Victor Brauner – Domnul K., morfologia omului și gîndirea enciclopedică

Publicat în Dilema Veche nr. 910 din 16 – 22 septembrie 2021
Victor Brauner – Domnul K , morfologia omului și gîndirea enciclopedică jpeg

Expoziția retrospectivă Victor Brauner – Eu sînt visul. Eu sînt inspirația (Je suis le rêve. Je suis l’inspiration) de la Muzeul de Artă Modernă din Paris (18 septembrie 2020 – 10 ianuarie 2021) a reunit o selecție importantă de opere din patrimoniul muzeelor din Franța și din prestigioase colecții particulare. Printre lucrările analizate în catalogul expoziției și cel mai des comentate în articolele apărute în presă și în revistele de specialitate se numără cele consacrate figurii Domnului K., realizate în anii 1933-1934. În 1934, Breton vedea în figura Domnului K. „exemplul luptei artistului împotriva «tuturor forțelor de aservire a omului»“, scrie Jeanne Brun în catalogul expoziției de la MAM.

În 1933, an în care Victor Brauner devine membru al grupului suprarealist din jurul lui André Breton, artistul pictează tabloul intitulat Oratorul (L’Orateur). Plasat pe un podium în mijlocul unui peisaj pustiu, „Oratorul“ amintește de manechinele trase de sfori la bîlciuri, pentru a provoca rîsul spectatorilor. Fluturînd tricolorul românesc, el este omagiat de un mic grup plasat în planul al doilea al compoziției, dominat de liniile sinuoase ale unui peisaj îndepărtat. Evenimentele tulburi care aveau loc în România par să fi fost sursa inspirației artistului. În același an, Brauner realizează un mic tablou (Hitler, 1934) în care trăsăturile recognoscibile ale dictatorului sînt contorsionate și mutilate într-o imagine premonitorie a consecințelor războiului. Amintind figura burlescă a regelui Ubu din scrierile lui Alfred Jarry, Straniul caz al Domnului K. (L’Étrange cas de Monsieur K., 1933-1934) este mărturia umorului subversiv caracteristic operei brauneriene. Metamorfozele Domnului K. dezvăluie diferitele aspecte ale autorității exercitate de un personaj deopotrivă neliniștitor și respingător, lacom și naiv. Tabloul, compus din 40 de compartimente, este împărțit în două mari segmente, cel din stînga tratînd despre viața publică a personajului ubuesc, cel din dreapta despre viața sa privată. Figura Domnului K. este asociată cu aceea a mareșalului Paul Hindenburg, decorat cu toate însemnele puterii într-o acuarelă, o imagine care anunță dezastrele celui de-al doilea război mondial și lagărele de concentrare (Fără titlu, 1935-1936).

Anul 1934 este cel al primei expoziții personale a lui Victor Brauner la Paris, la Galeria Pierre (Pierre Loeb). Pictorul expune pînze purtînd amprenta creației suprarealiste, printre care Forța de concentrare a Domnului K. (Force de concentration de Monsieur K., 1934). Conceput sub forma unui „diptic“ de mari dimensiuni, tabloul face parte din seria de lucrări create de Brauner în jurul misterioasei figuri a Domnului K. (1933-1936). Intitulată Botte rose-blanche, prefața catalogului expoziției este semnată de André Breton, care vede în figura monumentală a Domnului K. o „forță fundamentală“ privită din unghi politic și conformă Suprarealismului în serviciul revoluției. Lumea „hieratică, fantomatică“, născută din „imaginația violent dezlănțuită“ a pictorului, evoluează în spațiul neliniștitor „unde apariția duce o luptă crepusculară cu aparența“, scrie Breton.

Figura Domnului K. sugerează, simultan, creația și distrugerea ei. Dubla semnificație viață/non-viață din legenda hasidică a Golemului este prezentă în caricatura uriașului Domn K., văzut deopotrivă pozitiv sau „benefic“ și negativ sau „malefic“. Figura și fundalul (alb/negru) sînt componente ce primesc potențial același rang. „Dublul“, reprezentînd cînd lupta dintre contrarii, cînd uniunea lor, va deveni o constantă în creația brauneriană. În scrierile păstrate în „caiete și carnete“, artistul  revine de mai multe ori asupra ideii unui „întreg“ alcătuit din două componente care, prefigurînd „contrariile“, reprezintă un circuit închis, Alfa și Omega, început și sfîrșit, alb și negru, așa cum ele apar pe fundalul pe care este proiectată figura din tablou.

Trupul dezgolit al Domnului K. este acoperit cu „bebeluși“ din celuloid, „păpușele“ pentru joaca copiilor, pe care Brauner le găsește la unul dintre tîrgurile de vechituri din Paris. În eseul semnat de Even Maurer „Dada and Surrealism“, autorul asociază figura Domnului K. cu statuara unui zeu polinezian (A’a) din insula Rurutu, pe al cărui trup „germinează“ o populație în miniatură, pentru a sublinia existența corespondențelor între arta modernă și cea „tribală“ (Primitivsm in 20th Century Art: Affinity of the Tribal and Modern, ed. Wiliam Rubin, New York, 1984). Considerată ca una dintre reprezentările de seamă din tradiția polineziană, statuara, adusă la Londra în secolul al XIX-lea de misionarii britanici, a fost reprodusă în numeroase publicații.

morfologia omului 1934 jpg jpeg

La începutul anilor 1930, Victor Brauner pictează o serie tablouri care înfățișează o „lume a începuturilor“ (Racines étoilées, 1930; La pierre philosophale, 1930; Passivité courtoise, 1930; Composition, 1930-1934). În Forța de concentrare a Domnului K., dubla figură a Domnului K., care ocupă întregul spațiu al tabloului împărțit în două segmente, amintește de legenda antică în care Cronos (Kronos), zeu al timpului, este Kyros, în greacă „Domn“ sau „Stăpînitor“, al lumii create prin uniunea dintre Uranus (bolta cerească) și Rhea (pămîntul roditor). Conform legendei, uzurpator al „forței“ tatălui, Cronos își înghite copiii din teama de a nu avea aceeași soartă. Printr-un șiretlic, în locul ultimului născut înghite o mare piatră, iar Zeus preia puterea în Olimp. În mitologia romană, Cronos se confundă adeseori cu Janus „bifrons“, zeu al porților deschise către trecut și către viitor. Întruchipare a Timpului (Kronos) în tabloul realizat de Victor Brauner, figura impunătoare a Domnului K. este imaginea „stăpînitorului“, în care Didier Semin vede „portretul-robot al tiraniei“ (Didier Semin, Victor Brauner ou l’enchantement surréaliste, Lausanne, 1999). Transformările figurii din tabloul Straniul caz al Domnului K. sînt urmate de seria Morfologiilor omului (1934), în care spațiul tabloului devine traseul unei figuri în mișcare, în perpetuă transformare. Anatomia umană este contaminată de elemente vegetale, animale sau minerale și transformată, printr-un proces reducțional, în construcții arhitecturale. Amintind de planșele enciclopedice, tablourile sînt compartimentate sub formă de raster. La începutul anilor 1960, artistul notează într-un caiet descoperirea planșelor enciclopedice păstrate în biblioteca școlii evanghelice din Brăila, unde fusese înscris pentru scurt timp, descoperire relatată ca unul dintre evenimentele care i-au determinat opțiunea pentru pictură (Arhiva Bibliotecii Kandinsky, Centrul Georges Pompidou, Paris). În Morfologia omului (Morphologie de l’homme, 1934), elementele disparate sînt mereu alăturate pentru a crea o „nouă realitate“. Pentru Brauner, realitatea fizică a omului există sub forma unor părți separate pe care artistul le reunește în funcție de combinații care se succed la infinit. „Iată membre suplimentare care se adaugă corpurilor prin ajustări imprevizibile, iată alte corpuri, aeriene sau pietrificate, pe care le putem atinge cu ochii, iată capete-fortăreață, pîntece ca un soare, sex în elice și o dezvoltare vegetală și animală în interiorul morfologiei umane“, scrie Sarane Alexandrian în monografia consacrată pictorului (Sarane Alexandrian, Victor Brauner, l’illuminateur, Edition Cahiers d’Art, 1954). Tabloul sugerează un traseu în care „începutul“ și „sfîrșitul“ devin punctul 0 aparținînd unui spațiu dedicat figurii în mișcare, amintind de imaginile proiectate cu ajutorul unui aparat (Laterna magica). Oglindind relația dintre elementele unei „combinatorii“ prin care un element este văzut ca o constantă fixă, opusul său fiind variabil, seria Morfologiilor dezvăluie etapele transformărilor sau multitudinea de aspecte aparținînd unui model unic. Prin repetiție și încasetare, „morfologiile“ reprezintă graficul transformărilor psihologice și materiale ale unei „figuri“ care aparține deopotrivă lumilor reale și imaginare.

Mihaela Petrov este istoric de artă. A încheiat studiile doctorale cu teza „Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934‑1965. Caiete și carnete, Donația Jacqueline Victor Brauner, Centrul Georges Pompidou, Paris“, UNArte, 2011. Cărți publicate: Victor Brauner, cuvîntul scris și opera plastică, 1934-1965 (2012); Victor Brauner, pictopoet. Desene și acuarele (2013); Victor Brauner, vizionar al timpurilor moderne (2014); Victor Brauner, 1903-1966 (2016).

Foto: Oratorul, 1933 (sus), Morfologia omului, 1934 (jos)

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.