O relaţie otrăvită

Publicat în Dilema Veche nr. 199 din 2 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Din păcate, mediul de afaceri, cu precădere cel din România, este extrem de relaxat atunci cînd vine vorba despre oportunism. Se poate spune că, în business, oportunismul este trecut cu vederea, în schimb, oportunităţile trăiesc bine mersi. Oamenii de afaceri români s-au străduit din răsputeri să ne convingă că în afaceri "totul este permis" şi că specularea oportunităţilor scuză oportunismul. De asemenea, companiile româneşti sau străine nu s-au sfiit să folosească la maximum orice oportunitate care s-a ivit, indiferent dacă în felul acesta umilul consumator român a fost pus să semneze contracte scrise cu litere de o şchioapă, contracte de creditare care includeau condiţii înrobitoare sau pur şi simplu au vîndut mărfuri care nu aveau asigurată nici măcar o perioadă minimă de garanţie. "Afacerile sînt afaceri" şi "În afaceri orice este posibil" au fost două sloganuri care nu au făcut decît să acorde circumstanţe unui mediu de afaceri care mai bine de un deceniu a fost prea puţin atent la obligaţiile legale sau morale pe care le avea. Evident, excepţiile au confirmat regula sau nu au devenit niciodată poveşti de succes în afaceri. România a avut în ultimii 17 ani nenumărate oportunităţi. În anii ’90, au fost, la nivel mic, tarabele şi comerţul cu Turcia. Afacerile adevărate s-au construit însă speculînd slăbiciunile sistemului de legi şi ale celui politic. În anii în care blocajul financiar sufoca economia, era o adevărată oportunitate să nu-ţi plăteşti partenerii şi să ţepuieşti bugetul de stat. A urmat o bună perioadă în care "oportunităţile" s-au numit creditele neperformante. "Băieţii deştepţi" din perioada respectivă au devalizat bănci fără să păţească nimic. Schimbul de terenuri dintre un om de afaceri şi un Minister sau o Primărie a fost o altă oportunitate a momentului. Au urmat: privatizarea întreprinderilor cu capital de stat, ştergerea sau reeşalonarea datoriilor unor firme, jocurile piramidale, falimentele băncilor, preluarea creditelor neperformante şi a întreprinderilor respective la Agenţia pentru Valorificarea Activelor Bancare, speculaţiile pe cursul leu-dolar şi leu-euro şi, în fine, cumpărarea fabricilor pentru valoarea lor imobiliară. Fără să băgăm de seamă, în numele şi în ciuda tuturor acestor oportunităţi, ne-am trezit că economia românească suferă. Am ajuns să constatăm că tranziţia n-a consolidat nici o companie cu capital românesc care să aibă vocaţie regională, că există prea puţini oameni de afaceri români de anvergură europeană, că marele business al omului de afaceri român este să vîndă afacerea către investitori străini, că importurile au crescut substanţial şi îngrijorător pentru balanţa comercială deoarece industria românească s-a comprimat, locul ei fiind luat cu brio de mărfurile din import. În schimb, oportunităţile de afaceri au făcut să existe mai multe centre comerciale decît companii importante, au făcut să explodeze piaţa imobiliară, iar forţa de muncă a găsit ea însăşi o oportunitate, aceea de a pleca din ţară. Există însă o relaţie specială între oportunităţi şi oportunişti. Cu siguranţă, acest tip de relaţie este extrem de vizibil cînd vine vorba despre apropierea nesănătoasă dintre mediul de afaceri şi politicieni. Astfel, există oportunişti atît într-o tabără, cît şi în cealaltă. Au fost oameni de afaceri care au avut oportunismul de a sponsoriza şi stînga, şi dreapta spectrului politic, şi la nivel local, şi la nivel central. Beneficiile pe care le-au primit oportuniştii din mediul de afaceri de la politicieni au fost o lege sau un pargraf de lege scrise cu dedicaţie, o informaţie confidenţială, o relaţie privilegiată cu personaje de rangul întîi sau doi din guvern sau de la preşedinţie. Oportuniştii au ştiut să treacă la timp dintr-o tabără politică în alta, să cîştige licitaţii sub toate guvernările sau să manevreze datoriile pe care companiile le aveau la bugetul de stat sau la bugetul asigurărilor sociale. De altfel, relaţia otrăvită dintre oportunism şi oportunitate a fost cel mai bine evidenţiată de legătura dintre unii oameni de afaceri şi politicieni. Dacă acest fapt ne poate consola, ar trebui spus că un astfel de "duet" nu este specific doar României, ci într-o formă mai mult sau mai puţin nocivă el apare în multe dintre statele dezvoltate. Invers, politicienii-oportunişti au descoperit şi ei oportunităţile de afaceri. Unii dintre ei au îmbinat slujirea intereselor alegătorilor cu multiplele posibilităţi de a-şi umfla conturile. Chiar gestul absolut oportunist de a se muta de la un partid la altul a avut legătură, de multe ori, cu posibilitatea speculării unor afaceri personale. Pentru oportunişti, o bună oportunitate de afaceri a fost chiar aceea de a intra în politică. Cu siguranţă, nimic nu poate fi mai nociv pentru mediul de afaceri şi cel politic, în acelaşi timp, decît momentul în care oportuniştii din ambele tabere se întîlnesc cu oportunităţile de afaceri.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.