Eugen CIURTIN

Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.

La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

El însuși și-a destinat posteritatea Bucureștiului. A făcut expres asta și a obligat-o și pe soția lui să se țină, treisprezece ani după el, de promisiune.

Nu e numai faptul că Enescu a murit singur. E chiar faptul că nu s-a rămas îndeajuns lîngă el nici după moarte, la camera de gardă a moștenirii lui.

Un alt Enescu, unul păstrat, prezentat și destinat obscur, aruncă o umbră imensă asupra muzicii de care ar fi trebuit să ne bucurăm acum fără rest.

Dacă vreo formă de înțelepciune mai poate fi reliefată, sînt surprinse în această carte cîteva creste și crevase ale unei gîndiri teologice de mult apuse, dar care fusese un furnizor regal de înțelepciune. În preajma bine luminată a unor magiștri latini severi, înțelegi alături de autor că un alt nume perfect al înțelepciunii a fost, și în această parte de lume, smerenia, cu tot cu elocvențele ei căpătate ici și colo în dăruire.

Lenevosului zeu i se ridică pleoapele cu degetele. Nu ştim ce ar mai putea vedea. Nu ştim dacă mai vede. Aici, singurul necesar e un poet.

Aș putea descrie exemplarele afluente ale acelor îndrăgostiți care își scriau unul altuia, între rîndurile lui tipărite, alte rînduri, alți nori și alte oglinzi, pînă cînd s-au despărțit lăsînd în urmă, sau poate au murit numai, volumele lor nemăsurate, elastice și inutile.

Marx, Darwin, Brahms – de pildă. Nu i-ai parcurge nici azi ca pe nişte proaspăt raşi. Ar fi de nerecunoscut, ar părea facial expropriaţi, nişte resturi de efigie cărora li s-ar disjunge caracterul, iar privirii canonice i s-ar anula contragreutatea. Carter e totuşi un infim înfrînt: dintre contemporanii lui, istoria au scris-o bărboşii.

Enescu a fost probabil cel mai mobilizat soldat din istoria fronturilor acestei părți de lume. El, care era așteptat pretutindeni în lume, a cîntat pulverizînd ideea de onorariu în proaste săli de pripas, în spitale și corturi de campanie, în circumstanțe inomabile și în aer liber, plantînd Mozart și Bach în topografia lăutarilor.

M-am întîlnit prima oară cu dl Johnny Răducanu din pricina unui si bemol ratat din Concertul de Grieg. Eram la etajul întîi al unei anexe a conacului de la Tescani, la nouă dimineața, într-o vară de la sfîrșitul secolului trecut.

● Răzbunare împotriva tiranilor....

● Nicolaus Cusanus, Pacea între religii, prefaţă de Anca Manolescu, traducere din latină de Wilhelm Tauwinkl, note de Wilhelm Tauwinkl şi Anca Manolescu; Despre Dumnezeul ascuns,

Cu varii calibre şi intensităţi, asistăm de cîteva luni bune la o aglomerare de opinii asupra raporturilor dintre societate şi religie, iscate în jurul unui demers intens popularizat despre retragerea...