Regimul artelor și munițiilor

„Speranța a fost mare, apoi filmul nostru a intrat în palmares și Leul de Aur a fost pentru mine, pentru noi toți, chiar neașteptat de-a dreptul.”

Aflați care-i povestea ceasului de aur al lui Mihai Eminescu sau ce spun notele din catalog înscrise de Ion Creangă.

Casa Muzeelor din Iași găzduiește Muzeul poezie(i).

Muzeul Național al Literaturii din Iași îi dedică o încăpere lui Emil Brumaru.

„Nu numai regiunea în care filmam era foarte periculoasă, dar sufeream și din cauza cenzurii din partea autorităților care nu doreau să fie filmate.”

„La începutul anilor ’90, oamenii erau prea preocupați de viața lor cotidiană ca s-o mai și descrie, literar.”

„Credibilitatea constă în mare parte în disponibilitatea celui din sală de a intra în convenția proiectată pe ecran.”

„Spre seară a avut loc întoarcerea prosoapelor la uscat / și a început fărîmițarea tuturor lucrurilor.”

Titlul tabloului, Elvira, este gîndit ca o anagramă a numelui dat de Duchamp „dublului“ său feminin, Rrose Sélavy.

„Instalațiile imersive (re)creează virtual realități alternative, a căror parte devenim și fizic, nu doar imaginar.”

El însuși și-a destinat posteritatea Bucureștiului. A făcut expres asta și a obligat-o și pe soția lui să se țină, treisprezece ani după el, de promisiune.

Nu e numai faptul că Enescu a murit singur. E chiar faptul că nu s-a rămas îndeajuns lîngă el nici după moarte, la camera de gardă a moștenirii lui.

Toată viaţa sa, Brod a editat şi a redactat manuscrisele neterminate ale lui Franz Kafka.

„Oratorul“ amintește de manechinele trase de sfori la bîlciuri, pentru a provoca rîsul spectatorilor.

„Curajul de a crea o formă și a o oferi către un nou proces de creație mi se pare fantastic.”

Sportivii, frustrați de orice relație dialogală, se manifestau excesiv, fiind reduși la o dificilă condiție monologală.

Un alt Enescu, unul păstrat, prezentat și destinat obscur, aruncă o umbră imensă asupra muzicii de care ar fi trebuit să ne bucurăm acum fără rest.

Lumea s-a schimbat, arta s-a schimbat.

„Ca producător, cred că trebuie să fii înțelept, iar ca monteur trebuie să ai răbdare și să încerci pe cît posibil să mulțumești regizorul.”

„Muzeele realizate de mine sînt, de fapt, niște datorii morale pe care m-am simțit obligat a le plăti.”

„Romanul românesc din stînga Prutului” este un proiect cultural, organizat de Asociația pentru cultură și arte Arbor, cu scopul de a promova cinci dintre cele mai importante romane basarabene ce lipsesc din biblioteca cititorului român.

„Romanul românesc din stînga Prutului” este un proiect cultural, organizat de Asociația pentru cultură și arte Arbor, cu scopul de a promova cinci dintre cele mai importante romane basarabene ce lipsesc din biblioteca cititorului român.

Oraşul labirint, a cărui „siluetă“ sugerează contururile creuzetului unei mitologii reinventate, este dominat de o figură legendară, Fantomas, primă „încarnare“ a miraculosului modern.

„Încerc în filmele pe care le fac să pun personajele într-o postură inconfortabilă.”

Conexiunile virtuale încep să devină mai importante decît viețile trăite în spațiile fizice.

la sfîrșitul zilei dai empty / ca atunci cînd ai supus / la arderea lentă de tot în grădină / caietele de matematică din liceu

Tehnic vorbind, știm rețeta, nu de strîns un line-up e vorba, ci de calitatea acestuia.

În anul 1961, Brauner scrie un text în care recunoaște în opera sa și în cea a lui Redon o lume a sensibilității unde poezia, viziunea și fantasticul domină.

Redactor-șef al Editurii ART vreme de aproape 15 ani, Laura Albulescu (3 martie 1977 – 8 iunie 2021) a fost, pur și simplu, cea mai harnică, mai îndrăzneață și mai creativă editoare a generației sale.

Am întrebat opt scriitori români contemporani ce a însemnat să scrie cărți pentru copii. Cum a fost această experiență și ce au descoperit despre ei și micii destinatari ai poveștilor lor?

Artistul independent e și producătorul, e și cel care scrie proiectul pentru diferite linii de finanțare, e și cel care face bugetul, decontul, e și cel care, împreună cu întreaga echipă, gîndește ulterior întregul proiect.

Concomitent cu expoziția consacrată perioadei „solare“ din opera lui René Magritte, are loc la Muzeul de Artă Modernă din Paris expoziția Victor Brauner. Je suis le rêve. Je suis l’inspiration (Victor Brauner. Eu sînt visul. Eu sînt inspirația), o amplă retrospectivă consacrată pictorului născut în România.

Farsa nevoii de imagine cu orice preț se transformă în tragedie într-un oraș care nu s-a împăcat încă cu cea mai rușinoasă pată din istoria sa.

Brook își amintește că, citind Război și pace, și-a dorit ca soție o Natașa pe care, accidental, a întîlnit-o la un bal și i-a cerut mîna. Viața imită arta.

„O cunoaștere a artelor și a istoriei este de mare ajutor atît în lucrul la filme, cît și în receptarea lor.”