Bizanțul, o societate cultă și coerentă

Judith HERRIN
Publicat în Dilema Veche nr. 912 din 30 septembrie – 6 octombrie 2021
Bizanțul, o societate cultă și coerentă jpeg

În Bizanț știința de carte se bucura de multă prețuire. Școlile sătești și episcopale, preoții, călugării și învățătorii individuali puneau la dispoziție mijlocul de a învăța scrierea și citirea. Dar educația se făcea și la alt nivel, iar în capitală ajungea la cea mai înaltă ținută în instituțiile care pregăteau funcționari calificați pentru administrația civilă, armată și Biserică. Și cum pozițiile de frunte din toate sferele rămîneau deschise pentru orice cetățean care dovedea aptitudini, educația era privită ca un mijloc de mobilitate socială, o cheie a succesului în obținerea de slujbe înalte și evidențiere socială. Într-un circuit de potențare reciprocă, educația celor mici putea aduce o schimbare pozitivă pentru o întreagă familie, de care beneficiau toate rudele, care la rîndul lor investeau în instituții de educație și activități intelectuale ce consolidau și ridicau statutul celor cu școală de la Bizanț. Respectul și admirația bizantinilor pentru învățătură reprezintă o trăsătură definitorie a culturii imperiului.

Spre deosebire de Apus, unde educația superioară le era rezervată doar celor destinați carierei clericale, la Bizanț orice tînăr cu aptitudini putea să o urmeze. Dacă dialectul vorbit pe stradă, cu propriul vocabular și pronunție, funcționa ca mijloc de comunicare de zi cu zi, elina clasică – dialectul atic – domina învățămîntul superior, făcînd legătura dintre epopeile homerice și limba Bizanțului medieval. Erudiții bizantini foloseau limba greacă antică în scrieri și poate că o și vorbeau. În nordul Europei, colegii lor occidentali studiau latina ori greaca, foarte îndepărtate de limbile lor natale germanice, anglo-saxone ori romanice, evoluînd încet spre franceză, spaniolă și italiană. Deși îi studiau pe clasici – Cicero, Virgiliu și Ovidiu – cu o pasiune la fel de mare ca a bizantinilor față de elină, erau departe de același gen de continuitate. Doar chinezii i-au întrecut pe greci în susținerea celei mai îndelungate istorii lingvistice.

Sistemul de educație bizantin a fost și a rămas mereu clasic, bazat pe cele șapte arte liberale ale Antichității: trei subiecte literare (gramatica, retorica, logica), urmate de patru matematice (aritmetica, geometria, muzica și astronomia). Raționamentul filozofic inspira întregul plan de învățămînt, deși doar studenții avansați studiau textele lui Platon și Aristotel. Copiii începeau cu învățarea literelor și exersau scrierea alfabetului pe tăblițe de ceară sau de ardezie. Apoi treceau de la învățarea Fabulelor lui Esop la exerciții bazate pe Arta gramaticii de Dionysios Thrax (învățat din secolul al II-lea î.Hr.). Învățau pe dinafară poeme, și în primul rînd epopeile lui Homer. În medie memorau și înțelegeau treizeci de versuri pe zi, prin urmare înaintau cu greutate în masa de 15.000 de stihuri ale Iliadei. După poezie și gramatică, studentul adolescent era pregătit pentru retorică, studiul discursurilor și al modului de a alcătui vorbiri convingătoare, folosind scurte modele (progymnasmata) ale lui Aphthonios din Antiohia și culegeri de texte mai noi. Citeau discursurile lui Demostene și Libanius și exersau compunînd propriile lor cuvîntări pentru momente deosebite, cum ar fi căsătoriile imperiale. Tot acest trivium preceda studiul quadrivium-ului, incluzînd științele matematice și filozofia, care se desfășura în capitală.

Sub Constantin al V-lea, adică înainte de 775, s-a făcut o copie după Tabelele explicite ale lui Ptolemeu, instrumentul esențial pentru calculul mișcării soarelui, a lunii, a planetelor și, prin urmare, a eclipselor. La sfîrșitul secolului, curtea bizantină a angajat un astrolog care a folosit Tabelele pentru a întocmi horoscoape și a prezice tot soiul de evenimente. Aceeași tradiție științifică era mult apreciată la Bagdad, unde un călugăr creștin, Teofil, a servit drept astrolog principal al lui al-Mahdi (775-785), traducînd multe lucrări antice grecești în siriacă și arabă. Scrierile lui erau bine cunoscute și la Bizanț și probabil au stimulat un interes crescut în lucrări de astrologie pe care Biserica le considera în general nepotrivite. Refacerea textelor științifice la Bizanț este mai frapantă decît cultura literară care transpare limpede în Viețile mai multor patriarhi și sfinți din secolul al VIII-lea și al IX-lea, ca Tarasie (784-806), Nicefor (806-815) și Sf. Teodor, stareț al mănăstirii Studion (m. 826), care beneficiase de instrucție în metrica poetică clasică și compunea epigrame în stilul potrivit.

Dominația musulmană

Aceste iscusințe au fost păstrate și în mănăstirile palestiniene, sub dominația musulmană. În prima jumătate a secolului al VIII-lea, Sf. Ioan Damaschin și fratele său adoptat, Cosma, au fost excepțional de bine pregătiți în curriculum-ul clasic, inclusiv în matematică. Mar Saba, mănăstirea Sf. Sava de lîngă Ierusalim, avea o bibliotecă bogată, la care au contribuit o mulțime de erudiți și de copiști, pînă în perioada cruciadelor. Dar în anii 790, cînd musulmanii au devenit tot mai puțin îngăduitori, mulți învățați călugări palestinieni s-au mutat la Constantinopol. Unul dintre ei era Gheorghe, cunoscut ca Synkellos, deoarece servise ca synkellos (singhel, camarad de chilie) patriarhului Ierusalimului, care a sosit în capitală aducînd vasta sa Istorie care se ocupa de primele șase milenii, de la facerea lumii pînă la domnia lui Dioclețian. Tradiția de consemnare a întregii existențe omenești, folosind sistemul de datare de la cel dintîi an al lumii, anno mundi, se păstrase dincolo de granițele imperiului și adusese un nou impuls scrierii de istorie la Bizanț. Influența ei se vede limpede în Cronica atribuită lui Teofan Mărturisitorul, care a continuat opera lui Gheorghe Synkellos de la anno mundi 5777 (284-285 d.Hr.) pînă la 6305 (812-813 d.Hr.), probabil pe baza materialelor adunate de el. Și Patriarhul Nicefor a scris o mai scurtă Istorie narativă, care nu urmărește succesiunea an de an a evenimentelor, dar oferă o comparație interesantă cu aceea a lui Teofan pentru perioada 602-769 d.Hr.

Epistolele scrise de Sf. Teodor Studitul indică o preocupare paralelă de a consolida o formă retorică distinctă care urma să cunoască un viitor strălucit la Bizanț. Avînd grijă să protejeze anonimatul susținătorilor iconoduli, scrisorile din exil ale lui Teodor urmăreau un scop anume – să-i susțină pe adversarii iconoclasmului. Un învățător, rămas anonim, vorbea despre plăcerea lui de a cumpăra un exemplar din Sofocle și îi scria unui prieten solicitîndu-i să-i împrumute un text vechi, pe care dorea să-l copieze. Numeroși erudiți sau discipolii lor organizau colectarea scrisorilor, poate ținînd seama mai degrabă de stil decît de conținut. Predominau diverse aspecte ale vieții bizantine, cum ar fi dieta, clima, prietenia (deosebit de marcată în cazul scriitorilor aflați la distanță de capitală), ori sistemele de patronaj, exprimarea compasiunii în caz de îmbolnăvire sau deces și felicitări cu prilejul căsătoriei sau al nașterii unui copil. Faptul că la Bizanț s-au păstrat atît de multe colecții epistolare reflectă o practică răspîndită în rîndul intelectualilor, clerici sau laici, care excelau în această metodă literară de comunicare.

În secolul al IX-lea, un progres tehnic a stimulat mai multă strădanie literară: dezvoltarea scrierii legate (cu minuscule), la a cărei origine poate să se fi aflat cancelaria imperială. Aproximativ în aceeași perioadă s-a petrecut și o îmbunătățire comparabilă a scrierii în latină, ceea ce ne lasă să ghicim că scrierea în majuscule a ajuns să fie considerată greoaie și lentă de copiștii din ambele culturi. La Bizanț, schimbarea a fost însoțită de trecerea de la suluri de papirus la pergament, material mai durabil. În același timp, copiștii nu numai că au adoptat noul stil de scris, mai rapid, ci au introdus și schimbări de editare, cum ar fi capetele de capitol, punctuația și notele de pe marginea textului. Astfel, s-a salvat pentru posteritate în proporție semnificativă învățătura greacă antică, printre altele lucrarea lui Arhimede Despre corpurile plutitoare, recent descoperită pe un pergament care fusese curățat în vederea copierii unei cărți de rugăciuni, în secolul al XIII-lea.

Învățăturile din domeniul matematicii și al științelor sistematizate ca texte de Euclid și Ptolemeu au fost copiate de pe papirus pe pergament. În acest proces, au existat două personaje-cheie, Ioan Grămăticul, mai tîrziu patriarh iconoclast, și Leon, zis Matematicianul și Filozoful, care au compus și epigrame în stil clasic. Sub împăratul Teofil (829-842), Ioan a fost trimis de două ori în misiune diplomatică la arabi, de unde s-a întors cu știri despre lucrările științifice întreprinse de ei. Din cîte se pare, faima lui Leon s-a răspîndit pînă în califatul Abbasid din Bagdad, unde a fost dus ca prizonier unul dintre studenții săi. Aflînd de la acest student că un expert bizantin putea demonstra teoremele lui Euclid, califul, se spune, ar fi cerut să beneficieze de serviciile lui. Dar Teofil a refuzat să-l lase pe Leon să plece și l-a folosit ca profesor în capitală, unde a comandat cópii după multe texte științifice și literare antice grecești. În 863, cînd Bardas, cumnatul lui Teofil, a înființat școli noi de învățămînt superior, Leon a fost numit „mai-mare peste filozofi“ și, împreună cu o echipă de patru asistenți, a predat toate aspectele cuprinse în quadrivium-ul matematic.

Deși povestea despre studentul lui Leon pare imaginară, ea reflectă preocupări intens intelectuale atît la Bagdad, cît și la Bizanț. Sub califii Abbasizi din secolul al IX-lea, al-Ma’mun, al-Mu’tasim și al-Mutawakkil, învățații de la curte erau cuprinși într-o „Casă a Înțelepciunii“, iar în observatoarele construite de al-Ma’mun, astronomii arabi au făcut observații și mai precise decît cele ale lui Ptolemeu. În acest mediu stimulator, al-Khwarizmi (cca 790 – cca 850) a dezvoltat un nou domeniu al matematicii – algebra –, cea dintîi soluție sistematică a ecuațiilor liniare și de gradul al doilea; s-a folosit de cifre indiene/arabe, de conceptul de zero și de separatorul zecimal, și a scris despre geografie, astronomie și astrologie. Aceste progrese au fost stimulate de traducerea în arabă a vechilor lucrări științifice din greacă și siriacă. Din cele treisprezece cărți de teoreme ale lui Diophantos (matematician din Alexandria secolului al III-lea d.Hr.), zece s-au păstrat în arabă, șase în greacă și trei s-au pierdut, sugerînd că, la începutul secolului al IX-lea, învățații musulmani au tradus cea mai completă versiune cunoscută atunci.

Schimburile culturale dintre Constantinopol și Bagdad au mers în ambele direcții, însă învățătura științifică s-a propagat mai repede și mai departe în lumea islamică. În secolele următoare, textele arabe au fost traduse în greacă, moștenirea îmbogățită a lumii antice parcurgînd astfel un cerc complet.

(fragment din volumul Miracolul Bizanțului, traducere de Mihai Moroiu, în curs de apariție la Editura Baroque Books & Arts)

Judith Herrin (n. 1942) este arheolog, cercetătoare și scriitoare britanică, a predat studii bizantine la Kingʼs College din Londra.

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.