Constantin RUDNIŢCHI

Prezența investitorilor străini în economia autohtonă era pusă pe seama războiului economic.

Profesiile și sectoarele inovatoare sînt premiate din punctul de vedere al veniturilor și își permit să ofere salarii mai mari.

Străinii par a fi din nou sursa tuturor relelor din economia românească, fie că este vorba despre importul de produse alimentare „otrăvitoare”, fie că este vorba despre Bruxelles, care impune României reguli care o sărăcesc, fie că este vorba despre companii străine care scot profiturile din țară.

Melanjul sindical-politic a dat naștere unor compromisuri de ambele părți.

Faptul că se tipăresc taloanele este de la sine înțeles și absolut nerelevant pentru pensionari.

Există o serie de mituri false cu privire la economia comunistă care traversează cele trei decenii de economie liberă.

Creșterea salariului minim este un mod netransparent de a crește și salariile din administrație.

Sînt destui „experți“ care preferă să moară capra vecinului pentru ca ograda să-i rămînă goală.

Ar trebui să fie ascultați oamenii de știință. Iar aceștia aduc o serie de dovezi directe.

Guvernul poate lua decizii care pot influența piața și prețul, de la plafonarea prețului pînă la scăderea unor taxe și impozite.

Iată strategia: cîștigarea unei cote de piață cît mai mari prin utilizarea unei tehnici simple, „cel mai mic preț”.

Agențiile de rating au atras atenția că o schimbare de linie politică poate duce România în țările din categoria „junk”, nerecomandate investițiilor.

Noua criză, cea sanitară, venită în anul 2020, a prins România în cea mai sensibilă situație bugetară.

O bună parte dintre greșelile din trecut pot fi tratate astăzi în cheie morală.

Opoziția politică nu a ratat nici prilejul rectificării bugetare pentru a crea confuzie.

România s-a clasat, în ierarhia europeană, pe ultimul loc la capitolul productivitatea resurselor.

Proiectul lărgirii plajelor este comparabil cu una dintre lucrările importante de infrastructură pe care România ar trebui să le facă.

Mesajele prea optimiste ale premierului Cîțu pot fi „o sabie cu două tăișuri”.

Una din temele tot mai prezente în spațiul public, în ultima perioadă, este cea referitoare la sumele mici pe care le plătesc marii oameni de afaceri ai planetei în contul impozitelor.

În ceea ce privește pensiile, se îmbină calculul științific cu interesul de moment.

Pînă la detaliile PNRR, să ne aducem aminte de programe de împrumut care, de-a lungul timpului, au condiționat finanțarea de realizarea unor reforme.

Piața internă era atît de săracă în produse, încît consumatorii aproape că nu aveau pe ce să își cheltuiască banii.

Un sfert dintre angajații din România primesc salariul minim, adică aproape 1,3 milioane de salariați.

Teoria străinilor vinovați este comodă pentru toată lumea.

Niciodată România nu a avut la dispoziție 80 de miliarde de euro (planul de redresare și reziliență plus alocările din bugetul multianual) pentru a-i cheltui și a-i investi în dezvoltare.

Florin Cîțu își respectă statutul de economist.

Coada a rămas un fel de „sport național” și în economia liberă.

Tot mai mulți bugetari au senzația că trebuie să își ia salariul doar pentru că vin la muncă.

Politicienii se tem că trecerea la euro va duce pe termen scurt la creșterea prețurilor și, implicit, la o scădere a nivelului de trai. Ceea ce, este adevărat, s-a mai întîmplat și în alte state.

Datoriile sînt bune. Aşa spune o veche sintagmă. Iar cea mai bună dovadă este adevărul de care s-au lovit românii imediat după anul 1989. Dacă Nicolae Ceauşescu a forţat economia românească pentru a plăti împrumutul luat de la FMI, Poloniei i s-au şters o jumătate din datoriile către state. Unii le plătesc, alţii, nu.

Capitalismul românesc nu a făcut decît să ucidă visele şi să paraziteze aspiraţiile.

În urmă cu mai bine de un deceniu, spre sfîrşitul lunii noiembrie, mă aflam în Statele Unite. Spre deosebire de România din acea perioadă, peste Ocean începuse deja în magazine promovarea sărbătorilor de Crăciun. Mărfurile de profil, aranjamentele specifice şi muzica de sărbători îi duceau pe clienţii magazinelor direct într-o transă a cumpărăturilor.

De la sistemul de pensii s-au aşteptat în ultimii ani cele mai multe minuni. Milioane de români şi-au dorit ca pensiile să crească....

Există o sugestivă zicală populară care spune că "nu există copil cuminte şi babă frumoasă"....

Experienţa cea mai apropiată pe care o am, în materie de China, este aceea că văd în fiecare zi o cohortă de muncitori chinezi....

România are, nu mai încape nici o îndoială, multimilionarii ei în valută. Mulţi dintre ei duc o viaţă de lux....

Cum au evoluat brandurile româneşti în anii tranziţiei? Am să plec de la studiul realizat, anul trecut, de Realitatea TV, la secţiunea branduri, sub titulatura Zece pentru România....

Din păcate, mediul de afaceri, cu precădere cel din România, este extrem de relaxat atunci cînd vine vorba despre oportunism....

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, muncitorii de pe platforma industrială Pipera au mărşăluit în bloc pînă în faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român....

Capitalismul este tărîmul viselor....

Proiectul "Roşia Montană" include, ca într-o vitrină intens luminată, toate frămîntările din economia de tranziţie românească....

Am lucrat timp de 11 ani la o multinaţională. N-aş putea spune că funcţiona precum un ceasornic elveţian, dar procedurile şi orientarea către profit erau tipice pentru o companie internaţională....

Încrederea este cuvîntul magic în economie. Ce poate fi mai simplu decît să faci o afacere "pe vorbe", adică printr-o strîngere de mînă....