E deja în mintea şi în mîinile noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
E deja în mintea şi în mîinile noastre jpeg

Cît de „pregătită“ este România pentru a intra în zona euro? Dar Europa? Ce semn mai mare de încurajare pentru eurooptimiștii din Europa de Est decît pledoaria președintelui Comisiei Europene în discursul anual despre starea Uniunii în care a propus imperios extinderea Spațiului Schengen și a zonei euro? Nici unul. Numai că primele ecouri la discursul lui Jean-Claude Juncker nu lasă loc pentru prea mult optimism. Premierul Olandei, Mark -Rutte, s a grăbit să-l ironizeze pe președintele Comsiei Europene spunînd că are o viziune „romantică“. Nu s-a lăsat mai prejos nici cancelarul Austriei, Christian Kern, doar că tonul a fost tranșant. El a spus că „viziunea lui Juncker este negîndită“.

În fața acestor riposte, este limpede că, oricît de mare susținător al Uniunii Europene ai fi, nu poți decît să cazi pe gînduri. Este clar că în rîndul Uniunii Europene există două sau chiar mai multe curente de opinie. Simplificat, „deal-ul“ făcut la intrarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană a fost destul de simplu: „Noi ne deschidem porțile pentru investiții și produse din Vest, voi vă deschideți frontierele pentru muncitorii din Est“.

Principiile afacerii au fost respectate de România. Și-a deschis piața, pe principiile europene ale piețelor comune, atît pentru produse, cît și pentru investitori. Piețele au fost deschise atît de profund încît, atunci cînd crește consumul pe piața internă, cererea este substanțial completată cu produse ale partenerilor noștri din Europa de Vest. În plus, investitorii străini au căpătat amploare în economia românească în așa fel încît abia dacă mai găsești cîteva companii cu capital românesc în topul primilor 100 de exportatori.

De exemplu, sistemul bancar românesc este dominat de capitalul austriac, stat care a avut cea mai rapidă reacție la propunerea strategică făcută cu ocazia analizei stării Uniunii Europene de președintele Jean-Claude Juncker. Nu este de sperat, și nici nu ar fi sănătos, ca România să aibă parte de concesii pentru intrarea în zona euro, dar a invoca, precum premierul austriac, dumping-ul social este, în esență, o respingere a principiilor piețelor libere la nivel european. Toată această dezbatere, aflată abia la inceput, ne arată că România trebuie să se aștepte la multă intransigență în drumul său către zona euro. Aceasta este abordarea care vine dinspre Uniunea Europeană în materie de lărgire a zonei euro.

Dacă, în Europa, lucrurile și viziunile sînt diferite, ba chiar destul de încurcate, nici acasă, în România, lucrurile nu stau mai bine. Astfel, nimeni nu este eurosceptic pe față, dar, în schimb, în buna tradiție românească, multă lume este „fitilistă“.

Atunci cînd nu vrei în zona euro nu ai decît să te întrebi: „Este România pregătită pentru a intra în zona euro?“. Punct. Pentru că este foarte probabil ca România să nu fie pregătită nici peste două-trei decenii pentru a adopta moneda europeană.

Să fim serioși. Din multe puncte de vedere, România este de facto în zona euro. Priviți factura la telefonie mobilă și veți vedea că se raportează la euro, atunci cînd mergeți la o pensiune sau la un hotel, în România, de multe ori vi se comunică tariful în euro, tranzacțiile imobiliare se discută în euro și se achită în lei, salariile se negociază în euro, creditele se iau în euro, iar românii plecați în Europa trimit acasă bani tot în moneda europeană. Euro este deja în mintea și în mîinile noastre.

M-am întrebat cum am defini lipsa de pregătire a economiei românești pentru a intra în zona euro și am încercat să găsesc răspunsuri la specialiști. Unii spun că vom fi pregătiți să intrăm în zona euro atunci cînd vom face reforme. Dar reformele se fac de 27 de ani și pare că nu se mai termină. Alții spun că trebuie să avem o sincronizare a ciclului economic cu statele dezvoltate ale Europei. Perfect, doar că sintagma este atît de complicată încît este dificil să o explici cetățeanului de rînd. O altă parte spune că în zona euro companiile românești nu vor mai avea posibilitatea să cîștige competitivitate prin devalorizarea monedei naționale în raport cu cea europeană. Este un argument de netăgăduit.

În fine, politicienii se tem că trecerea la euro va duce pe termen scurt la creșterea prețurilor și, implicit, la o scădere a nivelului de trai. Ceea ce, este adevărat, s-a mai întîmplat și în alte state.

Totuși, unu cu unu fac doi. Dacă Europa nu face nimic, nici în România nu sînt semne încurajatoare. Din această combinație, România va rămîne mulți ani în afara zonei euro. 

Constantin Rudnițchi este analist economic și jurnalist la RFI.

Foto: flickr

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.