Reforma ONU între probabil şi imposibil

Iulia MOTOC
Publicat în Dilema Veche nr. 86 din 8 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Orice naraţiune despre reforma ONU poate începe în acest fel: în septembrie 2005, liderii tuturor naţiunilor se vor întîlni la summit-ul de la New York pentru a revedea progresele făcute de la Declaraţia Mileniului adoptată cu cinci ani mai devreme. Propunerile de reformă sînt complexe, substanţiale şi procedurale, dar, ca de obicei, unul sau două dintre ele captează toată atenţia mediatică. Mai întîi reforma Consiliului de Securitate. Reluînd temeinic şi entuziast o timidă campanie de după sfîrşitul războiului rece, Brazilia, India, Germania şi Japonia - denumite în jargonul onusian "G4" - au propus lărgirea Consiliului de Securitate de la 15 la 25, 6 locuri permanente, dar fără drept de veto, şi 4 locuri nepermanente, care să se rotească din doi în doi ani. Lor li se opune o altă propunere venită de la Italia, Pakistan, Coreea de Sud, Canada, Argentina - grup cunoscut sub numele de "Uniţi pentru Consens" - care propun crearea a noi 10 locuri nepermanente eligibile pentru reînnoire, ceea ce le-ar da un statut semi-permanent. Şansele primei rezoluţii, deja periclitate de eventualitatea veto-ului SUA (care nu încurajează decît Japonia) şi al Chinei, au fost reduse substanţial după summit-ul Uniunii Africane de luna trecută. Invocînd inegalitatea structurală din Consiliul de Securitate, summit-ul a decis ca Africa să solicite 2 locuri cu drept de veto, ceea ce repune în cauză toate minuţioasele negocieri anterioare ale G4. Prezenţa a trei rezoluţii diferite pare a bloca orice propunere de reformă care are nevoie, pentru a fi adoptată, de votul a două treimi din Adunarea Generală. Apoi, ar fi necesar ca aceste state, inclusiv membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate, să ratifice modificările Cartei ONU. Poate Consiliul de Securitate să funcţioneze în formula de după al doilea război mondial? Poate adăuga noi membri în baza unei legitimităţi diferite de a celor cinci învingători de atunci, legitimitate ce ţine de puterea economică sau de reprezentativitate geografică/demografică? Este o discuţie complicată. "Puterea" internaţională din zilele noastre este poliformă, implicînd mult mai multe elemente decît simpla forţă militară, elemente care sînt astăzi invocate de G4 (Brazila, India, Germania şi Japonia au tot interesul să deschidă această discuţie). Dacă pare dificil să ţii în afara celor mai importante decizii internaţionale pe doi dintre cei mai importanţi contributori la bugetul ONU, pare la fel de dificil să înlocuieşti logica "concertului de naţiuni" care a determinat instituirea Consiliului de Securitate după al doilea război mondial cu o logică mixtă, care să implice clasica balanţă a puterilor. Cel mai criticat mecanism ONU este Comisia pentru drepturile omului, în special după ce Libia a ajuns la conducerea ei. Concepută iniţial ca un organism de experţi independenţi similar instituţiilor naţionale pentru protecţia drepturilor omului şi înlocuită apoi de state, Comisia este acuzată de lipsă de credibilitate şi "politizare" (cum ar putea fi altfel un organism compus din state?). Alegerea unor state-membre, cu o experienţă mai degrabă negativă în ce priveşte respectarea drepturilor omului, a determinat arbitrariul măsurilor adoptate de Comisie (şi acesta este sensul "politizării"). Am putea cita, în acest sens, lipsa unor măsuri efective în cazul abuzurilor din Iran, Zimbabwe, Irak sau Uganda. Ultima propunere a preşedintelui Adunării Generale vizează un alt număr de membri, între 30 şi 50, şi utilizarea mecanismului de peer-review, care vizează înlocuirea rezoluţiilor pe ţări cu un inventar al violărilor drepturilor omului în toate statele membre şi un statut superior pentru noul mecanism, denumit acum "Consiliul drepturilor omului". Divizări profunde afectează şi această propunere. De această dată, se regăseşte o situaţie comună pentru ONU de după sfîrşitul războiului rece: Nordului, care susţine modificarea Comisiei, i se opune Sudul, care doreşte mai degrabă un statu quo. După scandalul "Petrol pentru hrană", reforma Secretariatului ONU devine o necesitate. Există un acord ca această maşinărie complexă, care a trebuit să gireze ONU, transformat după sfîrşitul războiului rece dintr-o organizaţie internaţională interguvernamentală într-un sistem de guvernare, trebuie supusă unui strict control. Există un acord al statelor asupra principiilor, dar nu şi asupra măsurilor concrete. În situaţiile de postconflict, operaţiunile de menţinere a păcii au preluat şi atribuţii de "guvernare internaţională", în special în Kosovo, Bosnia şi Herţegovina şi Timorul de Est, mergînd de la competenţe electorale la cele pe vremuri strict suverane din domeniul judiciar. Ce arată necesitatea reformei? Recunoaşterea unui bilanţ mai degrabă negativ al Organizaţiei, după 60 de ani de înfiinţare? În opinia noastră, nu. ONU a reuşit să prevină şi să pună capăt multor conflicte internaţionale, deşi a avut şi eşecuri remarcabile, ca Ruanda sau Srebrenica. ONU a reuşit să recupereze în parte criza statelor-naţiune din Africa, unde se află în prezent mai mult de 70.000 de militari din trupe ale operaţiunilor de menţinere a păcii. Mai mult decît atît, ONU şi, în special instituţiile sale specializate în proprietatea intelectuală - sănătate, dezvoltare, drepturile omului - au pătruns în cotidian, în viaţa de zi cu zi a oricărui cetăţean al celor 191 de state membre. Se poate spune că esenţa multilateralismului se află în aplicarea normei şi nu a "excepţiei'', în sensul lui Carl Schmitt. Multe dintre aspectele mai puţin cunoscute ale reformei se referă la aceste domenii şi în special la dezvoltare. Fără îndoială, tema este puţin atrăgătoare pentru intelectualul român şi chiar est-european, puţin sensibil la aceste aspecte ale politicii contemporane. În mod substanţial, reforma ONU propune măsuri adecvate pentru combaterea terorismului, printre care şi adoptarea unei Convenţii internaţionale în acest sens, dar şi îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului (MDG). Dreptul la dezvoltare ocupă o parte importantă din preocuparea pentru reforma ONU şi ea vizează o mai bună interpretare a acestor valori de către instituţiile financiare şi ale comerţului internaţional. Acestea oscilează între polul necesităţii unei bune guvernări naţionale, cerinţa Nordului, şi cel al unei responsabilizări sociale corporative, revendicarea Sudului. Acestea arată încă o dată faptul că, după 60 de ani, reforma ONU este necesară, dar momentum-ul politic internaţional ales este unul puţin favorabil. Iulia Motoc este Senior Research Fellow la Yale School of Law.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.