Victor Brauner, Odilon Redon și lumea poeticului, a fantasticului și a viziunii

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
Victor Brauner, Odilon Redon și lumea poeticului, a fantasticului și a viziunii jpeg

Publicat în anul 1961 la editura José Corti din Paris, jurnalul lui Odilon Redon, unul dintre artiștii de seamă de la sfîrșitul veacului al XIX-lea, face parte dintre volumele bibliotecii lui Victor Brauner păstrate la Centrul Pompidou din Paris (Odilon Redon, Journal, 1867-1915. Notes sur la vie, l’art et les artistes). Admirator al operelor lui Odilon Redon, Joris-Karl Huysmans îi dedică un pasaj din romanul À rebours în anul 1884, atrăgînd atenția asupra operei grafice a pictorului, desenatorului și gravorului.

În anul 1961, Brauner scrie un text în care recunoaște în opera sa și în cea a lui Redon o lume a sensibilității unde poezia, viziunea și fantasticul domină. „Acesta este ODILON REDON care, în marea mea fraternitate a selecției valorilor esențiale și a puterii de identificare a unui climat moral în care trăiesc analogiile și similitudinile poetice, m-a deschis către fantasticul și viziunea întregii nostalgii, către acea lume  care este lumea sensibilității“ (Victor Brauner, Odilon Redon, tapuscris, anii 1961-1962, Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris).

Opera grafică a lui Odilon Redon  dezvăluie o „lume a inspirației“ care se manifestă deopotrivă în creația brauneriană. „Imaginația lui Victor Brauner este violent dezlănțuită“, scrie André Breton în prefața catalogului primei expoziții personale de la Paris a pictorului, în anul 1934, iar „aparițiile“ unor obiecte sau ale ființelor hibride asociate la întîmplare formează substanța care emană din inconștientul colectiv.

Obsesia ochiului autonom, prezentă în opera grafică a lui Odilon Redon, traversează opera lui Victor Brauner în anii 1930. În seria de litografii intitulată În vis (Dans le rêve) realizată de Redon în 1879, un ochi uriaș înconjurat de o mandorlă luminoasă, proiectat pe un fundal întunecat și flancat de coloanele unui templu antic, este „viziunea“ unui cuplu plasat în prim-planul compoziției, amintind de mitul Atlantidei (Vision, 1879). În 1930, Victor Brauner pictează Piatra filozofală (La Pierre philosophale), în care „primii oameni“ (Adam și Eva) sînt „martorii“ coborîrii din cerul întunecat a unui meteorit strălucitor împodobit cu inscripții magice. În tabloul Poarta (La Porte), realizat de Brauner în 1932, ochiul autonom, sau ochiul vizionar, așezat în prim-plan pe muchia unui zid, este chezășia etapelor evolutive ale istoriei omenirii prefigurate prin succesiunea unor construcții reprezentative: arca lui Noe, primele așezări ale culturilor arhaice, farul din Alexandria, templul grec, templul roman, fortificația medievală și palatul renascentist, urmate de schița neclară a unor construcții care aveau să le urmeze. În seria „tablourilor de călătorie“ (1937), același ochi este așezat într-o nișă în tabloul Adrianopole sau înlocuiește trunchiul unui personaj în Ultima călătorie (Le Dernier voyage). Asociat cu pietrele, pentru a-i sublinia perenitatea, „ochiul pineal“ (cel de-al treilea ochi) e înzestrat cu viață proprie.

Globul ocular este vehiculul aerian care poartă „nacela“, pe care este așezat capul Botezătorului, spre orizonturi infinite, în seria de litografii pe care Odilon Redon o dedică lui Edgar Allan Poe (Ochiul, ca un balon ciudat, se îndreaptă către orizonturi infinite, 1882). Același ochi este germenul care anunță ivirea unei posibile vegetații dintr-o lume mlăștinoasă în care apa și pămîntul, nedefinite, sînt cufundate în întuneric. „Mlaștina“ este deopotrivă hyle sau materia apoasă, „prima materie“ care apare din haosul întunecos, în scrierile ezoterice. Planșa reprezentînd o zeitate ancestrală este însoțită de acest text: „Oannès: Eu, cea dintîi conștiință a haosului, m-am ivit din adîncuri pentru a întări materia, pentru a orîndui formele“. Visul nocturn, coșmarul, viziunea și speranța salvatoare domină seria litografiilor în care din haosul primordial apar primele manifestări ale vieții. În seria litografiilor intitulată Originile (Les Origines), ființele hibride populează o lume stranie în care sînt asociate toate regnurile naturii. Figuri biblice și altele inspirate din mitologii de mult uitate sînt asociate cu visul nocturn și cu viziunea unor evenimente cosmice și terestre care ar fi putut avea loc în timpuri îndepărtate, ale căror „urme“ nu pot fi decît imaginate. Pegasus, calul înaripat, satiri, centauri, ciclopi și sirene, ființe embrionare, polipi, sciapozi și moluște sînt „apariții“, prefigurări ale îndoielilor lăuntrice, ale angoasei și ale sentimentului tragic de a fi în lume. Într-o altă serie de litografii, una dintre planșe poartă titlul „De ce n-ar exista o lume alcătuită din făpturi nevăzute, ciudate, fantastice, embrionare?“.

Lumea înfățișată de Redon în opera sa grafică este o lume întunecată, a tenebrelor, în care ființele imaginate sînt „apariții“ luminoase trecătoare, proiecții ale visului și ale inspirației creatoare. Visul și inspirația domină deopotrivă lumea spectrală din seria Licantropilor pe care Brauner o inițiază în 1938, o lume populată de ființe hibride, efialți, succube și incubi, himere și fantome învăluite în ceață, într-o atmosferă „nebuloasă“. Lumea clarului-obscur, în care întunericul este luminos și lumina este întunecoasă, e descrisă de Brauner într-un text poetic adresat lui André Breton. „Tablouri fără vreo referință exterioară în lumea realității“, ele sînt cele mai veridice documente ale „nebuloasei“ inspirației. „Și ceața mi-a spus atunci: EU SÎNT VISUL. EU SÎNT INSPIRAȚIA.“

p21 victor brauner forma mama autofecundndu se 1961 jpg jpeg

                                    Victor Brauner, Formă Mamă autofecundîndu-se, 1961

De-a lungul anilor, desene, acuarele și tablouri amintesc de opera grafică creată de Odilon Redon. Cîteva titluri de lucrări sînt identice cu cele ale litografiilor realizate de pictorul francez: Casă bîntuită (Maison hantée, 1947), Germinație (Germination, 1955) sau Apariție (Éclosion, 1958). Una dintre cele mai cunoscute litografii ale lui Redon, realizată în anul 1887, este Păianjenul surîzător (L’Araignée souriante) din seria intitulată Noaptea. „Păianjenul“, ale cărui trăsături umane sugerează ironia și tristețea, perversiunea și candoarea unei minuscule ființe, devine, prin supradimensionare, o apariție amenințătoare. Ochiul, ca un bizar balon, se îndreaptă către infinit este titlul unei litografii din anul 1882 în care „balonul“ este purtătorul unui cap cu aripi, al „sufletului înaripat“. În 1961, Brauner realizează o compoziție în tuș pe hîrtie intitulată Formă Mamă autofecundîndu-se (Forme Mère s’autofécondant). Surprinzătorul titlu trimite la mitul gnostic al „originilor lumii“ în care Sophia este un eon desprins din „cerul pur“ al pleromei. Într-una dintre variantele mitului gnostic, Sophia Prounikos, în lipsa unui „partener“, dă naștere de una singură unei lumi imperfecte, lumea de jos. Coborîtă din lumea imuabilă a pleromei, ea este o primă prefigurare a sufletului (psyché), Sufletul lumii (Ioan Petru Culianu, Arborele gnozei, Polirom, 2005). Purtînd o mască rituală care seamănă cu un șarpe înaripat, Forma Mamă autofecundîndu-se sugerează țesătura circulară a pînzei de păianjen, amintind de cunoscuta lucrare a pictorului-gravor. „Forma Mamă“ este matrix sau „matricea“ compozițiilor care îmbină stilizările caracteristice picturii brauneriene de la începutul anilor 1960 și fascinația pictorului pentru creațiile „primitivilor“ în care elementele Naturii, personificate, reprezintă adeseori ființe fabuloase sau personaje mitice. Tablourile sînt însoțite de scurte texte poetice care amintesc de titlurile date de Redon seriilor sale de planșe litografiate: „Și tabloul părea să spună: Sînt deopotrivă arborele vieții și axa lumii. Din baza mea fecundatoare, din substanța mea mithriacă se dezvoltă fructul devenirii. Eu sînt cele trei timpuri: întregul prezent, misterul trecutului, enigma viitorului“ – Victor Brauner, Baza și vîrful (La Base et le sommet), 1964.

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Foto (sus): Odilon Redon, Păianjenul surîzător, 1887

1038 15 cop2 jpg
Levitația electromagnetică în tesseract
Eul de scriitor ratat apreciază această fragmentare din care se alcătuiește întregul: „Nu cred în cărți, cred în pagini, în fraze, în rînduri“.
p 22 Katherine Pangonis jpg
Fenicienii, oamenii purpurii
În unele contexte, fenicianismul și renașterea interesului pentru trecutul fenician al Libanului nu reprezintă decît o reacție rasistă la panarabism.
1035 15 coperta jpg
Sculptînd în timp
Există însă şi o altă cale de unire a materialului cinematografic, în care esenţială este dezvăluirea logicii în ceea ce privește modul de a gîndi al oamenilor.
foto 1 back stages jpg
1033 15 Iulia Lumanare copy (5) jpg
„Ne vom opri mereu la ceea ce ne este familiar” – interviu cu actrița Iulia LUMÂNARE
„Timpul a fost comprimat, și asta este, poate, cel mai dificil aspect al scenariului, deci al poveștii.”
1033 23 Foto Iulian Popa jpg
„Scriu ce văd în jurul meu, ca și cum aș fi în mijlocul acțiunii, dar invizibil“ – interviu cu Iulian POPA
„Un chimist, un om cu educație științifică, dar care are o abordare total neștiințifică, bazată pe percepții senzoriale.”
p 23 Passivité courtoise, 1930 jpg
Victor Brauner – Sfîrșitul și începutul
Opera lui îl face să meargă înainte mai degrabă decît o face el.
1031 15 Strøksnes, Morten Photo Cathrine Strøm webp
image png
Hotarul nevăzut al pictorului – expoziție aniversară Mihail Gavril* –
Lucrările prezente în expoziția de la Palatul Parlamentului, Sala „Brâncuși”, au o tematică ce aparține zonei sacrului.
1028 15 charlotte higgins miturile grecesti jpg
Miturile grecești repovestire din perspectivă feminină
Acestea sînt cîteva dintre personajele care controlează multe dintre narațiunile incluse în această carte.
1027 15 ёGoodlife Photography jpeg
p 22   Expoziția Victor Brauner jpg
Culoarea Artei
„Important e ce se vede.” Da, toți știm asta. Dar dacă v-aș spune că la fel de important e ce nu se vede?
1026 15 Calin Pop cu Nicu Covaci2 jpg
Rock, opoziție și represiune – Phoenix & Celelalte Cuvinte –
Spre deosebire de Phoenix, Celelalte Cuvinte nu au luat vreodată în considerație fuga din România comunistă.
DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.