Copilul cuminte şi baba frumoasă

Există o sugestivă zicală populară care spune că "nu există copil cuminte şi babă frumoasă". Proverbul acesta vorbeşte despre calităţile pe care nu le vei găsi niciodată la tineri sau la bătrîni (tinerii vor fi totdeauna neastîmpăraţi, bătrînii - lipsiţi de farmec fizic), dar sugerează, implicit, calităţile pe care le au tinereţea şi bătrîneţea, adică setea de cunoaştere şi înţelepciunea. Entuziasmul tinerilor şi experienţa bătrînilor sînt teme ale manualelor de management, sînt preocupări ale acţionarilor şi managerilor companiilor. Dincolo de tehnologie, de eficienţa producţiei şi a vînzărilor, o altă cheie a funcţionării unei companii este legată de resursele umane. Dar tinereţea şi maturitatea au, din punctul de vedere al funcţionării unei companii, avantaje şi dezavantaje. Iată scenariile. Tinerii au putere de muncă, învaţă repede, muncesc pe bani puţini, nu sînt pretenţioşi, pot fi modelaţi cu uşurinţă. Tinerii sînt schimbarea, sînt tobă de carte sau măcar dornici să înveţe, ştiu să lucreze cu calculatorul, ştiu totul despre Internet, sînt interesaţi, sînt deschişi la minte. Se adaptează oricărei situaţii, sînt flexibili, sînt deschişi către perfecţionarea profesională şi adepţi iremediabili ai team-building. Sînt inovativi şi îndrăzneţi, sînt primii care răspund la şedinţa de brainstorming, adoră dinamica şi schimbarea, le plac experimentele şi au o energie care duce organizaţia înainte. Invers, tinerii sînt nerăbdători, îşi doresc totul, acum: casă, salariu mare, un loc de muncă sigur, o maşină adevărată cumpărată în leasing sau pe credit. Merg pe drumul cel mai drept, călcînd uneori în picioare morala, sînt intriganţi şi linguşitori, gata oricînd să-şi laude şeful, sînt yesmani ideali. Sînt sfertodocţi, nu ştiu tainele şi istoria meseriei şi cred că lumea începe cu ei. Se agaţă cu disperare de funcţii, preiau cele mai proaste obiceiuri odată ajunşi şefi şi aplică diabolicul principiu "dezbină şi condu". Şefii tineri se înconjoară de mediocri sau chiar de nulităţi, de oameni care nu-i pot depăşi profesional. Sînt colportori şi ahtiaţi după putere, sînt gata să facă orice pentru a se căţăra în ierarhia profesională. Bătrînii au o experienţă inestimabilă. Ştiu procedurile de lucru, au trecut prin mai multe companii şi pot împărtăşi diverse modele de management. Sînt altruişti şi dornici să-şi împărtăşească experienţa, ştiu să lucreze în echipă şi sînt buni furnizori de expertiză profesională. Sînt organizaţi şi tipicari, nu lasă lucrurile la voia întîmplării, sînt corecţi şi au simţul răspunderii, duc treaba pînă la capăt şi se pot concentra asupra a ceea ce au de făcut. Sînt fanatici ai respectării termenelor de predare, îşi asumă responsabilităţi, găsesc soluţii acolo unde alţii nu le pot vedea, au background-ul job-ului, au conexiuni, ştiu oameni, au relaţii, ştiu să întrebe şi să dea răspunsuri. Sînt atenţi şi civilizaţi, sînt punctuali şi serioşi. Invers, bătrînii sînt arţăgosi şi nesuferiţi, pisălogi, frustraţi, veşnic în conflict cu superiorii pe care îi consideră sub nivelul lor profesional. Sînt temători şi prea reflexivi, sînt cantonaţi în trecut şi nu pot depăşi metodele de lucru învechite. Nu citesc de pe Internet, nu sînt la curent cu noutăţile profesiei, sînt lenţi şi împotmoliţi, se mişcă greu şi n-au pic de prospeţime a ideilor. Nu ştiu să folosească tehnica modernă, vor salarii mari, sînt cîrcotaşi şi o adevărată pacoste pentru şefii tineri: le comentează deciziile în faţa colegilor, le pun la îndoială capacitatea profesională şi sînt, în general, polul care acumulează toate nemulţumirile echipei. Cînd sînt şefi, se agaţă de scaun, îi umilesc şi îi hărţuiesc pe cei tineri şi le blochează cu obstinaţie ascensiunea. Şi atunci, ce este de făcut? În mod cert, o organizaţie trebuie să pună în valoare avantajele şi să estompeze dezavantajele. Am întîlnit recent un manager care, uşor cinic, îmi explica faptul că organizaţia pe care o conduce s-a orientat către angajarea tinerilor întrucît aceştia sînt mai puţin pretenţiosi la salarii şi, în general, mai uşor "de manevrat". De asemenea, vedem astăzi, în plină criză economică, declaraţii de acest gen: "în acest moment, oamenii cu experienţă sînt cele mai importante valori ale unei companii". Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de vorbe. De multe ori, managerii una spun şi alta fac. Un manager de calitate trebuie să ştie să îmbine avantajele tinereţii cu cele ale experienţei. Din paradigma "bătrîneţe contra tinereţe" se poate ieşi doar într-un singur fel: folosind, în acelaşi timp, şi experienţa, şi prospeţimea. Este soluţia cea mai complicată, dar şi cea mai eficientă. Un manager bun trebuie să iasă din logica "tînăr sau bătrîn" şi să urmărească criteriul competenţei. Competenţa nu este nicidecum apanajul experienţei, aşa cum nu este în mod obligatoriu un atribut al tinereţii. Un manager poate transforma tot ce atinge în aur, într-un singur fel: să-i convingă pe copilul neascultător şi pe bătrîna urîcioasă să lucreze împreună pentru binele companiei.