De ce iubim banii

Publicat în Dilema Veche nr. 179 din 12 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Capitalismul este tărîmul viselor. Nu degeaba visul american este, în continuare, unul dintre cele mai puternice sloganuri de marketing intern şi internaţional pe care îl au Statele Unite ale Americii. Capitalismul românesc nu a făcut decît să ucidă visele şi să paraziteze aspiraţiile. Majoritatea oamenilor de afaceri români şi-au construit averile, după anul 1990, speculînd cîrdăşia cu politicienii, forţînd limitele legii pînă la a le viola, călcînd grosolan în picioare drepturile consumatorilor şi aplicînd regula de aur care spune că, pentru a încheia un contract cu statul, o parte din sumă trebuie oferită celui care a facilitat parafarea contractului. Cu rare excepţii, capitalismul românesc a născut, în materie de afaceri, anti-modele. Aproape toţi marii oameni de afaceri români au fost contestaţi, aproape tuturor li s-a descoperit, de-a lungul timpului, un punct sensibil, o relaţie cu diavolul politicii sau un partener de afaceri tras pe sfoară. Capitalismul sălbatic a scos la suprafaţă o lume pestriţă care a părut că are, în primul rînd, ştiinţa de a pescui în ape tulburi. În adîncimea afacerilor, există însă şi oameni de afaceri oneşti, discreţi, mult mai puţin prezenţi în lumina reflectoarelor. Modelele create de capitalismul românesc au născut aspiraţiile publicului. Noii milionari au ameţit gustul oamenilor. Incultura, grandomania, prostul gust afişate de clasa de afaceri i-au dezamăgit pe intelectuali şi i-au făcut pe aceştia să devină ironici şi circumspecţi faţă de mulţi dintre oamenii de afaceri. În acelaşi timp, oamenii de afaceri au dat iluzia (ba chiar au creat un model) că nu este nevoie de multă ştiinţă pentru a face bani. Tranziţia a adus banii printre aspiraţiile românilor. În epoca Ceauşescu, banii şi îmbogăţirea erau subiecte tabu. Ba chiar erau în afara legii, pentru că legea ilicitului era o sperietoare la fel de mare ca şi liberatatea de expresie. Şi totuşi, cu maximă discreţie, regimul Ceauşescu a creat o subţire clasă de oameni cu bani. Anul 1990 a aruncat în aer egalitarismul de tip socialist şi a fost startul către o nouă aspiraţie: bogăţia. Astfel, am putut asista la scene absolut groteşti în care membrii unei familii se agresau pentru o bucată de pămînt sau vechi prieteni ori rude se certau din pricina unei afaceri. Cursa pentru bani a început în anul 1990. Aproape nimeni nu şi-a dorit să rămînă în afara ei, iar, de cele mai multe ori, scopul a scuzat mijloacele. Cei 17 ani de tranziţie au schimbat radical temele. Astăzi, este clar că marile averi s-au făcut deja în România. Este foarte puţin probabil, chiar dacă nu absolut imposibil, ca un nou-venit să mai reuşească lovituri spectaculoase în lumea afacerilor. Legislaţia s-a aşezat, concurenţa este tot mai dură, iar apartenenţa la Uniunea Europeană aduce o doză firească de normalitate. Şi, totuşi, mirajul banilor există şi va exista. Recent, a fost dat publicităţii un studiu care arată că aproape 70% dintre tineri îşi doresc să aibă propria afacere. Este un procentaj neverosimil, măcar pentru faptul că, dacă 70% dintre tineri şi-ar începe propria afacere, restul de 30% ar fi prea puţini pentru a lucra la noii patroni. Dar acest procentaj uriaş provine din două surse: ignoranţă şi frustrare. Ignoranţa vine din mediatizarea excesivă a unor oameni de afaceri care şi-au construit averile pe şmecherii, şi nu pe profesionalism. De aceea, tinerii au ajuns să creadă că un schimb de terenuri, un comision bine dat, o bună relaţie cu un politician te pot transforma într-un om de afaceri de succes. Frustrarea este dată de piaţa muncii: tinerii au fost una dintre categoriile cele mai defavorizate pe această piaţă. Salariile mici şi munca la negru au fost motivele care i-au făcut pe tineri să-şi dorească să aibă propria afacere şi să refuze, de multe ori, statutul de angajat. Orice sondaj de opinie indică un lucru clar: oamenii îşi doresc mai întîi de toate să fie sănătoşi. Banii nu apar în topul aspiraţiilor. Şi totuşi, undeva în ungherele secrete ale sufletului, oamenii îşi doresc bogăţia. Românii, după o tranziţie dureroasă, cu atît mai mult. Aproape nemărturisit, visul de a avea bani, de a "face bani", a invadat creierele românilor după anul 1990. Jocurile piramidale, succesul jocului la loterie, lupta în familie pentru bunurile expropriate sau naţionalizate de regimul comunist ori moştenite sînt doar cîteva exemple ale goanei după bani care a cuprins România. Banii contează doar pentru cei care nu-i au. Din păcate, tranziţia românească a lăsat foarte mulţi oameni fără bani. Căderea economică, inflaţia record şi dolarizarea economiei din anii ’90, restructurarea economiei, managementul slab al companiilor de stat au dus la scăderea puterii de cumpărare, la pierderea locurilor de muncă şi la salarii foarte mici pentru cei care au rămas să lucreze în România. Soluţia decentă găsită în ultimii patru-cinci ani a fost aceea de a lucra în străinătate. Cîteva milioane de români au aplicat acest model pentru a-şi împlini visele: să aibă o casă, să economisească bani sau să-şi deschidă o mică afacere. Din păcate, visele legate de bani au născut alte tragedii: familii destrămate, copii rămaşi acasă în grija vecinilor sau a bunicilor, toate acestea s-au transformat, în unele cazuri, în adevărate drame. De asemenea, economia românească a pierdut resurse importante de forţă de muncă, resurse în care se investiseră timp şi bani. "Aspiraţional" este unul dintre cuvintele care formează noul limbaj de lemn. Există publicaţii aspiraţionale şi teme de acest gen. Yachtul, avionul, locul de petrecere a vacanţelor, iubitul, iubita, maşina, telefonul mobil, oraşul în care se fac cumpărăturile, localurile, mîncarea, portofelul - toate au devenit astăzi vectori aspiraţionali. Educaţia, cartea, ştiinţa, pregătirea profesională fac parte tot mai puţin din zona aspiraţională. Este firesc să se întîmple astfel, dacă modelele de succes se găsesc astăzi printre proprietarii de cluburi de fotbal, oameni cu gură mare şi creier mic, şi printre oamenii de afaceri care au roluri în reality-show-uri. Mass-media, educaţia şi nivelul de trai sînt pilonii care propulsează astăzi aspiraţiile. Este suficient ca doar unul dintre piloni să stea pe un teren mlăştinos, pentru ca aspiraţiile să fie trunchiate. În România, în ultimii 17 ani, toţi cei trei piloni s-au clătinat dramatic şi, din acest motiv, aspiraţiile multor români au fost, mai degrabă, pure iluzii. Chiar şi unele averi au fost sau sînt doar iluzorii. Şi totuşi, de ce iubim banii? Pentru că banii sînt drumul cel mai drept pe care o luăm pentru a ne îndeplini visul românesc.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.