„Modul în care ne interpretăm trecutul spune ceva despre cum ne vedem astăzi“ - interviu cu Ingo SCHULZE

Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
„Modul în care ne interpretăm trecutul spune ceva despre cum ne vedem astăzi“   interviu cu Ingo SCHULZE jpeg

E una dintre figurile cele mai cunoscute ale scenei literare din Germania. Un scriitor sensibil care tratează cu umor și uneori cu duioșie trecutul recent. În romanul Peter Holtz. Viața lui fericită povestită de el însuși vorbește despre începutul anilor ’90, despre tranziția către democrație și economia de piață în landurile fostei RDG: anii aceia demenți trăiți de un personaj atins de  demență.

Domnule Ingo Schulze, cum ați trăit, de fapt, căderea Zidului Berlinului?

De fapt, am ratat acest episod al căderii Zidului. În zilele alea foarte agitate, asta a fost una dintre puținele seri în care m-am culcat devreme. Cînd m-am trezit, a doua zi, Zidul căzuse. A fost un eveniment important, desigur, dar a fost un eveniment important printre multe altele. După mine, ziua de 9 septembrie, cînd a apărut Noul Forum, e un eveniment cel puțin la fel de important ca prăbușirea Zidului. Și 9 octombrie e o dată importantă. Atunci a avut loc la Leipzig o manifestație la care au participat 70.000 de oameni – și s-a încheiat fără violență. Acesta a fost, de fapt, începutul revoluției pașnice din RDG. În acest sens, 9 noiembrie este un eveniment important, dar nu ar trebui să crezi că totul avea să se întîmple. Era, de fapt, despre reformele din RDG care s-au petrecut ca o consecință a celorlalte pomenite aici – dar asta nu înseamnă că era de la sine înțeles. În fine, în toată această revoluție a fost vorba despre reforme, dar și, mai ales, despre putere. Căderea Zidului Berlinului este, de departe, cel mai spectaculos dintre episoadele acestei revoluții. Avem nenumărate imagini cu căderea Zidului Berlinului și doar cu greu găsești cîte o poză de la Masa Rotundă, din Polonia. Mie, unuia, mi se pare foarte interesant cum o epocă începută, atunci, odată cu căderea Berlinului se încheie, acum, cu prăbușirea orașului Kabul.

Care erau speranțele dvs. atunci, odată cu prăbușirea Zidului care separa cele două Germanii?

Speranța mea la acea vreme era o RDG democratizată. Adică o țară socialistă, dar care să respecte socialismul și promisiunile socialismului inclusiv în sens democratic. La vremea aceea mi se părea inevitabil acest parcurs: că urma să construim o social-democrație autentică, un stat în care companiile aparțin, de fapt, celor care lucrează acolo, că oamenii vor obține controlul asupra mijloacelor de producție. Și că granițele vor exista în continuare, dar vor rămîne deschise. Și că, desigur, libertatea de exprimare va fi respectată, că fiecare va putea citi și scrie ce-și dorește, la fel ca în orice social-democrație autentică, așa cum mi-o închipuiam eu, atunci.

Dar la ce se putea aștepta un tînăr născut în RDG? La ce visau tinerii cînd auzeau cuvinte precum „democrație“, „libertate“, „economie de piață“ etc.?

Ciudat e că n-am prea avut timp să visăm. Viața cotidiană bate visele. Totul s-a schimbat mult mai repede decît ne-am închipuit. În același timp ne-am dat seama și cît de greu e să miști ceva. Stăteam toată ziua cu prietenii și întorceam știrile pe toate părțile. Ce facem acum? De unde ar trebui început? De ce lucrurile se întîmplă așa și nu altfel. Hai să înființăm o gazetă! Hai să înființăm un partid! Era foarte epuizant. Privind retrospectiv, trăiam în utopie. Și, cumva, am încercat să readuc acest amestec de visare și neputință pe care l-am trăit atunci și în Peter Holtz... Personajul meu e o figură picarescă, un tip care mereu e în contradicție cu realitatea. Dar care, în zilele, săptămînile, lunile alea tumultuoase poate trece drept un om absolut normal.

Credeți că literatura despre tranziție e o oglindă fidelă a realității de atunci, din anii ’90?

Poate părea ciudat, dar de fapt sînt foarte puține cărți care descriu această tranziție. Mulți autori descriu sfîrșitul RDG, adică se referă la evenimentele din toamna anului 1989. Și există, de asemenea, o serie de cărți care descriu noua eră. Dar tranziția propriu-zisă e o temă literară destul de rar întîlnită. E de înțeles. Atunci, la începutul anilor ’90, oamenii erau prea preocupați de viața lor cotidiană ca s-o mai și descrie, literar. Probabil că de-abia acum se poate scrie cu detașare despre perioada tranziției. Azi, totul e cumva mai clar, azi ne putem da seama cît de naivi am fost și unde am greșit.

ph jpg jpeg

De unde vine acest Peter Holtz? E o tipologie comună pentru anii ’90 în fosta RDG?

Nici eu nu știu exact de unde l-am scos. Vine din sentimentul acela că vrei să mai adaugi ceva esențial, că vrei să mai pui niște întrebări chiar și cînd totul pare de la sine înțeles. În acest sens, cred că Peter Holtz e tot mai actual.

Dar, ca autor, cum îl vedeți? E un personaj comic sau tragic?

Nu cred că trebuie făcută această distincție. Nu cred că trebuie să separăm abrupt comedia de tragedie și naivitatea de clarviziune. Peter Holtz e genul de om pe care vrei să-l iubești din tot sufletul și-n același timp îți vine să-i tragi un șut în fund de să-l trimiți pe Lună. E un om care trăiește cu niște idei simplissime și e plin de prejudecăți. Și care se confruntă cu oamenii din jurul lui. Din acest contrast se ivește dimensiunea sa comică. Și cea tragică, deopotrivă. Conflictele care apar se întîmplă tocmai pentru că Peter Holtz vede viața în termeni atît de simpli. Dar uite că, în confruntarea cu cei din jur, pune întrebări fundamentale. El e comic tocmai pentru că n-are simțul umorului. Îți vine să rîzi de el pentru că ia totul de bun, ia fiecare cuvințel fix drept ceea ce semnifică, nu distinge nuanțe și e mereu inadaptat. Nu poate înțelege economia de piață pentru că nu înțelege rostul banilor.

Cum a fost primită cartea în Germania?

A fost receptată foarte diferit. Nu mă mir. Am avut cititori euforici, dar și cititori furioși. Totul depinde de experiențele celor care mă citesc. Ce mi s-a părut interesant e că reacțiile nu au neapărat legătură cu proveniența cititorilor. Nu a contat dacă erau din Est sau din Vest. Am avut recenzii foarte bune din partea unor cititori din Vest și reacții vexate din Est. Și invers. 

La cum arată, azi, scena politică din Germania, în ce partid ar intra personajul dvs. Peter Holtz?

Partea haioasă e că se alătură Uniunii Creștin-Democrate, pe care ar vrea să o redenumească Uniunea Creștin-Democraților Comuniști. Nu știu în ce partid s-ar putea înscrie, astăzi. În orice caz, tipul se schimbă de la începutul anilor ’90, începe să înțeleagă capitalismul și chiar să creadă în el. Sau măcar în ideea că, dacă oamenilor de afaceri le merge bine, o să meargă bine la toată lumea. În acest sens, s-ar putea să existe ceva compatibilități cu liberal-democrații de astăzi. Dar Peter Holtz nu cred că este dorit, nicăieri.

Și ce ar crede despre criza de astăzi, despre COVID-19 și despre vaccinuri?

Este greu de spus. Cred că ar reacționa extrem de pe poziții extreme. Ar putea fi un radical al mișcărilor Zero COVID și un antivaccinist convins. La fel cum ar putea deveni și un foarte vocal susținător al măsurilor sanitare și al vaccinării.

Credeți că scriitorii au misiunea de a vorbi despre trecut?

Nu e neapărat o misiune. Și nu, nu de asta scriu, pentru că simt că am această misiune, să vorbesc despre trecut. Dar sigur că îmi pun uneori problema asta: cine scrie istoria? Și oare istoria nu e alcătuită din povești? Există întotdeauna o luptă pentru interpretarea trecutului. Iar aspectul interesant este că modul în care privești trecutul poate oferi niște indicii despre cum va arăta viitorul. Adică modul în care ne interpretăm trecutul spune ceva despre cum ne vedem astăzi și cum ne-am dori să fim. În ce tradiție ne plasăm? Cum? Unde vrem să mergem? Etc.

Și ce poate face un scriitor din ceea ce un istoric nu poate face?

Un scriitor nu este cineva care să generalizeze. Și tocmai de aceea poate face mai mult decît un istoric. Scriitorul poate fi foarte concret și poate, ba chiar trebuie, să inventeze. Un istoric nu are voie să inventeze, trebuie să urmărească numai sursele. E drept că și istoricii trebuie să fie mari povestitori, dar nu pot inventa nimic sau trebuie să facă cunoscut acest lucru atunci cînd inventează ceva. Un scriitor se poate baza în totalitate pe propria sa experiență sau imaginație. El trebuie doar să verifice dacă propria sa experiență se ține în lume reală.

Romanul Peter Holtz. Viața lui fericită povestită de el însuși a apărut în traducerea lui Victor Scoradeț la Editura EuroPress.

interviu realizat de Matei MARTIN

Credit foto Ingo Schulze: Gaby Gerster

945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.
Anul cinematografic 2021 – anchetă jpeg
Anul cinematografic 2021 – anchetă
Șase critici de film și o întrebare: „Cu ce rămînem din anul cinematografic care a trecut?”.
Anul teatral 2021 – o anchetă jpeg
Anul teatral 2021 – o anchetă
Teatrele au fost nevoite să-și reinventeze repertoriul, să găsească mereu alte formule pentru a rămîne aproape de spectatori.
„Filmul de animație e la granița dintre film și arte plastice” – interviu cu Ioana NICOARĂ jpeg
„Filmul de animație e la granița dintre film și arte plastice” – interviu cu Ioana NICOARĂ
„Sînt un cititor vizual, produc imediat imagini în minte atunci cînd citesc un text care îmi place.”
Victor Brauner – Sub semnul lui Saturn  Premoniția, războiul și „obiectele protectoare“ jpeg
Victor Brauner – Sub semnul lui Saturn. Premoniția, războiul și „obiectele protectoare“
În lucrările în care poezia întîlnește tradiția ezoterică domină recursul la vechi tradiții din cultura iudaică, la mituri, legende și tratate de magie medievală.
Evenimentul Anselm Kiefer: Pentru Celan jpeg
Evenimentul Anselm Kiefer: Pentru Celan
Între pînzele gigantice, distanțele sînt de asemenea enorme și, de aceea, senzația inițială e una de confruntare cu o experiență unică.
Despre pasiunea cititului – Franco MORETTI în dialog cu Alessandro BARICCO jpeg
Despre pasiunea cititului – Franco MORETTI în dialog cu Alessandro BARICCO
„Am citit odată o definiție foarte elegantă a plăcerii de a citi: o pasiune calmă.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.