Cîteva obiecţii

Publicat în Dilema Veche nr. 158 din 15 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu varii calibre şi intensităţi, asistăm de cîteva luni bune la o aglomerare de opinii asupra raporturilor dintre societate şi religie, iscate în jurul unui demers intens popularizat despre retragerea unor icoane ortodoxe dintr-o şcoală anume. Tematica a intersectat agende din cele mai diverse, un oarecare consens obţinîndu-se doar cu privire la miza temei, constant în creştere. Mulţi şi-au descoperit vocaţii timid misionare, concurente pînă la adversităţi tăioase: în orice caz, încă unul îţi poate spune cum, de fapt, stăm. Şi radicalizarea s-a obţinut repede: unii au văzut aici o dură campanie de abolire a religiosului, considerat nefast cel puţin în spaţiul public, în timp ce alţii au maximalizat şansele unei contraofensive nu mai puţin revanşarde. Pripa unor comentatori a înflăcărat subiectul, glosînd liber precum în jurul oricăror substantive generoase. Petiţia unui profesor de liceu a primit un lung răspuns de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pentru că terenul dezbaterii a fost instrumentat în aria discriminării, solfegiată tot mai universalist: în acest moment se vorbeşte despre simboluri religioase, în general, şi despre societate, în general. E coerent însă raţionamentul indefinit galopant la care asistăm? Petiţia pusese deja problema în termeni extrem de generali (uşor nebuloşi), şi nu a resimţit nici o disproporţie între petent, instanţe, contexte. Larg mediatizată, Hotărîrea 323 a CNCD afirmă că "în fapt, petentul sesisează CNCD asupra faptului că afişarea simbolurilor religioase pe pereţii unităţilor publice de învăţămînt Ťconstituie discriminare împotriva persoanelor agnostice sau de altă confesiune decît aceea căreia îi aparţin simbolurile religioase şi astfel se generează o atmosferă ostilă şi degradantă, afectînd dreptul la demnitatea personală al tuturor copiilor (şi implicit dreptul la educaţie) şi procesul de formare a personalităţii umane şi creative»" (instructiv e întregul document, accesibil lawww. cncd.org.ro/documente/hotarari/Hotararea323-2006.pdf). În fapt, am asistat la alimentarea difuză a unei glisări instantanee şi echivoce, de la sesizarea unui caz de discriminare, foarte bine precizat, către semnalarea unui context mai larg, iar de acolo la echivalarea acelui caz cu alte cazuri, cu toate cazurile (de şcoli cu icoane), cu orice caz posibil în genere. Reprezentat aici de şcoală, caracterul secular al statului e redescoperit şi aprofundat cu ingenuităţi aurorale. Propulsor a fost aici şi un anumit amatorism al ideii de discriminare, cel puţin al aceleia care intră în sarcina CNCD. Centralizarea opiniilor venite din societate e direcţionată spre un stat care împărtăşeşte, în învăţămînt chiar, direcţia cealaltă, a descentralizării. Cu siguranţă se întîmplă încă asta în probleme de ambient, unde şi şedinţele cu părinţii operează din plin cu tema discriminării. Întîmplător, Consiliul - care nu e totuşi o şedinţă permanentă cu părinţii din ţară - are prin statut o misiune cuplată deseori, în istoria modernităţilor, cu critica radicală a religiei: combate. Critica cu pricina s-a desăvîrşit în echivalarea marxistă şi comunistă dintre religii şi obscurantism, un eşantion de stupiditate în stare pură (şi, se pare, nu biodegradabil). Cum Consiliul combate, iar tema face parte din dezbaterea despre stat şi religie, lista sesizării s-a încărcat cît mai mult, în timp ce calea urmată e din ce în ce mai scurtă, cu promisiunea ei de irevocabil rapid. Statutul, abia astfel discutat, al respectivelor imagini reclamă o scurtă analiză de text: atmosfera e socotită nu doar ostilă, ci şi degradantă; chiar şi implicit, pe lîngă dreptul la demnitate e şi cel la educaţie (deşi acesta era chiar contextul, iată cum contextele se pot aglutina); în fine, nu se deformează numai personalităţi umane, ci şi, explicit, creativitatea (singura ei formă concretă fiind, în cazul dat, tocmai aceea a elevilor Liceului de Artă "Margareta Sterian", care au pictat icoanele). Detenta e asemănătoare cu aceea a unor fondatori. Ce "se generează", privit separat, pare într-adevăr strigător la cer: s-ar potrivi la o adică la fel de bine şi unei şcoli care ar afişa nu icoane, ci explicită pornografie. Oricum, ce altceva s-ar fi reclamat dacă un copil de o altă religie ar fi fost obligat să se şi închine? Cu voia sa singurul pe listă, la început cel puţin, dl Emil Moise a amestecat o platformă cu o petiţie, iar rezultatul, din nenumărate pricini, a fost considerat convingător. Nu cred că e. Rareori am asistat la tentative de inducţie drapate atît de deductiv. Pentru atare generalitate, un exemplu e la fel de inutil, la start, precum o listă de speţe. În jurul cazului, previzibilul opiniilor - aşa cum se întîmplă totuşi torenţial la noi - a produs flasce simetrii: nu întîlneşti persoane apte (nu neapărat doritoare) să apere justeţea suspendării icoanelor din şcoli şi care să asocieze şi un anumit regret fondat acestei măsuri, după cum nu întîlneşti campioni ai introducerii şi menţinerii icoanelor în şcoli, care să se preocupe elaborat şi de discriminări, şi de diferenţe. Ar fi, oricum, salutar ca dialogul dintre religii şi secularizări să acroşeze un atît de divers interes public. Întruneşte însă el, acum şi aici, condiţiile minime care l-ar putea configura mai durabil în acord cu registrele sale clasice, pentru a contribui optim la un prezent şi la un proiect de societate? Printre parametri clasici ai dezbaterii figurează, federator, şi un principiu de omogenitate teoretică şi coabitare socială: putem regăsi şi legifera, în aceeaşi societate, un teren comun în care valorile religioase şi seculare să nu producă dizarmonii şi în care să nu-şi conteste reciproc identitatea? Altminteri spus, în spaţiul public se pot evita sau reduce la un minim tolerabil, global şi punctual, acele valori care derivă din contestarea (asimilată ca fatalitate) a celorlalte? Şi cum s-ar metaboliza benefic secularizarea? Ca de obicei la noi, problema nu e ce am mai putea uita, ci tocmai ce am putea reţine, dincolo de fracturile istorice multiple care au marcat tocmai secularizarea în modernitatea românească. Şi atunci avertismentul prealabil e petiţionarul din Caragiale, care încurca "Regia monopolurilor" cu "pensiile". În locul unor răspunsuri concentrice, actul s-a soldat, de fapt, cu o recomandare, al cărei statut e incert. Se aşteaptă decizii, la nivel executiv central. Nu s-au înregistrat progrese notabile în discernerea "atmosferei ostile şi degradante". Cei care ar produce-o o pot produce totuşi şi fără implicarea unor icoane, aşa cum la Ortodoxie se pot în continuare raporta - şi la fel de divers - în interiorul unor pereţi goi. Autorităţile sînt în impas, între altele şi pentru că religia (creştin ortodoxă) e o "materie" (ba chiar una în curs de a deveni obligatorie), şi pentru că tot "materie" a devenit istoria religiilor, chiar dacă - e limpede - cei care o predau în licee nu au o pregătire adecvată. În cazul nostru, în schimb, apare senzaţia neplăcută că ar exista o singură soluţie, globală şi gordianică, a cărei legitimitate nu aparţine decît instanţelor maxime. Organele competente ale statului sînt deja interpretate ca perfect providenţiale şi deopotrivă militante, carenţa de militantism urmînd a le fi îndepărtată prin vitaminizarea cu petiţii. Deşi lezaţi ar fi agnosticii, care nu pot fi mai egali decît alţii în faţa CNCD, aceştia par a controla un concept al providenţei care scapă celor mai temerari teologi. Dar ar dori totodată să fie stipulat etatist prin planificare, chiar dacă statul se pronunţă cu privire la altceva cînd produce consecinţe referitoare la "atmosfere". De ce, de pildă, să implici emoţional şcolari din Gorj şi adolescenţi din Năsăud pentru că e discriminat un copil sau o mie, dintr-o şcoală, la Buzău? De ce să ignori într-atît contextul local şi microistoria recentă, pentru a-ţi pregăti un portret cu curtea de la Strasbourg? Nu discriminarea eventuală e contestabilă, ci geografia ei, încă din start. Nu e vorba nici de simboluri eventual violente, căci nu tauroctonia mithraică e afişată triumfalist la Dorohoi, şi nici la Babadag nu flutură răfuieli jihadiste. Acolo unde e vorba de militantismul unor atei, de ce să preia odraslele lor, constrîngător sau furtiv, vacanţele de Crăciun sau de Paşti? Îşi promit părinţii agnostici că nu vor discrimina "demnitatea personală" a micuţilor prin nici un Bau-bau şi alte onomatopee mitologizate la fel de creativ?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

alegeri romania pixabay png
Bugetul alegerilor prezidențiale 2024. Câți bani se cheltuiesc pentru cele doua tururi de scrutin
Alegerile prezidențiale din 2024 aduc cu ele nu doar o competiție politică intensă, ci și un cost semnificativ pentru România. Candidații pentru alegerile prezidențiale și parlamentare au cheltuit până în prezent 47 de milioane de lei pentru prezidențiale și 93 de milioane de lei pentru parlamentare
coltea jpg
Clădirea din România, construită în 1704, unde se află cel mai înalt turn din țară. A ars în 1739
Nenumărați români trec zilnic pe lângă această clădire din București, însă doar foarte puțini știu cât de importantă este, cu adevărat, pentru istoria orașului. Nu doar că este cel mai vechi spital din București, dar, cândva, adăpostea și cea mai înaltă clădire de la acea vreme.
Romania   Schengen Foto shutterstock 2345910601 jpg
Aderarea României la Schengen terestru: Întâlnire, vineri, între România, Austria şi Bulgaria
Miniştrii afacerilor interne din România, Bulgaria, Ungaria şi Austria se reunesc, vineri, la Budapesta, pentru discuţii informale legate de data la care ar urma să aibă loc intrarea României şi Bulgariei în Schengen terestru.
stampila de vot alegeri romania foto inquam photos
De ce acte avem nevoie pentru a vota la alegerile prezidențiale
Pe 24 noiembrie 2024, românii sunt chemați la urne. Important de reținut este că nu toate documentele de identitate sunt acceptate pentru a putea exercita dreptul de vot, așa cum este pașaportul simplu sau electronic.
revolutia Portocalie Ucraina, foto wikimedia jpg
22 noiembrie: Revoluția Portocalie din Ucraina. În 1963 a fost asasinat președintele american John F. Kennedy
La 22 noiembrie 2004, zeci de mii de manifestanți s-au adunat în Kiev, protestând împotriva rezultatului alegerilor prezidenţiale. Tot într-o zi de 22 noiembrie a murit singura fiică a lui Stalin, cea care a declanşat un scandat internaţional atunci când a cerut azil politic în SUA.
truck 2920533 1280 jpg
Este obligatoriu să faci asta dacă ești pe drum. În caz contrar, primești amendă până la 50.000 de lei
Începând cu 21 noiembrie 2024, regimul sancțiunilor aplicabile pentru nerespectarea obligațiilor de raportare în cadrul sistemului RO e-Transport a fost revizuit, astfel încât să reflecte mai bine gravitatea și frecvența abaterilor.
image png
Val de reacții la adresa Cristinei Șișcanu după ce a declarat că nu lasă familia să intervină între ea și Mădălin Ionescu: „Dar ce ți-au făcut? Sau îi atenționezi aici?”
Cristina Șișcanu a încins din nou spiritele pe internet, în urma unei postări pe care a făcut-o pe Facebook. Vedeta a povestit că atât ea, cât și Mădălin Ionescu, nu au permis niciodată altor persoane să intervină în relația lor, chiar dacă făceau parte din familie.
sectie votare jpg
Ghidul alegerilor de duminică, pentru viitorul preşedinte
Duminică are loc primul tur al alegerilor prezidenţiale din România. Secţiile de votare vor fi deschise între orele 7.00 – 21.00. Click! vă spune tot ce trebuie să ştiţi despre această zi. Dacă nici un candidat nu obţine în primul tur 50 la sută plus 1 din numărul voturilor valabil exprimate, are lo
lovituri Beirut/ FOTO:AFP
Aviaţia israeliană a bombardat intens sudul Beirutului. Lovituri și în estul Libanului, unde au murit 22 de oameni
Aviaţia israeliană a bombardat pe tot parcursul zilei de jou periferia de sud a capitalei libaneze Beirut, considerată un bastion al grupării Hezbollah, precum şi estul Libanului, unde 22 de persoane au fost ucise, potrivit autorităţilor libaneze.