Europa, vechi fragment de CV
Să recunoaştem: orice cititor ar avea de ce să fie mefient dacă, îndrumat către un florilegiu teoretic, e întîmpinat de fapt - încă de pe copertă - de întunericul sîngeros al unei nopţi de masacru. Cînd noaptea începe la 23 august 1572 şi, atribuită Sfîntului Bartolomeu, marchează evoluţia religioasă şi politică a Europei - faptul pare inevitabil. Dar cartea de faţă e antologia unor suite de replieri prin care conjunctura devine nu doar teoretizabilă, ci e chiar originea soluţiilor neconjuncturale. Tehnica aceasta e tipică: circumstanţele, oricît de oribile, discutabile sau parţiale, par pur şi simplu a se evapora, în timp ce toţi cei care intervin - admirabil debarasaţi, deşi unele dintre texte au fost, practic, scrise în condiţii de gherilă - ţintesc fără greş teoria, permanenţa, remediul fix, nicidecum tranşarea unor speţe de bestiar. O chimie nu tocmai la îndemînă - să recunoaştem - în incoerenta fabrică a resentimentului politic şi religios, a celui voit dur şi a celui crezut pur. Nu un act de tiranie, aşadar, databil şi detestabil în portretul său pasager, ci memoria lui. Iar mai tîrziu chiar prevenirea ipoteticei sale prezenţe. A-i reuni pe François Hotman, Théodore de B
