Cafeaua fără cofeină se face de peste o sută de ani. De vreo sută de ani s-a inventat și berea fără alcool. Țigările fără nicotină sînt ceva deja obișnuit în toată lumea, iar înlocuitoarea zahărului, zaharina, datează chiar de mai multă vreme decît cafeaua fără cof
Comerțul a adus dintotdeauna prosperitate și bună-stare economică, deschidere, relații, toleranță și chiar democrație. Dar negustorii sînt adesea văzuți și ca niște indivizi gata oricînd să-și înșele clienții. Nu întîmplător, Hermes, zeul grecilor, era patronu
Paul Staicu are astăzi 82 de ani și trăiește în Franța. A fugit din țară chiar înainte de revoluție, în 1989, și a întemeiat o orchestră simfonică în micul oraș Montbéliard. Anul trecut a publicat la Editura Muzicală o carte de amintiri intitulată Din Europa în Europa. Povestea începe cu figurile părinților și ale bunicilor, cu zilele copilăriei marcate de război, cu descrierea senzațiilor create de un bombardament al aliaților din 1944. Sînt amintiți și anii de studii de la Praga și Viena, sînt
„Creatura“ trasă lîngă peron însă, de care nici nu prea aveam curajul să mă apropii, era cît se poate de concretă, chiar ireal de bine conturată în toate detaliile. Transmitea senzația unei forțe
Opoziția are acum un ascendent moral confirmat de electorat și acțiunile ei ar trebui să aibă altă greutate. Dar se pare că autoritatea morală, legitimitatea, onoarea, competența și alte asemenea elemente nemateriale nu-i prea interesează p
În urmă cu cîteva săptămîni, „legea Magnițki“ a fost introdusă și în Parlamentul nostru de către USR. Așadar, tragica moarte a lui Serghei Magnițki nu fost chiar în zadar. Dar nu e de uitat că a mai existat și un alt colaborator rus al lui Bill Browder, c
Așa cum scriam săptămîna trecută, nu orice călătorie spre vest e un drum către mai bine. Intrînd pe la Porțile de Fier în Serbia descoperi, cu o oarecare „nostalgie“, cum șoselele devin mai ondulate decît ale noastre de astăzi. Există și porțiuni foarte bune, fără să punem la socoteală acea autostradă (cu cap și coadă) care leagă Serbia de Occident și de Grecia. Dar, ca de altfel prin mai toate țările foste comuniste, drumurile bune nu țin niciodată prea mult. Cum spun
Polițistul tînăr s-a apucat să noteze ceva pe o hîrtiuță, pe care mi-a arătat-o: 25 de euro. Clar ca bună ziua. Am stat o clipă în cumpănă dacă, în loc să-i dau banii, să încep să fac scandal. Dar, una, că ne grăbeam să ajungem la destinație ș
Precum în bancul cu paradoxurile, în toată mizeria aia, oamenii chiar mîncau bine cîteodată. Făceau tot felul de scamatorii și obțineau măcar produsele alimentare de bază. Soțiile, mamele și bunicile deveniseră gospodine neîntrecute, iar pe lîn
Dacă spui bazaconii îți crește vînzarea? Se întîmplă asta doar pe termen scurt. Pe termen lung, oamenii își pierd încrederea în întreaga presă. Iar în loc să fie o sursă de informare, mass-media se transformă într-un amplificator al ignoranței și așa foarte răspîndite.
Marea surpriză (sau poate nu) a fost că procurorul de caz din Statele Unite n-a vrut să-i acorde nici un fel de imunitate lui Birkenfeld, expunîndu-l legilor elvețiene, ba mai mult, l-a pus chiar sub acuzare în Statele Unite. Dezvăluirile sale afectau, evident, multe persoane sus-puse. Povestea se pretează perfect unui scenariu hollywoodian. De altfel, Birkenfeld a scris o carte despre întreaga istorie – Lucifer’s Banker –, tradusă și la noi, la Editura Minerva, sub titlul Bancherul Dia
Au trecut deja opt ani de cînd scriam cu admirație despre pensionarii care schiază prin Alpi. Deunăzi am auzit pe cineva povestind că a intrat odată într-un bar aglomerat, undeva la poalele Matterhornului, în Elveția, și a constatat uimit că se afla
A luat legătura cu o agenție care se ocupa de așa ceva, de unde i s-a dat numărul de telefon al unei asistente, precizîndu-i-se că e o persoană cum mai rar se găsește în domeniu. Cînd a sunat-o, asistenta l-a surprins cu o voce neobișnuit de guturală, ca de fumătoare învederată.
E adevărat că nu joacă pentru România, dar nimeni nu ne împiedică să ținem cu ea. Știm că, din păcate, România nu a fost în stare s-o țină și că, probabil, nici nu merită așa o jucătoare. A fost susținută din plin de federația canadiană, nu de cea română
Populiștii, spune Jan-Werner Müller, trebuie criticați „pentru ceea ce sînt – un pericol real la adresa democrației“. „Se pot lua în serios problemele pe care aceștia le ridică fără a accepta modurile în care ei formulează aceste probleme“ – mai scrie
Cine și cum ar merge în pustietatea aia albă și de ce? Ființe ca noi sau altfel? Să fie o altă lume? Care schiază? O lume dincolo de cea pe care o știm, dincolo de ceea ce am cucerit pînă acum încetul cu încetul, cu pasul și cu mintea. Pro
Domnule, am descoperit pe pielea mea că lîna ține de cald și cînd se udă. Eram cu patinele pe Herăstrăul înghețat și mi s-a părut că-mi văd cîinele pe care-l pierdusem cu ceva timp înainte. Am alergat după el pe gheață, strigîndu-l. Cîinele ăla, cine știe c
Seara, crengile desfrunzite și înghețate ale copacilor luceau mirific în lumina felinarelor stradale. Era ca un fel de prezentare dumnezeiască a ideii de arborescență. Un moment rar în care gheața de pe fiecare crenguță anonimă îi contura sclipito
După ce guvernul nostru a început să nu mai fie atît de pro-european, mi se pare că și iernile au început să-și recapete greutatea din anii ’80. Din nou parcă se face tot mai simțit și crivățul care bate dinspre nord-est (sigur, la senzația asta con
A fost o perioadă bună de timp în care eu nu am crezut în încălzirea globală. În arhiva Administraţiei Naţionale de Meteorologie sînt date despre vreme foarte caldă – temperaturi de martie sau chiar aprilie – în lunile ianuarie şi februarie, dar şi în iulie sau august, şi asta din 1
Rețeaua este extrem de uzată. Sînt zone foarte multe unde rețeaua este, de fapt, un tub de pămînt format în subsol prin acțiunea naturala a apei (pîrîuri subterane). Banii pentru reparațiile și înlocuirile necesare au fost în bugetele RADET și ELCEN, dar au
Eu iubesc iarna. Iarna poți să faci oameni de zăpadă și să te bați cu bulgări. Iarna îmi este dragă pentru că toată familia e unită și poți să te întîlnești cu rudele mai des.“
Harari scrie că „laicismul nu ar trebui echivalat cu dogmatismul stalinist sau cu urmările negative ale imperialismului occidental și ale industrializării scăpate de sub control“. Peste tot sînt idei care se remarcă prin echilibru și rațiune, deși tot Har
Anthony Quinn a avut trei neveste și nu mai puțin de 12 copii făcuți cu patru femei. Și se pare că își cam chinuia partenerele cu problemele lui. Un amănunt pe care n-am știut să i-l spun atunci, în anii ’90, fetei care m-a rugat să-i aflu adresa.
Nu strică să ne reamintim de Zidul Berlinului, cel care peste noapte a ajuns să despartă familii, rude, prieteni, colegi. În același oraș, de cele două părți ale Zidului, s-au constituit două lumi total opuse. Regimul represiv din Est urmărea, pr
George Washington se trezea, de regulă, odată cu răsăritul soarelui (vara era înainte de ora șase), mînca ceva frugal, apoi călărea dînd ocol proprietății sale de peste trei mii de hectare din Mount Vernon, iar pe la ora șapte dimineața se înto
Diferența evidentă dintre noi și ei e, cu siguranță, comunismul. Noi am trăit toate lipsurile alea timp de zeci de ani, ei nu. Și ne-am învățat să exagerăm, măcar de sărbători. Aici mai e o problemă. Să zicem că Revelionul e o sărbătoare laică, reprezintă trecerea de la un an la altul, e un moment de bilanț și o ocazie pentru planuri de viitor. Prin natura ei, sărbătoarea e ceva mai materială. Dar Crăciunul e (sau ar trebui să fie) altceva. Sigur, el se petrece în mod tradițional în familie. Nu
S-a trezit cu zile de arest și cu amenințarea tribunalului militar. Iar în vremea aceea nu știai niciodată cît de departe se poate ajunge cu pedepsele, pentru te miri ce. Oricum, ofițerul cu pricina i-a făcut destule necazuri. Nouă, celorlalți din dormitor, n
La un reportaj prin jurul Bucureștiului în care trebuia să aflu de ce nu merg oamenii mai des la dentist (apăruseră niște statistici urîte despre problema asta în mediul rural din România), șoferul nostru a oprit brusc mașina în mijlocul comunei 1 Decembrie și mi-a zi
Cîinii lătrau acolo în vale, se auzea ecoul. Ne-am văzut de drum pe marginea circului glaciar. Cineva a zis că acei cîini vin la noi spre creastă. Mi s-a părut o glumă. Cum să lase stîna și să urce un întreg munte? Ca să ce? După multe minute, lătratul a devenit sporadic, dar parcă mai sonor. Atunci am văzut două mogîldețe care urcau. Se opreau din cînd în cînd să mai latre, pentru ca apoi să-și reia neabătut drumul spre creasta unde eram noi. Pe măsură ce se apropiau, mogîldețele se
La Revoluție, steagul acela cu gaură m-a făcut fericit. Dacă aș participa la o manifestație în România, fie ea de protest sau de sprijin, avînd un interes național (și nu politicianist), aș putea flutura un drapel tricolor. La fel, aș merge cu steagul la o paradă militară. Poate în anumite împrejurări n
Regele Mihai nu și-a mai revăzut tatăl. Dincolo de motivele de natură politică pe care le-a invocat pentru a nu-l vizita, existau firește și lucruri mult mai personale. Acestea răzbat și din explicația pe care o dă asupra deciziei de a nu merge în 1953, î
Unele reclame la medicamente amplifică peste măsură efectele vindecătoare, unele programe politice sau de guvernare promit populației un viitor fantastic. Tot așa cum publicitatea inventează probleme la care produsele promovate sînt marea soluție, politicienii inventează dușmani contra cărora numai ei le ar avea ac de cojoc. Apare un fel de cursă a promisiunilor, a celor care promit mai mult și mai bine (cu o aparență mai mare de credibilitate). Cum se iese din
Am molfăit totodată între dinți slănina cea tare, iar în lipsa pîinii, am uns pe rînd frunzele de varză cu gem. La urmă am rumegat cîte o feliuță de gulie. Totul udat din belșug cu berea aceea acră. Ar rămîne să spun și că a fost minunat. N-a fost!
De ce au considerat-o spioană chiar și cînd un securist mai rațional a conchis, într-un raport, că nu face spionaj militar (prima suspiciune cu care a fost întîmpinată)? Cum de-au ajuns s-o urmărească pînă și în Statele Unite? Ce însemna să fii
O vreme l-am mai zărit în oglindă la sute de metri în spate pînă cînd a dispărut de tot. Învățasem însă lecția și nu m-am lăsat deloc pe tînjeală. Ne distram. Ne-am gîndit să cotim brusc pe o scurtătură care ducea la hotelul nostru, într-un moment în care șoferul din spate nu mai avea cum să ne vadă.
Familia lui Jean d’Ormesson se împrietenise și cu mulți alți români celebri, ca Martha Bibescu, Elena Văcărescu, artiști, scriitori sau membri ai familiei regale române. Sinaia și Carpații erau locuri familiare, Calea Victoriei era „bulevardul cel mai cunoscut din toată Europa de Est“, ambasada franceză unde lucra tatăl său se afla pe strada Biserica Amzei, ca și astăzi, iar Athénée Palace era „centru al tuturor conversațiilor și al tuturor intrigilor“.
Dacă Agatha Christie ar fi vizitat acele locuri, neîndoios ar fi plasat acolo vreo intrigă criminală din romanele sale. Nu că prin împrejurimi s-ar fi simțit ceva rău. Dar era prea izolat. Frumusețea și liniștea te duceau dincolo de încîntare, peste culmea de unde începe să-și facă loc depresia
Oamenii se obișnuiesc mereu cu tot felul de instrumente și gadget-uri noi, își schimbă mult mai des serviciile, orașele de reședință, țările, loialitățile, partidul, partenerii, familia, ba chiar și sexul. Și în direcția asta există probabil o extremă.
Faptul că soții Ceaușescu au ajuns să controleze aparatul de partid – care confiscase deja statul – nu e atît de șocant ca primirea lor în Academie. Nu e clar cît de importantă a fost ambiția celor doi de a se vedea confirmați ca „savanți“ și cît a contat slugărnicia
Nici măcar nu își cereau dreptul de a se căsători. Nu era o chestiune iminentă. E un caz clasic de cinema prost care costă și foarte mult. E exact opusul unui act curajos, o minoritate care oricum nu punea probleme.
Lumea l-a supranumit „ultimul gigant al muzicii franceze“. Era un gigant chiar dacă fizic era foarte scund. Cel mai longeviv dintr-o generație de aur a cîntăreților francezi, devenise poate cel mai respectat și iubit dintre ei. Ce-l făcea totuși să fie atît de mare?
Acasă aici, unde te-ai născut, ar trebui să fie cel mai bine și nu e. Acasă dincolo, unde ai plecat în Occident, e mai mult confort, mai multă siguranță, mai multă solidaritate umană chiar și pentru străini. Cu mai binele te obișnuiești repede.
Tom Hanks spune că în copilărie era foarte timid. Mai spune despre el că în mod cert nu este un cinic. Lucrurile astea răzbat și din carte, așa cum răzbat și din rolurile pe care le creează. Un om sincer și delicat în același timp, cu o anumită candoare… și mult mai intelectual decît Forrest Gump.
Materialismul e baza tuturor lucrurilor. Ironia sorții e că materialismul a devenit posibil abia după căderea comunismului. Foștii activiști și nomenclaturiști s-au îmbogățit rapid, cum știm, fiindcă aveau deja relații și scurtături către resurse. Cu timpul, și restul lumii a început să guste dintr-o prosperitate dincolo de ce putea visa în comunism. Nu societatea comunistă s-a instalat, ci societatea de consum. Goana pentru supraviețuire s-a transformat într-o goană pentru înavuțire.
Ne-am convins încă o dată că România e țara drumurilor înfundate. În poveștile de pe Internet scria că unul din capete e la Azuga, undeva pe din dosul pîrtiilor de schi pe care le cunoșteam bine. Am încercat vreo două drumuri forestiere care corespundeau descrierii și care s-au înfundat.
S-a dus spre Mia, a luat-o de mînă și a început s-o danseze de mama focului. Nebuna îl privea cu ochii arzînd și, din cînd în cînd, în ritmul muzicii, cu brațele desfăcute, „își dîrdîia“ sînii pe sub nasul lui, cum zicea Georgescu. Teribilă femeie.
Balconul era comun cu al familiei lui Mitică, prietenă cu familia lui Costică. Dacă familia respectivă era prin curte, la grătar, te gîndeai că te poți instala totuși pe balcon, să admiri în liniște peisajul. Ei bine, aici era un mic neajuns arhitectural. De pe scaun, oricît de înalt ai fi fost, nu vedeai nimic peste ghiveciul cu mușcate. Puteai atunci să te apuci de o treabă mai intelectuală și să citești. Numai pînă la căderea întunericului însă, fiindcă pe balcon nu era nici un fel de lumină.
