„Cînd «intelectualizezi» pierzi din spontaneitate” – interviu cu actrița Anamaria VARTOLOMEI

Publicat în Dilema Veche nr. 918 din 11 – 17 noiembrie 2021
„Cînd «intelectualizezi» pierzi din spontaneitate” – interviu cu actrița Anamaria VARTOLOMEI jpeg

La 6 ani a plecat din Bacău spre Paris, la părinții ei. La 10 ani a debutat în filmul La petite princesse al Evei Ionesco, unde a jucat alături de Isabelle Huppert. Cu acest prim rol a fost nominalizată la premiul „Lumière” pentru cea mai promițătoare actriță. A urmat cursuri de artă dramatică în timp ce a continuat să interpreteze personaje diferite pentru cinema. Filmul L’Événement, unde are rolul principal feminin, este regizat de Audrey Diwan și a primit anul acesta „Leul de Aur” la Veneția. Am cunoscut-o la București la un spectaculos exercițiu de actorie derulat în cadrul „Managing Talents” și inclus în festivalul „Les Films de Cannes à Bucarest”. Anamaria Vartolomei a povestit cu șarm și modestie netrucată despre film și proiectele ei.

V-ați născut într-un sat de lîngă Bacău și ați plecat din țară cînd aveați 6 ani, în 2005. Aveți amintiri în acea perioadă?

Așa este, eram deja la grădiniță în România, unde fusesem crescută de bunici, iar cînd am ajuns în Franța am intrat direct în clasa pregătitoare, unde am continuat și cu bacalaureatul. Eram foarte mică, nu am amintiri de atunci, șocul cultural a fost foarte mare. Nu vorbeam limba și mi-a fost greu, a fost o noutate mare, iar Franța a fost prima țară pe care am vizitat-o și în care m-am și stabilit...

Cînd plecaseră părinții în Franța?

Cînd eu aveam 2 ani. Mama era infirmieră, tata lucra ca manager într-o agenție de turism, dar voiau ceva al lor și au plecat în Franța, la Paris, și cînd au considerat că mă pot aduce, am venit la ei. Pînă atunci am trăit cu bunicii, nu se punea problema că aș putea călători...

La 10 ani ați debutat în filmul L’Événement regizat de Eva Ionesco, unde ați avut-o ca parteneră pe Isabelle Huppert. Cum a fost prima experiență pe un platou de filmare?

Am amintiri foarte frumoase, a fost primul meu rol și primul contact cu o cameră  de filmat și m-am simțit foarte protejată și respectată, dar mă și pregătisem pentru rol cu Eva (Ionesco, n.r.) două luni înainte  de turnaj. Nu știam la acea vreme cine e Isabelle Huppert, ce actriță imensă am în fața mea, dar ea are ceva magnetic, impresionant, aș spune chiar spectral.

A venit și ea la București, tot în cadrul Les Films de Cannes, în 2010...

Da? Genial! E o profesionistă și o persoană extrem de riguroasă, de precisă, avea ceva foarte profund cînd îmi vorbea.

Între Ma petite princesse  și L’Événement ați jucat în mai multe filme și v-ați terminat și studiile de actorie. Așa a fost?

Am luat bacalaureatul și, de dragul mamei, m-am înscris la o facultate de teatru la Sorbona, dar nu am urmat cursurile și, în plus, mă și simțeam vinovată de parcă aș fi luat locul altcuiva.

De ce?

Pentru că nu mă interesa de fapt teoria, nici modulele universitare și am decis să fac cursuri de artă dramatică de pe la 13 ani, cînd am urmat „Les Cours Florent” și încă o școală prestigioasă care se numește „Les Enfants Terribles”, ambele în Paris. Dar pe un platou de filmare mă simțeam mai confortabil pentru că e mai multă noutate și e mai „creativ”. Și teatrul e creativ, dar eu mă plictiseam cumva să repet pe scenă deși a fost foarte interesant și mi-au plăcut mult cursurile la „Les Enfants Terribles” pentru că era teatru clasic, contemporan, dar și improvizație și ore de dans unde înveți să te  joci cu corpul. Am impresia că atunci cînd „intelectualizezi” te închizi prea mult și pierzi din spontaneitate. Pe un platou de filmare e altfel, lucrezi mult pentru ca o scenă să iasă bine. De exemplu, în L’Événement, cînd lucram cu regizoarea Audrey Diwan în timpul lockdown-ului, am vorbit la telefon zilnic, ne-am documentat pe cărți și pe alte referințe pentru a „desena” personajul meu și am legat astfel o prietenie; apoi am făcut repetiții fizice, am revenit la viața normală, am început repetițiile pentru film și am lucrat uneori 30 de duble și eu mi-am dat seama că asta îmi place, că atunci cînd repeți atît de mult și faci aceeași scenă de atîtea ori ajungi la un moment în care te abandonezi complet și atunci abia ai impresia că personajul iese la iveală. Textul îl știi, emoția la fel. Încerci doar să o trăiești.

A fost un rol greu?

Complex aș spune. Un challenge, dar nu greu, pentru că eram foarte implicată în ideile și temele  avortului și în noțiunile de libertate, libertatea de a alege, atracția sexuală... Filmul abordează multe aspecte din viața unei tinere.

Cum v-ați documentat despre problemele avortului în anii ’60?

Regizoarea Audrey Diwan mi-a trimis toată documentația, dar prin cartea autobiografică scrisă de Annie Ernaux, care e foarte detaliată, am aflat despre avortul clandestin.

Este filmul L’Événement o adaptare fidelă a romanului scris de Annie Ernaux?

Nu aș spune că se îndepărtează mult de la carte, dar regizoarea are o viziune proprie și rămîne fidelă viziunii lui Annie Ernaux. Personajul meu are fațete diferite: în carte, Annie povestește cum era ea de la 18 la 22 de ani și apar destule lucruri intime din care eu am decis să mă hrănesc pentru personajul meu din film. Am citit cartea pe platoul de filmare și m-a dezorientat într-un fel, m-a tulburat. Rolul pe care urma să-l joc era deja construit pentru un scenariu de film, nu pentru o carte. Am închis așadar volumul, dar m-am inspirat din el în unele aspecte. Annie Ernaux, cînd a văzut filmul pentru prima dată, mi-a spus că nimeni nu ar fi putut să joace mai bine povestea ei  autobiografică din carte.

De obicei scriitorii sînt foarte sceptici cînd văd transpunerile cinematografice ale textelor...

Ei i-a plăcut foarte mult. A urmărit și versiunile de scenariu care au fost mai multe, a vorbit cu Audrey (Diwan, n.r.) și a subliniat că trebuie să fie „just”, adică îi propunea uneori altceva cînd nu i se părea adecvat epocii. De exemplu, a semnalat faptul că în anii  ’60 nu se folosea un anume cuvînt sau faptul că o fată sau un băiat nu ar fi reacționat așa pe atunci, dar înainte de a începe filmarea, Annie (Ernaux, n.r.) a trimis o frază, un citat din Cehov: „Soyez juste, le reste viendra de surcroît”. Mie mi s-a părut foarte inteligent faptul că Audrey a decis ca personajul ei să se numească Anne și nu Annie pentru că în mod automat ai o distanță față de carte. Și asta ne-a permis nouă să adaptăm personajul luîndu-ne libertatea necesară.

Cît a durat filmarea?

Cam 30 de zile.

918 15 levenement jpg jpeg

                                                                L’Événement

V-ați așteptat la succesul care a urmat la Veneția?

Noi speram la Cannes, care ne selecționase deja în categoria Un Certain Regard, dar Alberto  Barbera, directorul festivalului de film de la Veneția, ne-a anunțat că L’Événement a fost selecționat în competiția oficială și am decis să mergem la Veneția, mai ales că bucuria de a merge la festivaluri prestigioase este imensă. Speranța a fost mare, apoi filmul nostru a intrat în palmares și „Leul de Aur” a fost pentru mine, pentru noi toți, chiar neașteptat de-a dreptul.

Cum e să ai un asemenea succes la 22 de ani?

Am fost la gala cu actorul Victor Rebengiuc și el a spus ceva cu care eu rezonez, reușind să transmită exact ceea ce simt: el a spus că, în general, nu-i place să se laude și că toată lauda e ceva efemer, dar și periculos, pentru că dacă tot pleci urechea la ceea ce ți se spune, începi și tu să crezi că ești poate nemaipomenit și consideri că munca ta e poate încheiată. Eu de aceea prefer să mă concentrez pe ceea ce mi se spune la modul constructiv. Cred că am prea multe lucruri de ameliorat și de descoperit, am mult de muncă.

Care e următorul film în care veți juca?

Am un proiect acum cu realizatoarea Anne Fontaine cu care voi filma anul viitor. E un film despre relația platonică dintre Henri Matisse și sora Jacques Marie, o infirmieră care i-a devenit muză și care apoi s-a călugărit. Cei doi au realizat împreună capela din Vence. Filmul este despre legătura dintre ei. Dar mă simt pregătită să lucrez și filme românești, voi vedea, eu nu am jucat niciodată în România, nu știu dacă sînt la înălțime sau dacă voi reuși.

Cum ați ajuns la Cristian Mungiu?

Vincent Maraval i-a trimis un link cu filmul L’Événement. După ce l-a văzut a luat legătura cu mine, mi-a vorbit despre festival și despre proiectul „Managing Talents”, care mi se pare foarte frumos.

În ce constă astăzi puterea unui film?

Poate schimba mentalități și, schimbînd mentalități, poate schimba lumea. E frumos să crezi asta pentru că filmul are o putere foarte mare, poate mișca oamenii. Dacă ești deschis către cinematograful internațional ai ocazia să te confrunți cu idei diferite și cu culturi diferite.

a consemnat Roxana CĂLINESCU

Credit foto (sus): Ionuț Rusu | Les Films de Cannes à Bucarest

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.