Barba, ascetica şi mistica

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Barba, ascetica şi mistica jpeg

Un bărbier versificator al epocii victoriene, William Carter, a livrat la bătrîneţe un op crîncen şi definitiv împotriva ideii de barbă: Rhythmical Essays on the Beard Question. Din consideraţii anatomice, fiziologice, igienice, estetice, economice, morale şi religioase (nu pridideşte în a spicui), autorul înfierează – cu o preferinţă pentru lamele de Sheffield – barba contemporanilor de la 1868, păgînismul şi sălbăticia ei, neajunsul de a fi neras. E conştient că se plasează net împotriva curentului: „at the present beard-growing period“, admite la un moment dat, plasînd sub hipsteri adîncimi istorice nebănuite. Dar tocmai asta îl justifică, îl mobilizează, îl aşterne virginal la scris. Dacă ar fi şi născut un gen al cinului său oricum locvace, ar fi fost asimilabil la fraţii frizeri predicatori. Iisus apare cu o frecvenţă anglicană neliniştitoare, tonul moralizator e electoral, e publicitar, năvăleşte. O mică, omniprezentă lamă de ras şi o sută de pagini de rime doctrinare: „Why conceal the fact in relating the case / That the non-shaving plan is a savage disgrace“. Te uluieşte. „No man, however poor, could have an excuse for wearing his beard, except in idleness, or groveling animal conceit“. Citeşti siderat. Auzi foarfece.

Totul îl conduce vajnic pe Carter la a crede că barba e un atavism, un vestigiu incongruent, o stavilă în civilizare, dacă nu direct în evoluţie (aici umblă în formă continuată la comparaţia cu gorilele). Transmite, în zeci de versuri boante, trepidaţia unei vechi frizerii britanice în care totul e mobilizat, instrumentul de tăiat progresist şi cozeria, cultura generală, pomada şi ziarele. Edificată, iluminată şi mîntuită prin bărbierit, umanităţii masculine i se recomandă lupta – prezumabil zilnică şi dusă pînă la ultimul fir – cu sălbăticirea feţei. (Ideea că un frizer britanic îşi tipăreşte victorian prozodiile acerbe pledează totuşi pentru liceele de meserii şi e prosper democratică. Măcar pe cît era, prin interbelicul bucureştean, audiţia noilor discuri ale lui Horowitz şi Menuhin acasă la Apostol Apostolide, un azi implauzibil ospătar de la Athénée Palace.)

Pe Carter, acest frizer semnalat la Manchester în St. Mary’s Street, îl poţi bănui aşadar că s-a apucat de scris ca să nu-şi piardă, ba chiar ca să şi lărgească clientela. Catehismul său rimat nu ţinteşte beneficii literare, briciul îi ajunge, ba chiar se atinge de portretul bărbos – cum de altfel nu fusese în prima tinereţe – al unui contemporan ceva mai cunoscut, un anume Alfred Tennyson. Altminteri, portretele masculine ale epocii abundă în bărbi semeţe, netunse cu anii, astîmpărate în dagherotipii de vîrsta avansată. Marx, Darwin, Brahms – de pildă. Nu i-ai parcurge nici azi ca pe nişte proaspăt raşi. Ar fi de nerecunoscut, ar părea facial expropriaţi, nişte resturi de efigie cărora li s-ar disjunge caracterul, iar privirii canonice i s-ar anula contragreutatea. Carter e totuşi un infim înfrînt: dintre contemporanii lui, istoria au scris-o bărboşii.

Şi au scris-o, cu o dominantă de civilizaţie protestantă, pe toate celelalte continente. De pildă, în India. Vorba lui Carter (mai puţin comparaţia): „You may speak truth feelingly, and write it by yards, / yet some will wear beards, like idle black­guards“. Şi bărbaţii se privesc în oglindă: chiar de acolo Carter îi privea cu un etalon de pilozitate puritan. E meritul pieziş al autorilor secundari şi terţiari că nu pot controla şi concepe tot ce totuşi afirmă. Curentele adînci ale infamiei neroade pe care o ilustrează el nu sînt la limită religioase în forma şi cu fondul pe care el, nătîng, şi le închipuia. Ce nu bănuia deloc el e că radicalitatea expresă a partidelor pro- şi anti-barbă exprima criterii arondate ascetic (şi ulterior mistic), în creştinism, ca şi în religiile pe care clienţii lui le vor descoperi în chiar acei ani. Barba ascetică (uncut & unkempt, scriau contemporanii) a fost asociată nu atît căilor religiei, cît ieşirii pe centura civilizaţiei. Înainte de orice estetică, stilistică, modă sau puseu, rigoarea superlativă în a concepe barba revenea unui instinct ascetic: fie îi este rezervată neorînduiala similară altor fiziologii, fie este ţinută sub celălalt control, al eliminării complete. Părul facial s-a putut astfel norma şi clericaliza. O parte din publicul lui Carter a ajuns în India: s-au îndeletnicit cu orice ţinea de yoga ambientală – doctrină, istorie, tradiţii literare –, mai puţin însă cu forma vie considerată epitom al repulsiei. E drept, la Benares, ca şi azi, yoghinii ordinelor ascetice extreme erau contraexemplul facial absolut. Cîteodată în religie – tonsura catolică e o divagaţie faţă de smulgerea părului în monahismul jain – nu e loc de frizerie.

Raţiunile pentru care se poartă sau nu barbă sînt infinite şi contradictorii. Totul şi orice poate, la o adică, concura: comandamente subtile ale epocii la fel de bine pe cît circumstanţe individuale strict private, frigul sau perechea, ritualuri milenare, mimetisme seculare, pariuri, blocaje, ticuri, năbădăi. Opţiuni marcat identitare şi procurînd la rîndul lor resurse de identitate (în fond, chiar şi cînd versurile l-ar îndruma, cine şi l-ar închipui pe un Fuego podidit monahal?), barba merituoasă şi bărbierirea meritorie negociază masculin civilizaţia. Şi sînt destule zilele cînd numai de vreun Carter nu ai chef. 

Eugen Ciurtin este istoric al religiilor.

Foto: M. Chivu

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.