a găsit: la marginea umbrei unei umbrele din acelea care se închiriază cu două leva, în stînga și lîngă o doamnă singură, întinsă pe un prosop cu un Mickey Mouse, în dreapta. Însă doamnei singure nu i-a acordat vreo atenție specială și nu s-a așezat acolo intenționat. Pur și simplu căuta un loc bun. Mai în­tîi a delimitat un dreptunghi pe care să-și întindă cearșaful. Apoi, vreo zece minute a netezit nisipul cu piciorul încălțat în șlap. Și netezea, tot netezea… dar parcă nisipul încă mai avea mici dîmburi invizibile, șanțuri mărunte, inadmisibile. A mai netezit un pic și și-a scos cearșaful din pungă. L-a pus pe jos, îndreptîndu i cu precauție cele patru colțuri. Nu părea să aibă vreo cută. „Acum o să se dezbrace“ – mi-am zis. Întîi și-a scos tricoul, l a împăturit și l-a așezat cu grijă, discret, pe un colț al cearșafului. Apoi și-a scos șortul. „O să-l scuture de nisip“ – am zis, de data aceasta cu voce tare, apoi am izbucnit amîndoi în rîs. Și într-adevăr a început să-l scuture, și să-l scuture… pînă cînd ultimul fir de nisip netrebnic s a desprins de pe materialul sintetic. L-a pus, tot împăturit, lîngă tricou. Cu cei doi șlapi a fixat temeinic două colțuri ale cearșafului. La final, și-a admirat îndelung opera. Părea mulțumit pe deplin. După care, fără să privească în dreapta sau în stînga, doar înainte, s-a dus direct spre apă. În urma sa a rămas cearșaful întins impecabil, ca o mărturie de bună locuire a nisipului.

E aproape ora prînzului și soarele e ucigător. Ne-am adăpostit la Ginny, singurul beach bar cu muzică rock de pe mica și aglomerata plajă de la Sozopol. Rock-ul e vechi, de prin anii ’60-’80, Led Zep, Pink Floyd, primele albume Metallica, pe care le și uitasem. Stăm cocoțați pe scaune înalte de bar, sorbim din berea Zagorka, apoasă și vag amăruie (bulgarii n-au nici o treabă cu berea!), picioarele ne atîrnă chiar deasupra plajei. La douăzeci de centrimetri de tălpile noastre goale sînt capetele tunse scurt a două femei – mamă și fiică –, întinse regulamentar pe burtă, fiecare pe prosopul ei. Par că dorm, însă doar zac. S-au aciuiat aici, chiar în buza terasei, fiindcă e singurul loc unde umbra e pe gratis, nu costă două leva. Mama are peste 150 de kilograme, fiica un pic peste sută. Uitîndu-te la mamă, îți dai seama că și fiica va arăta la fel peste cîțiva ani. Nu-și vorbesc aproape deloc, doar își pasează sticla de apă fără să se privească și simți că există un soi de dușmănie între ele. Nu trebuie să fii bulgar sau să le înțelegi limba ca să-ți dai seama că aceasta vine dintr-o serie de frustrări și complexe comune care ies la iveală tocmai la plajă. Merg în apă pe rînd, ca și cum ar fi o obligație pe care o îndeplinesc cu conștiinciozitate. Fiecare dintre ele se ridică cu greutate de pe prosop, apoi își leagănă kilogramele care se revarsă, spre mare. Vacanța lor e un supliciu.

Privită de pe scaunele înalte de la Ginny, mica plajă încadrată de promontorii înalte pare populată de o colonie de foci care zac tolănite și se bucură de soare, din cînd în cînd își croiesc drum spre apă ca să înoate. Trupuri tinere sau cu carnea flască, suple sau îngroșate se îngrămădesc unele peste altele pe cei 500 de metri pătrați cu nisip. A merge la plajă ți se pare dintr o­dată că nu ține nici de evoluție, nici de civilizație, ci doar de niște instincte primare. Văzuți în ansamblu, oamenii de pe plajă îți par stereotipi și triști. Monotonia plajei e spartă doar de distracția cu „banana“. Din cauza valurilor mari, la fiecare tură se răstoarnă și-i vedem de la distanță pe oamenii care se agită în apă în jurul ei, încercînd fără succes să se urce înapoi pe barca gonflabilă. Se saltă unii pe alții și cînd, în sfîrșit, reușesc să revină pe poziții, „banana“ se răstoarnă din nou. Am senzația că cei care orchestrează toată distracția și tractează „banana“ o fac dinadins.

A trecut aproape o oră, vreo șase „banane“ s-au tot răsturnat, oamenii s-au întors de pe burtă pe spate, s-au uns cu alifii și au mîncat înghețată, cele două femei de la picioarele noastre au făcut cîteva drumuri spre apă, tot în dușmănie și fără să-și vorbească, cearșaful întins perfect e în continuare gol. S-o fi înecat posesorul lui? Nu, e imposibil, un salvamar bătrîn și slab ca un ogar fluieră cu înverșunarea unui polițist care vrea să dea amenzi orice om care ajunge dincolo de geamandură. Doamna singură de pe prosopul cu Mickey Mouse s-a plictisit să-l aștepte pe vecinul ei de cearșaf și a plecat la masă. În locul ei a răsărit un moș. Și-a aruncat șlapii neglijent, în nisip, s-a dezbrăcat în grabă și a rămas în chiloți gen tetra, de un alb îndoielnic. E bronzat pe parcă ar fi trecut peste el vreo 70 de veri pline de soare și nici o iarnă. Și e în formă. Se trîntește pe un prosop de hotel și împroașcă cu nisip cearșaful de alături. Mă gîndesc ce față va face grizonantul pedant cînd se va întoarce. Însă plecăm și noi, ni se face poftă de scoici. După masă, îl regăsim pe prietenul nostru în micul port. Stă liniștit pe o bancă și se uită la bărci. Și contemplă peisajul, și contemplă… După ora de baie, e ora de contemplație.

Iubesc marea din Bulgaria și de oriunde, ritmul vieții de aici, tot acest dolce far niente. Nu stau la plajă, fac cel mult o baie pe zi, cîteodată renunț la ea pentru că mi se par valurile prea mari, apa prea rece, alge prea multe. Sau pur și simplu mi-e lene. Însă tot acest timp irosit care cumva se scurge pe lîngă mine, prin mine și pe care îl cern și îl scutur ca pe nisipul de pe un cearșaf, dar și lumina aceea albă, apusurile și răcoroasele, promițătoarele începuturi de zi, îmi dau puterea să merg mai departe.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.