Victor Brauner – „Elvira” alias „Rrose Sélavy”

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
Victor Brauner – „Elvira” alias „Rrose Sélavy” jpeg

Victor Brauner se face cunoscut pe scena avangardei românești în anul 1923 odată cu publicarea volumului de poeme Restriști semnat de Ilarie Voronca, pe care-l ilustrează. Pictează firma lăptăriei lui Enache Dinu, numită și La Secol, locul unde avangardiștii bucureșteni „își faceau veacul“. La Secol se dezbăteau noile idei, de „ultima oră“, care circulau în spațiul occidental al avangardelor europene și proiectele grupului. În 1924, revista 75HP, inițiată de Brauner și Voronca, reactualizează procedeele dadaiste, iar Manifestul pictopoeziei, publicat în unicul număr al revistei, propune o „nouă artă“ care urma să îmbine imaginea și cuvîntul, semnul plastic și litera. Adept al ideilor dadaiste și prieten cu Tristan Tzara, Voronca vede în suprarealism o mișcare a cărei doctrină se întoarce spre trecut, pe care o consideră lipsită de originalitate și neadecvată timpurilor moderne. Caracterul polemic față de de suprarealism al publicațiilor grupului de la București din anii 1924 și 1925, revistele 75HP și Integral, demonstrează adeziunea avangardiștilor români la ideile dadaiste și respingerea noului curent suprarealist. Tristan Tzara, Hugo Ball, Hans Arp în Elveția, Max Ernst la Köln, Hans Richter la Berlin, Picabia la Paris și Madrid sînt tot atîtea exemple pe care noul grup avangardist reunit la Secol dorește să le urmeze: „Căci tot ceea ce ținea în suprarealism de domeniul libertății, al revoltei sau non-acceptării se afla deja în Dada, în perioada de gestație a mișcării...“ (Henri Béhar și Michel Carassou, Dada – Histoire d’une subversion, Fayard, 2005).

Una dintre personalitățile marcante pentru arta de la începutul veacului trecut este Marcel Duchamp, căruia André Breton îi dedică un amplu articol, aducînd un elogiu Marelui Geam (Le Grand Verre – La Mariée mise à nu par ses célibataires, même, 1915-1923), lucrare însoțită în anii următori de celebrele „cutii în valiză“ (Boîtes en valise), prin care artistul face cunoscute ideile care au condus la geneza operei sale. În anul 1921, cîteva dintre fotografiile realizate de Man Ray sînt „portretele“ prietenului său Marcel Duchamp, fotografii care marchează „nașterea“ unui personaj feminin, alter ego al artistului, purtînd numele de Rrose Sélavy. Împreună cu informațiile privind Marele Geam, figura „dublului“ creată de Marcel Duchamp trebuie să fi exercitat o fascinație deosebită asupra grupului avangardiștilor care se întîlneau la Lăptăria lui Enache Dinu, al cărui fiu, Gheorghe Dinu, este cunoscut sub numele de Stephan Roll. Informația ar fi putut parveni grupului de la București prin intermediul scrisorilor pe care Voronca le primea de la Tristan Tzara (Cristian-Robert Velescu, Victor Brauner d’après Duchamp. Sau drumul pictorului către un suprarealism „bine temperat“, Institutul Cultural Român, 2007). Într-una dintre fotografii, Duchamp poartă o pălărie decorată cu o bandă reprezentînd o compoziție geometrică, pălărie care aparținea soției prietenului său Francis Picabia, Germaine Everling. Duchamp retușează fotografia lui Man Ray, pentru a accentua „feminitatea“ personajului. Este vorba despre un colaj, Man Ray și Duchamp suprapunînd două fotografii, cea a lui Duchamp travestit și cea a soției lui Picabia. „Într-adevăr, am dorit să-mi schimb identitatea (...). Dintr-o dată mi-a venit o idee: de ce să nu-mi schimb sexul? Așa că de aici a venit numele de Rrose Sélavy“, își amintește Marcel Duchamp. Conotația erotică nu lipsește din numele Rrose Sélavy (Rose c’est la vie), care evocă, pe de o parte, verbul arrose (stropește), semnificînd totodată Éros c’est la vie. Rrose Sélavy, „dublul“ sau persona de substituție, este numele cu care Marcel Duchamp semnează o serie de lucrări începînd cu anul 1920. O schiță pentru Temoins oculistes du Grand Verre poartă semnătura „dublului“, o a doua lucrare, Fresch Widow (ready-made), îi asigură drepturile de autor. Rrose Sélavy, în care Duchamp vede un personaj cosmopolit, este „femeia savantă“, așa cum o prezintă o carte de vizită: Oculisme de précision / RROSE SÉLAVY / New York – Paris (Abécédaire de Marcel Duchamp, Flammarion, 2018).

913 21 man ray rrose sclavy 1921 jpg jpeg

În 1926, M.H. Maxy pictează Madona electrică ce o reprezintă pe Rrose Sélavy într-un tablou de factură cubistă. „Mecanomorfismul și semnificația erotică, proprii capodoperei lui Duchamp, au fost transferate asupra Madonei electrice a lui Max Herman Maxy, ele putînd fi regăsite chiar în substanța lingvistică a titlului pe care pictorul român l-a ales pentru tabloul său“, scrie Cristian-Robert Velescu. Madona electrică, tabloul pictat de Max Herman Maxy, nu este însă primul exemplu al omagiilor aduse creatorului Marelui Geam și inventatorului ready-made-urilor. Realizat de Victor Brauner în 1923, tabloul intitulat Elvira este un prim omagiu adus lui Marcel Duchamp prin interpretarea în pictură a uneia dintre fotografiile care o reprezintă pe Rrose Sélavy. Portretul fotografic realizat de Man Ray îl prezintă pe Duchamp, alias Rrose Sélavy, văzut din față și purtînd o pălărie cu aspect de perucă, în timp ce umerii îi sînt acoperiți de volanele unei presupuse costumații feminine. Dacă Brauner renunță în portretul Elvirei la perucă, volanele din fotografie sînt preluate ca forme geometrice decorative aflate în spatele portretului, avînd rolul de a echilibra compoziția. În tablou, trăsăturile unghiulare din portretul Elvirei sînt lipsite de feminitate, pentru a trimite la figura hermafroditului și la interesul manifestat de Duchamp pentru alchimie. Hermafroditul, jumătate mascul, jumătate femelă, este simbolul ultimului stadiu în procesul alchimic, cel al „pietrei filozofale“.

Rama tabloului, pictată de Brauner, amintește de procedeul folosit deja în arta secolelor trecute de a reprezenta portretul unor personalități marcante într-un cadru (ramă sau fereastră) introdus în schema compozițională a picturii, un „tablou în tablou“. În timp ce Madona electrică pictată de Maxy este mai degrabă „portretul idealizat“ al „dublului“ lui Marcel Duchamp, „portretul“ realizat de Brauner creează iluzia unui personaj real, pictat după model. Titlul tabloului, Elvira, este gîndit ca o anagramă a numelui dat de Duchamp „dublului“ său feminin, Rrose Sélavy. „Femme fatale“, ea este prezentată publicului românesc ca un personaj misterios, care animă „scînteia“ sau „motorul“ spiritului creator. În anii 1920, cînd Brauner și Maxy realizează cele două tablouri, exhibiționismul lui Duchamp și transsexualitatea asumată de acesta în chip ironic nu au putut decît să dea un impuls suplimentar creativității tinerilor avangardiști români, porniți, după exemplul dadaiștilor de la Cabaret Voltaire, să distrugă concepțiile „anchilozate“ ale societății românești din acea vreme. Nici Brauner și nici Maxy nu încearcă să divulge explicit identitatea personajului deghizat pe care îl omagiază, adevărata lui identitate trebuie să fi fost însă cunoscută de către întregul grup avangardist sau recognoscibilă conform unui joc al „ghicitorilor“ practicat de dadaiști și mai tîrziu de suprarealiști. Pentru a-și găsi numele de împrumut, Duchamp procedează cam în același fel: vrînd să-și schimbe numele cu un altul și negăsind numele pe care-l căuta, are ideea „schimbării sexelor“ și astfel creează un personaj imaginar, care este în același timp el însuși și un altul, un „dublu feminin“.

Portretul Elvirei, alias Rrose Sélavy, a făcut parte dintre lucrările cu deosebită însemnătate prezentate în expoziția retrospectivă Victor Brauner. Eu sînt visul. Eu sînt inspirația (Victor Brauner. Je suis le rêve. Je suis l’inspiration) care a avut loc la Muzeul de Artă Modernă din Paris (18 septembrie 2020 – 10 ianuarie 2021).

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Foto: Victor Brauner, Elvira, 1923 (sus); Man Ray, Rrose Sélavy, 1921 (jos)

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.