Oglindă, oglinjoară, cine-s independenții din țară?

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Oglindă, oglinjoară, cine s independenții din țară? jpeg

(Se dedică tuturor celor care încă mai speră că sustenabilitatea unui proiect înseamnă și un cadru reglementat și funcțional pentru un sector independent care supraviețuiește în salturi.)

Au fost numiți „șomeri”.

Au fost numiți „cei care preferă să nu muncească la program”.

Au fost numiți „cei care vor să se trezească tîrziu dimineața”.

Au fost întrebați dacă spațiile pe care le administrează „există cu adevărat”.

Independenții (artistele și artiștii, lucrătoarele și lucrătorii culturali) sînt, pentru multe autorități și decidenți politici, cei greu de numit și de reglementat. Lipsa unor reglementări legislative face ca statutul lor să fie permanent incert și să nască, de fiecare dată, inadecvări de înțelegere și de abordare.

Una dintre cele mai frecvente critici care li se fac independenților este: de ce vor finanțare de la stat dacă se numesc independenți? De ce invocă fonduri publice dacă se delimitează de structurile de stat? Din punctul meu de vedere, independent nu înseamnă lipsă de acces la fonduri de stat, care nu ar trebui alocate discreționar. Nu înseamnă „fă artă pe banii tăi”. Înseamnă libertate estetică și politică în ceea ce privește viziunea asupra unei teme abordate și asumarea acesteia într-un raport de multe ori conflictual, opozițional față de dominantele mainstream-ului. Înseamnă o relație critică, interogativă cu poziții care, tocmai pentru că sînt în acord cu discursul dominant, au nevoie să fie contestate. Independent nu înseamnă rupt de bugete alocate de primării sau de Ministerul Culturii. Înseamnă tocmai acces la aceste bugete ca să poți imagina social posibilități de confruntare cu ceea ce sistemul perpetuează și ca să poți structura contexte de producție noi. Contexte bazate pe raporturi mai puțin ierarhice, mai puțin piramidale, cu atribuții orizontale în echipa de creație. Într-un proiect independent, de cele mai multe ori, echipa de creație are funcții care le depășesc pe cele artistice. Creatorii și creatoarele nu sînt doar cei/cele care au o idee, un concept pe care o/îl prezintă unui producător capabil să le ia de pe umeri povara detaliilor administrative. Artistul independent e și producătorul, e și cel care scrie proiectul pentru diferite linii de finanțare, e și cel care face bugetul, decontul, e și cel care, împreună cu întreaga echipă, gîndește ulterior întregul proiect. El nu e niciodată doar artist. Singura lui posibilitate de existență e să muncească enorm pe toate aceste paliere interdependente în dinamica unei organizații non-profit. Și asta implică, de cele mai multe ori, o uzură psihică și afectivă enormă, un consum epuizant de energie și o adaptare sufocantă la surplusul de atribuții. Confuzia întreținută haotic – dacă ești independent, de ce vrei bani de la stat? – ține de însăși lipsa unei înțelegeri nuanțate și unei explorări în profunzime a rolului artei independente și a cadrelor ei de funcționare.

Mi se pare extrem de important să încercăm să depășim dihotomia stat-independent/privat. E perdantă de ambele părți. Miza nu e să ne luptăm unii cu alții pentru fonduri puține. Miza nu e să fim toți precari, ci să schimbăm, conceptual, paradigmatic, vizionar, strategia designului cultural existent, provocîndu-l nu doar să-și schimbe fațada și interiorul, ci mai ales să-și asume fațade noi, construcții colaborative bazate pe alte principii decît cele prezente. Adică să susținem împreună, pe de o parte, necesitatea alocării unor fonduri consistente atît pentru structuri de stat, cît și pentru entități independente, necesitatea reducerii decalajelor între bugetele alocate teatrelor de stat și teatrelor independente/private și, poate mai mult decît oricînd, necesitatea elaborării unor modele culturale de infrastructură comunitară, care să-și dezvolte propriile cadre de adaptare la nevoi locale. Tocmai de-asta e nevoie de o configurare regenerativă a domeniului de intervenție culturală, de o conștiință a rolului culturii ca mecanism catalizator de educație cu beneficii pe termen lung. Pentru acest tip de configurare este nevoie de eforturi concertate și de o recunoaștere a rolului pe care arta independentă l-a avut tocmai în direcția invocată, pentru a se putea menține activă în zonele unde este deja prezentă și pentru a putea imagina noi structuri de persistență. Pentru cei mai mulți artiști independenți a devenit epuizantă și dezarmantă încercarea continuă de a rezista. Tentația abandonului, cu toate traumele incluse, este din ce în ce mai apăsătoare și vine tocmai dintr-o dureroasă accentuare a neputinței de a continua la infinit într-un context lipsit de reglementare și strategii care să producă schimbare autentică. La un an și trei luni de la declanșarea crizei sanitare în România, sectorul independent stă mai rău ca niciodată: fonduri insuficiente, lipsa unei plase de siguranță, pericolul dispariției unor spații independente care țin în viață proiectele unui număr consistent de artiste și artiști aflate/aflați în imposibilitatea de a-și reprezenta creațiile. 2020 a fost anul în care starea sectorului independent a devenit dezastruoasă, în ciuda nenumăratelor întîlniri cu autorități care ignoră beneficiul substanțial al celor care fac, mai mult decît orice instituție subvenționată, proiecte artistice cu impact social, artă educațională, intervenție comunitară etc.

Într-o postare de acum o lună de pe Facebook, Raluca Iacob – manager cultural, inițiatoare a platformei „Susține cultura în educație” – analiza cu rigurozitate starea actuală a sectorului independent: „Tensiunile conceptuale ale «sectorului cultural independent», și-așa dificil de acomodat în mod coerent și imposibil de cuantificat în mod obiectiv, alături de precaritatea acestuia, au condus la o distorsionare care seamănă cu o veritabilă confiscare.

Ce vedem acum este o apropriere a unui termen care, istoric, are un anumit bagaj de semnificație activist, public și reformator într-un sens care reduce totul la o natură juridică: statutul de «privat» sau, în cazul persoanelor fizice, cel de «neangajați»“.

Artistele și artiștii din acest sector confiscat din multe direcții trăiesc, de fapt, „strălucirea provizorie” a charismei continuității, sub spectrul falimentului modelelor de finanțare și producție existente. Pe de o parte, fac tot ce le stă în putință să-și continue proiectele, iar pe de altă parte, scriu, paradoxal, istoria falimentării unor structuri de finanțare care și-au atins, evident, limitele. Nu poți dezvolta mult invocata sustenabilitate fără un context cultural care să genereze infrastructuri cu efecte pe termen lung. Singura modalitate de persistență culturală și construcție vizionară este crearea acestei infrastructuri (centre culturale, centre comunitare, biblioteci etc.) care să depășească un cadru de funcționare la limita eșecului. Ce avem în acest moment se bazează pe o abordare specifică proiectului pe termen scurt, în care organizațiile, asociațiile își consolidează experiența, dar nu reușesc să construiască un design cultural extins, un model transmisibil dincolo de supraviețuirea de la proiect la proiect. Independenții trăiesc în logica uzurii „colecțiilor de toamnă și de primăvară”, adică a deadline-urilor Administrației Fondului Cultural Național care, de ani de zile, reprezintă singura sursă de finanțare pentru un sector ținut în viață cu rămășițe, cu sume care nu pot genera o funcționare post-proiect și, mai ales, o funcționare care să nu se limiteze la activități cu durată fixă. Miza actuală este tocmai transgresarea limitelor proiectului, în favoarea unor practici culturale centrate pe infrastructuri cu efecte transformatoare dincolo de supraviețuirea imediată. Zona independentă este legată, invariabil, de această sufocantă supraviețuire care nu înseamnă altceva decît o aparentă evoluție. Ceea ce ani de zile a reprezentat un context cultural posibil – call-uri de proiecte în urma cărora asociațiile să se profesionalizeze – și-a atins în acest moment o limită de adecvare la schimbări relevante. Tot mai mulți/multe lucrători/lucrătoare culturale din sectorul cultural independent și-au dezvoltat abilități de scriere și implementare a proiectelor. Le lipsește însă un context cultural diversificat, în care să poată genera viziuni artistice și modele de cercetare și practică în care provizoratul să nu mai domine. Le lipsește, fundamentul, o infrastructură transformatoare cu rol de regenerare culturală.

Mihaela Michailov este dramaturg și co-fondatoare a Centrului de Teatru Educațional Replika.

Foto: wikimedia commons

957 15 Fanny Chartres jpg
CC jpg
A nu trăi (doar) din trecut
Muzica celor de la Soft Machine (numele e preluat de la romanul lui William Burroughs) s-a dorit de la început un fel de happening, utilizînd lumini psihedelice și folosind influențe diverse.
957 21 Ligia Ciornei foto din arhiva personala jpeg
„Generația de acum minimalizează schizofrenia perioadei comuniste” – interviu cu Ligia CIORNEI
„Am încercat să surprindem efervescența interioară a unei femei însărcinate care e obligată să ia o decizie din cauza circumstanțelor.”
956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.
955 15 Razvan Scurtu jpg
954 15 Jinte Deprez & Maarten Devoldere jpg
„Cîntecele de dragoste n-o să fie niciodată depășite” – interviu cu muzicianul Maarten DEVOLDERE
„Pentru mine, albumele cu cea mai mare însemnătate sînt despre dragoste și despărțiri.”
953 15 Gabriel Achim jpg
953 21 Banu2 jpg
Peter Brook, dispariția
El a ştiut întotdeauna cum să injecteze energie şi să însufleţească un public care a resimțit dorinţa regizorului de a-l erija în partener.
p 22 Monica Stan credit Lorand Vakarcs jpg jpg
„Cînd nu mai ai droguri, te hrănești cu afecțiunea celorlalți” – interviu cu Monica STAN
„Și relațiile de familie pot fi foarte toxice. Se creează relații codependente, toată lumea încearcă să extragă ceva de la celălalt, doar că aici nu sînt bani.”
p 23 credit P  Dalea jpg
Mai rău ca moartea
Datorită acțiunii de la Reșița, am observat cum opinia publică poate fi stîrnită printr-un demers artistic, asumîndu-și o postură interogativă sau reflexivă în raport cu lumea socială și dramele ei.
951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.